METODE ŞI TEHNICI FISCALE

MINISTERUL EDUCAŢIEI, TINERETULUI ŞI SPORTULUI AL REPUBLICII MOLDOVA

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE A MOLDOVEI

CATEDRA „FINANŢE ŞI ASIGURĂRI”

Rodica HÎNCU, Nadejda CHICU, Olga KUZMINA, Rodica COVALI, Marina DANDARA, Lilia BĂCIOI

METODE ŞI TEHNICI FISCALE

(curs universitar)

Editura ASEM

CZU 336.22(075.8) M 61

Cursul universitar „Metode şi tehnici fiscale” a fost discutat şi aprobat la şedinţa catedrei „Finanţe şi asigurări” din data de 22 iunie 2004 (Proces-verbal nr.17)

Cursul universitar „Metode şi tehnici fiscale” a fost aprobat şi înaintat spre publicare de Comisia

Metodică a facultăţii „Finanţe” la data de 27 ianuarie 2005 (Proces-verbal nr.3) COORDONATOR: conf. univ. dr. hab. RODICA HÎNCU Recenzenţi: prof. univ. dr. hab. Tatiana Manole,

conf. univ. dr. Angela Casian

Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii Metode şi tehnici fiscale: Curs universitar / Rodica Hîncu,

Nadejda Chicu, Olga Kuzmina,...; Acad de Studii Econ. aMoldovei. Catedra „Finanţe şi Asigurări” – Ch.: Dep. Ed.-Poligr. alASEM, 2005. – 261 p.

Bibliogr. P. 258-261 (32 tit.) ISBN 9975-75-315-9 300 ex.

336.22(075.8)

Rodica Hîncu, dr. habilitat, conf. univ. Nadejda Chicu, dr., conf. univ. Olga Kuzmina, dr., conf. univ. Rodica Covali, drd., lect. univ. Marina Dandara, drd., lect. univ. Lilia Băcioi, drd., lect. univ.

ISBN 9975-75-315-9

© Departamentul Editorial-Poligrafic al ASEM

1

Cuprins Cuvînt înainte

Tema 1. CONŢINUTUL SOCIAL-ECONOMIC AL IMPOZITELOR ŞI TAXELOR

Tema 2. SISTEMUL FISCAL AL REPUBLICII MOLDOVA

Tema 3. TAXELE LOCALE

Tema 4. IMPOZITUL PE BUNURILE IMOBILIARE

Tema 5. IMPOZITUL PENTRU UTILIZAREA RESURSELOR NATURALE

Tema 6. TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ

Tema 7. ACCIZELE

Tema 8. TAXELE VAMALE

Tema 9. TAXELE FONDULUI RUTIER

Tema 10. IMPOZITUL PE VENIT. PARTICULARITĂŢILE IMPOZITĂRII VENITURILOR PERSOANELOR FIZICE

Tema 11. PARTICULARITĂŢILE CALCULĂRII IMPOZITULUI PE VENITUL PERSOANELOR CE PRACTICĂ ACTIVITATE DE ÎNTREPRINZĂTOR

Tema 12. IMPOZITUL PRIVAT

Tema 13. IMPACTUL IMPOZITELOR DIRECTE ASUPRA PROCESELOR SOCIAL-ECONOMICE

Tema 14. IMPACTUL IMPOZITELOR INDIRECTE ASUPRA PROCESELOR SOCIAL-ECONOMICE

Bibliografie selectivă

2

Cuvînt înainte

Aspectele fiscale deţin un rol esenţial în gestionarea eficientă a economiei de piaţă. De aceea, disciplina „Metode şi tehnici fiscale” are o mare importanţă în formarea viitorilor economişti, contribuind la formarea unui sistem de cunoştinţe teoretice, practice şi aplicative în domeniul fiscal.

Lucrarea de faţă cuprinde aspecte teoretice şi aplicaţii practice, elaborate pe baza programei analitice a disciplinei „Metode şi tehnici fiscale”.

La realizarea lucrării, s-a urmărit ca, pe baza aplicaţiilor propuse, să se creeze o imagine de ansamblu a aspectelor teoretice, legislative şi practice, care vizează domeniul fiscal în Republica Moldova.

Cursul universitar la disciplina „Metode şi tehnici fiscale” este adresat, în special, studenţilor economişti care studiază acest domeniu.

În calitate de coordonator, exprim sincere mulţumiri tuturor membrilor catedrei „Finanţe şi Asigurări”, care şi-au adus aportul la elaborarea cursului universitar la disciplina „Metode şi tehnici fiscale”.

În mod deosebit, este de menţionat contribuţia următoarelor cadre didactice: Rodica Covali – temele „Conţinutul social-economic al impozitelor şi taxelor” şi „Taxa pe Valoarea Adăugată”; Marina Dandara – temele „Impozitul pe venit. Particularităţile impozitării veniturilor persoanelor fizice” şi „Particularităţile calculării impozitului pe venitul persoanelor ce practică activitate de întreprinzător”; Lilia Băcioi – tema „Accizele”; Rodica Hîncu, Tatiana Moraru – tema „Impozitul pe bunurile imobiliare”; Nadejda Chicu – tema „Impactul impozitelor directe asupra proceselor social-economice”; Olga Kuzmina – temele „Taxele Fondului Rutier” şi „Impactul impozitelor indirecte asupra proceselor social-economice”. Temele „Sistemul fiscal al Republicii Moldova”, „Taxele locale”, „Impozitul privat”, „Impozitul pentru utilizarea resurselor naturale”, „Taxele vamale” au fost elaborate de coordonatorul ediţiei în cauză.

Fiecare membru al colectivului de autori poartă responsabilitate pentru materialele prezentate în ediţia de faţă.

Materialele elaborate corespund legislaţiei în vigoare la data de 1.12.2004. Pornind de la dinamismul prevederilor legislative ale sistemului fiscal, al politicii fiscale, al

mecanismului economic şi al fenomenelor economice, cursul dat va fi supus completării şi modificării continue.

Sperăm ca această lucrare să-şi găsească cititorul, iar acesta din urmă să poată desprinde din ea maximum de informaţii utile.

Coordonatorul ediţiei:

Rodica Hîncu, conf. univ., doctor habilitat

3

Tema 1: CONŢINUTUL SOCIAL-ECONOMIC AL IMPOZITELOR ŞI TAXELOR

1.1. Conţinutul social-economic al impozitelor şi taxelor 1.2. Funcţiile impozitelor 1.3. Teorii cu privire la reglementarea de către stat a sistemului de impunere

Cuvinte-cheie:

• impozit; • taxă; • legalitate; • obligativitate; • nonechivalenţă; • nerambursabilitate.

1.1. Conţinutul social-economic al impozitelor şi taxelor Cea mai veche resursă financiară este impozitul. După cum s-a menţionat anterior, originile sale

aparţin perioadei de stagnare a organizaţiei statale. Iniţial, s-a recurs la prelevări asupra bunurilor private, iar odată cu introducerea monedei se practică impozite în bani.

În sens general, impozitele reprezintă plăţile obligatorii, stabilite prin lege, pe care persoanele fizice şi juridice le varsă din veniturile lor în bugetul statului.

Între specialiştii în fiscalitate, se poartă, uneori, dispute cu privire la noţiunea de impozit, la definiţia dată impozitului. Totodată, fiecare din aceste definiţii conţine esenţialul: obligaţia persoanelor fizice şi juridice de a plăti la bugetul statului o parte din veniturile lor, sub formă de impozite care se stabilesc în funcţie de veniturile obţinute sau averea deţinută, iar plata acestora se face cu titlu nerambursabil, fără contraprestaţie directă din partea statului şi obligatorie. Faptul că, în loc de plată, se folosesc noţiunile de „prelevare”, „contribuţie bănească” etc., nu sînt aspecte esenţiale şi nu afectează sensul şi conţinutul definiţiei date de Dicţionarul explicativ al limbii române. Înţelegerea deplină şi corectă, în special din punct de vedere fiscal, a noţiunii de impozit se asigură cu adevărat numai în condiţiile în care se cunosc conţinutul său economic şi rolul său pentru stat.

În literatura de specialitate, se întîlnesc mai multe noţiuni de impozit, însă cea mai frecvent întîlnită este:

Impozitul reprezintă o contribuţie bănească obligatorie şi cu titlu nerambursabil, achitată, conform legii, statului de către persoanele fizice şi juridice pentru veniturile care le obţin sau pentru averea pe care o posedă. Plata impozitului se efectuează în cuantumul şi termenul precis stabilit prin lege.

Pentru a se înţelege deplin şi corect, din punct de vedere fiscal, conţinutul noţiunii de impozit, se impun următoarele precizări legate de trăsăturile impozitelor.

Principalele trăsături ale impozitelor sînt: Legalitatea impozitelor presupune că instituirea de impozite se face în baza autorizării conferite

prin lege. Nici un impozit al statului nu se poate stabili şi percepe decît dacă există legea respectivă la impozit.

Fiecare act normativ, prin care se stabileşte un impozit, trebuie să conţină dispoziţii clare, precise şi imperative (obligatorii) privind plata impozitului respectiv.

Obligativitatea impozitelor înseamnă că plata nu este benevolă, ci are caracter obligatoriu pentru toate persoanele care obţin venituri sau deţin bunuri din categoria celor supuse impozitării conform legilor în vigoare.

În cazul în care un impozit nu se achită în termenul legal de plată, statul recurge la executarea silită, respectiv, la recuperarea sumelor pe care le are de încasat prin preluarea unor bunuri din patrimoniul persoanei respective şi vînzarea acestora, pînă la recuperarea integrală a drepturilor sale.

Nerestituirea impozitelor prevede că prelevările de impozite la fondurile publice de resurse financiare se fac cu titlu definitiv şi nerambursabil. Adică, transferurile de impozite făcute în aceste fonduri sînt utilizate numai la finanţarea unor obiective necesare tuturor membrilor societăţii, şi nu unor interese individuale sau de grup.

4

Nonechivalenţa impozitelor poate fi înţeleasă, pe de o parte, ca o plată în schimbul căreia contribuabilii nu beneficiază de contraservicii imediate şi direct din partea statului, pe de altă parte, ca o diferenţă între cuantumul impozitelor plătite şi valoarea serviciilor primite în schimb în viitor.

Între impozite şi taxe există deosebiri: Taxele reprezintă plata efectuată de persoanele fizice sau juridice pentru serviciile prestate

acestora de instituţiile publice. Prin urmare, taxele sînt reglementate ca obligaţii bugetare datorate de persoanele fizice sau

juridice, reprezentînd plata neechivalentă pentru servicii solicitate de acestea unor instituţii de stat după principiul recompensei speciale.

Trăsăturile specifice ale taxelor sînt: • Plata neechivalentă pentru servicii sau lucrări efectuate de organe sau instituţii care primesc,

întocmesc sau eliberează diferite acte, prestează servicii şi rezolvă alte interese legitime ale persoanelor fizice sau juridice. Plata serviciilor sau lucrărilor este neechivalentă, deoarece, conform dispoziţiilor legale, aceasta poate fi mai mare sau mai mică, comparativ cu valoarea prestaţiilor efectuate de organele sau instituţiile de stat.

• Subiectul plătitor este precis determinat din momentul cînd acesta solicită efectuarea unei activităţi din partea unei instituţii de stat.

• Taxele reprezintă o contribuţie de acoperire a cheltuielilor necesare serviciilor solicitate de diferite persoane în mod direct şi imediat.

Astfel, între cuantumul serviciilor sau activităţilor prestate de către stat nu există un raport de echivalenţă, fiind independente de costul, preţul sau valoarea serviciului prestat, caracteristic pentru care taxele se deosebesc fundamental de preţurile mărfurilor sau tarifele serviciilor executate de agenţii economici. Preţurile şi tarifele oglindesc toate cheltuielile de producţie şi circulaţie, pe cînd taxele nu au decît o valoare simbolică.

Dreptul de a institui un impozit sau o taxă îl are statul, drept care este exercitat de autoritatea publică – Parlamentul. Activitatea executivă în domeniul impozitelor revine guvernului, care o exercită prin intermediul aparatului fiscal.

Deosebirea dintre impozite şi taxe este evidentă, dar necesită anumite concretizări. Trecerea la economia de piaţă şi la autonomia economico-financiară a unităţilor administrativ-teritoriale impune, tot mai mult, existenţa unei corelaţii depline între cheltuielile făcute de stat şi nivelul taxelor plătite de contribuabili pentru serviciile de care beneficiază. Cuantumul impozitului se determină fie în funcţie de volumul venitului impozabil, fie în funcţie de mărimea materiei impozabile pentru care statul urmăreşte limitarea sau reducerea cît mai mult a acesteia. Astfel, în cazul impozitului, prestarea unui serviciu direct şi imediat din partea statului lipseşte cu totul, în timp ce pentru taxe se prestează de către stat anumite servicii direct şi, pe cît posibil, imediat.

În cazul impozitelor, termenele de plată se stabilesc în prealabil, în timp ce termenele de plată ale taxelor se stabilesc, de regulă, în momentul solicitării sau chiar după prestarea serviciilor. Deci, taxele reprezintă plăţile efectuate de persoanele fizice sau juridice pentru serviciile prestate acestora de instituţiile de drept public.

1.2. Funcţiile impozitelor Prin politica fiscală practicată, statul are dreptul de a prelua o parte din veniturile realizate de

subiectele de drept sau de a percepe o parte din costul serviciilor prestate în folosul solicitanţilor. Impozitele la care sînt obligaţi subiecţii plătitori îndeplinesc, în principiu, trei funcţii:

a) Contribuţia la formarea fondurilor generale de dezvoltare a societăţii (fiscală) este o obligaţie a tuturor persoanelor fizice sau juridice care obţin venituri impozabile sau taxabile. Aceste fonduri sînt utilizate de stat pentru finanţarea de obiective şi acţiuni cu caracter general, folosind întregii colectivităţi, ca: finanţarea instituţiilor publice, constituirea rezervelor de stat, alte acţiuni şi obiective cu caracter economic şi social.

b) Redistribuirea unor venituri primare sau derivate (socială) este operaţiunea de preluare a unor resurse în vederea repartizării lor pentru satisfacerea unor trebuinţe acceptate în folosul altora decît posesorii iniţiali ai resurselor.

5

Redistribuirea aplică principiul depersonalizării resurselor, înfăptuindu-se pe mai multe planuri pentru satisfacerea tuturor trebuinţelor generale ale societăţii. Datorită faptului că redistribuirea exagerată şi nerealistă are consecinţe grave asupra cointeresării şi responsabilităţii, practicarea justificată a acesteia prin metode administrative şi gratuite va fi înlocuită cu redistribuirea prin metode economice sau restituibile. În cazurile cînd redistribuirea se realizează pe baza principiului mutualităţii, aceasta este nu numai inerentă, dar şi echitabilă.

c) Reglarea unor fenomene economice sau sociale (economică) acţionează în mod diferit în cazul unităţilor economice sau a persoanelor fizice. La unităţile economice, prin impozite şi taxe, se influenţează preţurile mărfurilor şi tarifelor executărilor de lucrări şi servicii publice, rentabilitatea, eficienţa economico-financiară etc. La persoanele fizice, prin impozite şi taxe, se stimulează utilizarea cît mai productivă a terenurilor agricole şi a altor bunuri, pe care le au în patrimoniul personal, se limitează realizarea de venituri exagerate etc.

1.3. Teorii cu privire la reglementarea de către stat a sistemului de impunere În legătură cu dreptul statului de a reglementa sistemul de impunere, în literatura de specialitate,

au fost emise mai multe teorii: • Teoria organică a fost teoretizată de gînditori de frunte ai filosofiei clasice germane: Hegel,

Fichte şi Schelling. Potrivit acestei teorii, „statul s-a născut din însăşi natura omenească”, iar dreptul de impunere este „un produs necesar dezvoltării istorice a popoarelor”. În aceste condiţii, dreptul de impunere nu este necesar să fie justificat, deoarece toate popoarele trăiesc în „viaţa de stat şi toate statele, pentru garantarea existenţei lor, au nevoie de exercitarea dreptului de impunere”. Scopul exercitării acestui drept este de a constitui fonduri băneşti necesare menţinerii organizării de stat ori „scopul fiind absolut necesar, se impune ca şi mijlocul pentru realizarea scopului să fie imperativ”.

• Teoria sociologică. Potrivit acestei teorii, statul este considerat a fi un „stăpîn absolut”, născut din frămîntările organizărilor sociale şi reprezintă „forţa brutală” a minorităţii organizate pentru a se impune împotriva majorităţii stăpînite. Conform acestei teorii, deţinătorul puterii nu era legat de drept, deoarece emană de la el – voinţa lui era dreptul. Prin urmare, voinţa capricioasă a suveranului determină normele de conduită socială.

• Instituirea dreptului de a percepe impozite şi taxe a apărut odată cu crearea unui aparat public complicat şi cu necesitatea de a avea mijloacele de întreţinere şi funcţionare. Pentru a menţine această forţă publică, sînt necesare contribuţiile cetăţenilor.

• Teoria contractului social a fost întemeiată de Thomas Hobbles şi dezvoltată de Jean-Jacques Rousseau în lucrarea „Contractul social”.

• În teoria contractului social, dreptul formal de impunere apare ca rezultat al unei înţelegeri între stat şi contribuabili. Cetăţenii renunţă la o parte din libertăţi, făcînd, în acelaşi timp, şi sacrificii de ordin material concretizate în impozite, în schimbul unor activităţi realizate şi garantate de stat. Statul este considerat ca o autoritate superioară, căreia i se supun oamenii liberi care 1-au creat pe baza unui contract.

• Teoria echivalenţei, numită şi teoria schimbului sau teoria intereselor, a fost fondată de Adam Smith şi continuată de Charles Louis Montesquieu.

Conform concepţiei economistului Adam Smith, maximele sau principiile fundamentale ale impunerii, devenite foarte tradiţionale în ultimele decenii, sînt:

1) maxima de justiţie: „cetăţenii fiecărui stat trebuie să contribuie la cheltuielile guvernamentale, atît cît le permite facultăţile proprii, adică în proporţia veniturilor pe care le realizează sub protecţia statului”;

2) maxima de certitudine: „impozitul stabilit fiecărui cetăţean trebuie să fie prestabilit şi nu arbitrar. În epoca modernă, cuantumul plăţii trebuie să fie cert pentru contribuabil, ca şi pentru orice altă persoană„.

3) maxima comodităţii: „toate contribuţiile trebuie să fie pretinse la termenele şi urmînd procedeul care este mai convenabil contribuabilului„;

4) maxima economiei: „toate contribuţiile trebuie să fie stabilite de o manieră care să scoată din buzunarul cetăţeanului cît mai puţin posibil, faţă de ceea ce urmează să intre în trezoreria statului”.

6

Teoria echivalenţei impozitelor a fost actualizată oficial în SUA de către Tribunalul Suprem Federal, care şi-a motivat o decizie a sa dată într-un litigiu fiscal, în modul următor: „Puterea de a impune, indispensabilă pentru existenţa oricărui guvern civilizat, se exercită în baza presupunerii unui echivalent restituit contribuabilului prin protecţia persoanei şi a proprietăţii sale, prin crearea şi menţinerea unor avantaje publice de care el profită. Această actualizare a teoriei echivalenţei impozitelor cuprinde, mai mult decît formulările teoretice anterioare, caracterizarea echivalentului pe care statul modern îl acordă contribuabilului de impozite şi care constă atît în protecţia persoanei şi proprietăţii lor, cît şi în toate avantajele publice social-culturale. Deci statul stabileşte cota de impunere a supuşilor în raport cu avantajele create, dînd în acelaşi timp şi măsura acestora în raport cu mărimea serviciilor sau avantajelor – cu cît vor fi mai mari, cu atît impozitele vor fi mai ridicate. Impozitul, aşa cum afirma Charles Louis Montesquieu, este „o porţiune pe care o dă fiecare cetăţean din bunul său, pentru a avea siguranţa celeilalte părţi sau pentru a se folosi de ea„.

După această teorie, impozitele se confundă cu taxele, deci dacă impozitele ar fi, într-adevăr, echivalente, ar trebui să măsoare în mod just stabilirea şi perceperea lor. Practic, este imposibil de stabilit pentru fiecare cetăţean în parte, de ce anume avantaje sau serviciu se bucură în organizarea de stat.

• Teoria siguranţei este inspirată din opera lui John Locke şi François Quesnay, influenţată de concepţia filozofică şi de ideile liberalismului clasic, care atribuiau statului un rol de „paznic de noapte„, de pază a dreptului şi asigurarea siguranţei publice.

Această teorie este asemănătoare cu teoria contractului social şi teoria echivalenţei, esenţa ei constînd într-un contract între stat şi cetăţean. Conform acestei teorii, impozitele sînt considerate ca prima de asigurare pe viaţă şi bunurile cetăţenilor. Statul, pe de o parte, asigură viaţa şi bunurile, iar cetăţenii, pe de altă parte, plătesc un impozit, un fel de primă de asigurare. Teoria siguranţei oferă, în acelaşi timp, şi măsura impozitelor, deoarece mărimea lor va fi dată de calitatea cetăţeanului şi valoarea bunurilor pe care le posedă.

Teoria siguranţei a fost combătută pe motiv că statul nu îşi asumă vreun angajament formal de asigurare faţă de cetăţeanul său. Dacă ar exista un asemenea angajament, s-ar impune o despăgubire din partea statului, atunci cînd bunurile contribuabililor au fost distruse sau sustrase.

• Teoria sacrificiului. Conform acestei teorii, raţiunea impozitului este justificată de însăşi natura statului, în sensul că statul este un produs necesar al dezvoltării istorice şi nicidecum o organizare socială bazată pe voinţa declarată a cetăţenilor sau a unui grup de cetăţeni. Astfel, cei care vor recunoaşte că viaţa socială, în complexitatea ei, nu poate exista decît sub forma organizării de stat, trebuie să recunoască şi dreptul la impunere. Dreptul statului de a stabili şi percepe impozite este o consecinţă directă a obligaţiei sale de a îndeplini funcţiile şi sarcinile de stat. Toţi cetăţenii provoacă o serie de cheltuieli pe care statul este obligat să le onoreze şi, prin urmare, aceste cheltuieli trebuie finanţate de cei care le cauzează. De aici, rezultată că impozitul nu este un contraserviciu special pentru anumite servicii sau avantaje, ci o datorie a tuturor cetăţenilor pentru asigurarea existenţei şi a condiţiilor de dezvoltare a întregului social căruia îi aparţine. În acest sens, datoria de contribuţie a cetăţenilor este analogică cu datoria de cetăţean.

Independent de aceste teorii, toţi cetăţenii au obligaţia de a plăti impozitele, fără a se avea în vedere interesele fiecărui contribuabil în parte, ci numai interesele colectivităţii luate ca un ansamblu de entităţi independente.

Întrebări de recapitulare:

1. Ce reprezintă impozitul? 2. Care sînt trăsăturile specifice impozitului? 3. Care sînt funcţiile impozitului? 4. Ce reprezintă taxele ? 5. Care sînt trăsăturile specifice taxelor? 6. Care sînt deosebirile dintre impozite şi taxe? 7. Prin ce se caracterizează funcţia socială a impozitului? 8. Care sînt teoriile economice în reglementarea sistemului de impunere de către stat? 9. Care sînt maximele sau principiile fundamentale ale impunerii?

7

Bibliografie:

1. Brezeanu P. Fiscalitate: concepte, modele, teorii, mecanisme şi practici fiscale. Bucureşti, 1999. 2. Brezeanu P. Finanţele publice şi fiscalitatea: între teorie şi practică. Bucureşti, 1998. 3. Grigorie-Lăcriţă N. Conţinutul impozitelor. Impozite şi taxe, nr.4, 2002. 4. Popescu L. Redefinirea funcţiilor sistemului fiscal în literatura economică actuală. Finanţe,

credit, contabilitate, nr.10, 2001. 5. Popescu L., Budică I. Conţinutul economic al finanţelor publice şi al impozitului. Finanţe, credit,

contabilitate, nr.1, 2001.

Tema 2. SISTEMUL FISCAL AL REPUBLICII MOLDOVA

2.1. Conceptul de sistem fiscal 2.2. Legislaţia fiscală 2.3. Sistemul impozitelor şi taxelor percepute în Republica Moldova 2.4. Administrarea fiscală şi organele fiscale

Cuvinte-cheie:

• sistem fiscal; • legislaţie fiscală; • sistemul de impozite şi taxe generale de stat; • sistemul de impozite şi taxe locale; • administrare fiscală; • organe fiscale.

2.1. Conceptul de sistem fiscal Sistemul fiscal reprezintă o componentă a sistemului financiar al Republicii Moldova şi include

următoarele elemente: • legislaţia fiscală; • sistemul de impozite şi taxe; • administrarea fiscală şi organele fiscale.

Toate aceste verigi sînt strîns legate între ele, deoarece, în baza legislaţiei fiscale, organele fiscale administrează procedurile fiscale, avînd ca scop colectarea impozitelor şi taxelor, acestea din urmă constituind surse de venit ale statului. Eficienţa sistemului fiscal depinde de eficienţa fiecărui element constitutiv.

Conform Codului Fiscal, sistemul fiscal al Republicii Moldova reprezintă totalitatea: – impozitelor şi taxelor; – principiilor; – formelor; – metodelor de stabilire, modificare şi anulare a acestora, prevăzute de Codul Fiscal; – precum şi totalitatea măsurilor ce asigură achitarea lor.

2.2. Legislaţia fiscală În conformitate cu articolul 3 al Codului Fiscal, legislaţia fiscală se constituie din:

1. Codul Fiscal; 2. Alte acte normative adoptate în conformitate cu acesta.

1. Codul Fiscal al Republicii Moldova (în continuare, CF al R.M.) a fost adoptat prin Legea Republicii Moldova, nr.1163-XIII din 24. 04. 97 şi publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.62/ 522 din 18.09.1997.

8

CF al R.M. a fost de multiple ori completat şi modificat. Actualmente, CF întruneşte 7 titluri: – Titlul I – „DISPOZIŢII GENERALE” (articolele: 1-11); – Titlul II – „IMPOZITUL PE VENIT” (capitolele: 1-15; articolele: 12-92); – Titlul III – „TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ” (capitolele: 1-9; articolele: 93-118); – Titlul IV – „ACCIZELE” (capitolele: 1-6; articolele: 119-128); – Titlul V – „ADMINISTRAREA FISCALĂ” (capitolele: 1-18; articolele: 129-275); – Titlul VI – „IMPOZITUL PE BUNURILE IMOBILIARE” (capitolele: 1-6; articolele: 276-

287); – Titlul VII – „TAXELE LOCALE” (capitolele: 1-5; articolele: 288-298).

Prin Codul Fiscal se stabilesc: – principiile generale ale impozitării în Republica Moldova; – statutul juridic al contribuabililor, al organelor fiscale şi al altor participanţi la relaţiile

reglementate de legislaţia fiscală; – principiile de determinare a obiectului impunerii; – principiile evidenţei veniturilor şi cheltuielilor deduse; – modul şi condiţiile de tragere la răspundere pentru încălcarea legislaţiei fiscale; – modul de contestare a acţiunilor organelor fiscale şi ale persoanelor cu funcţii de răspundere

ale acestora. Codul Fiscal reglementează relaţiile ce ţin de executarea obligaţiilor fiscale în ce priveşte

impozitele şi taxele generale de stat, stabilind, de asemenea, principiile generale de determinare şi percepere a impozitelor şi taxelor locale.

Noţiunile şi prevederile CF al R.M. se aplică, în exclusivitate, în limitele relaţiilor fiscale şi ale altor relaţii legate de acestea.

2. Conform alin.(2) din articolul 3 al CF al R.M., actele normative adoptate de către Guvern, Ministerul de Finanţe, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul de Finanţe, Departamentul Vamal, de alte autorităţi de specialitate ale administraţiei publice centrale, precum şi de către autorităţile administraţiei publice locale, în temeiul şi pentru executarea CF, nu trebuie să contravină prevederilor lui sau să depăşească limitele acestuia.

În cazul apariţiei unor discrepanţe între actele normative indicate la alin.(2) şi prevederile Codului Fiscal, se aplică prevederile codului.

Impozitarea se efectuează în baza CF şi a altor acte normative adoptate în conformitate cu acesta, publicate în mod oficial, şi care sînt în vigoare pe perioada stabilită pentru achitarea impozitelor şi taxelor.

Acordurile (convenţiile) internaţionale privind evitarea dublei impuneri completează legislaţia fiscală.

Articolul 4 al CF „Acordurile (convenţiile) internaţionale privind evitarea dublei impuneri” prevede următoarele:

(1) Dacă un acord (o convenţie) internaţional(ă) privind evitarea dublei impuneri, la care Republica Moldova este parte şi care este ratificat(ă) în modul stabilit, stipulează alte reguli şi prevederi decît cele fixate în Codul Fiscal sau în alte acte normative adoptate în conformitate cu acesta, se aplică regulile şi prevederile acordului (convenţiei) internaţional(e).

(2) Prevederile alin.(1) nu se aplică în cazurile cînd rezidentul statului cu care a fost încheiat acordul (convenţia) internaţional(ă) este folosit pentru obţinerea facilităţilor fiscale de către o altă persoană care nu este rezident al statului cu care a fost încheiat acordul (convenţia) şi care nu are dreptul la facilităţi fiscale.

(3) Sub incidenţa alin.(1) şi (2) se află şi alte acorduri (convenţii) internaţionale, ratificate în modul stabilit, la care Republica Moldova este parte, în ce priveşte normele care reglementează impozitarea.

Pentru interpretarea corectă a legislaţiei fiscale şi în scopul efectuării corecte a impozitării, Codul Fiscal stabileşte anumite noţiuni generale, cum ar fi, spre exemplu, cele enunţate în anexa 2.2.1. (vezi anexa 2.2.1):

9

2.3. Sistemul impozitelor şi taxelor percepute în Republica Moldova Sistemul impozitelor şi taxelor percepute în Republica Moldova corespunde structurii

administraţiei publice din Republica Moldova, care este constituită din: – administraţia publică centrală; – administraţia publică locală, care, la rîndul său, este concepută pe două niveluri:

1.Nivelul II, întrunind 32 raioane, Gagauz Yeri, 5 municipii; 2.Nivelul I, întrunind 65 oraşe, 911 comune şi sate.

În conformitate cu articolul 6 al Codului Fiscal al Republicii Moldova, impozitele şi taxele

percepte în Republica Moldova sînt: – impozitele şi taxele generale de stat; – impozitele şi taxele locale.

Sistemul impozitelor şi taxelor generale de stat include: a) impozitul pe venit; b) taxa pe valoarea adăugată; c) accizele; d) impozitul privat; e) taxa vamală; f) taxele percepute în fondul rutier.

Sistemul impozitelor şi taxelor locale include: a) impozitul pe bunurile imobiliare; b) impozitul pentru folosirea resurselor naturale; c) taxa pentru amenajarea teritoriului; d) taxa pentru dreptul de a organiza licitaţii locale şi loterii; e) taxa hotelieră; f) taxa pentru amplasarea publicităţii (reclamei); g) taxa pentru dreptul de a aplica simbolica locală; h) taxa pentru amplasarea unităţilor comerciale; i) taxa de piaţă; j) taxa pentru parcarea autovehiculelor; k) taxa balneară; l) taxa de la posesorii de cîini; m) taxa pentru dreptul de a efectua filmări cinematografice şi televizate; n) taxa pentru trecerea frontierei de stat; o) taxa pentru dreptul de a vinde în zona vamală; p) taxa pentru dreptul de a presta servicii de transportare a călătorilor; q) taxa pentru salubrizarea teritoriului, utilizarea ambalajului, deşeurilor menajere solide şi de

producţie.

Începînd cu 1.01.2005, în conformitate cu Titlul VII al Codului Fiscal, sistemul taxelor locale va include:

a) taxa pentru amenajarea teritoriului; b) taxa de organizare a licitaţiei şi loteriilor pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale; c) taxa de amplasare a publicităţii; d) taxa de aplicare a simbolicii locale; e) taxa pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii de deservire socială; f) taxa de piaţă; g) taxa pentru cazare; h) taxa balneară; i) taxa pentru prestarea serviciilor auto de călători; j) taxa pentru parcare; k) taxa de la posesorii de cîini.

10

Relaţiile ce ţin de toate impozitele şi taxele enumerate mai sus se reglementează de Codul Fiscal şi de alte acte normative adoptate în conformitate cu acesta.

La stabilirea impozitelor şi taxelor se determină: a) subiecţii impunerii; b) obiectele impunerii şi baza impozabilă; c) cotele impozitelor şi taxelor; d) modul şi termenele de achitare a impozitelor şi taxelor; e) facilităţile (înlesnirile) privind impozitele şi taxele sub formă de scutire parţială sau totală ori

de cote reduse. Impozitele şi taxele, percepute în conformitate cu Codul Fiscal în vigoare şi cu alte acte normative

adoptate în conformitate cu acesta, reprezintă una din sursele de venit ale bugetului consolidat. În conformitate cu articolul 7 al CF „Stabilirea, modificarea şi anularea impozitelor şi taxelor

generale de stat şi locale”: (1) Impozitele şi taxele generale de stat şi locale se stabilesc, se modifică sau se anulează, exclusiv

prin modificarea şi completarea Codului Fiscal. (2) Pe parcursul anului fiscal (calendaristic), stabilirea de noi impozite şi taxe generale de stat şi

locale, în afară de cele prevăzute de CF al R.M., sau anularea ori modificarea impozitelor şi taxelor în vigoare privind determinarea subiecţilor impunerii şi a bazei impozabile, modificarea cotelor şi aplicarea facilităţilor fiscale se permit numai concomitent cu modificarea corespunzătoare a bugetului de stat.

(3) Impozitele locale, lista şi plafoanele taxelor locale se aprobă de către Parlament. (4) Deciziile autorităţilor administraţiei publice – ale municipiilor, oraşelor, satelor (comunelor),

precum şi ale altor unităţi administrativ-teritoriale instituite în condiţiile legislaţiei – cu privire la punerea în aplicare, la modificarea, în limitele competenţei lor, a cotelor, a modului şi termenelor de achitare şi la aplicarea facilităţilor se adoptă pe parcursul anului fiscal, concomitent cu modificările corespunzătoare ale bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale.

(5) Întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile care au filiale şi/sau subdiviziuni în afara unităţii administrativ-teritoriale în care se află reşedinţa de bază plătesc impozite şi taxe (cu excepţia taxei pe valoarea adăugată, a accizelor şi a taxelor destinate transferării în fondul rutier) la bugetele unităţilor administrativ-teritoriale de la reşedinţa filialelor şi/sau subdiviziunilor.

2.4. Administrarea fiscală şi organele fiscale În conformitate cu articolul (9) al Codului Fiscal ”Administrarea fiscală”, administrarea fiscală

reprezintă activitatea organelor de stat împuternicite şi responsabile de: – asigurarea colectării depline şi la termen a impozitelor şi taxelor, a penalităţilor şi amenzilor

în bugetele de toate nivelurile şi în fondurile extrabugetare; – precum şi de efectuarea acţiunilor de cercetare penală în caz de existenţă a unor circumstanţe

ce atestă comiterea infracţiunilor fiscale. Articolul 10 al CF „Activitatea organelor fiscale” stipulează următoarele: (1) Organizarea activităţii şi funcţionarea organelor fiscale sînt reglementate de CF al R.M. şi de

alte acte normative adoptate în conformitate cu acesta. În conformitate cu Articolul 131 al CF al R.M. ”Organele cu atribuţii de administrare fiscală”: (1) Organele care exercită atribuţii de administrare fiscală sînt:

organele fiscale (Serviciul Fiscal de Stat, etc.) ale Serviciului Fiscal de Stat sînt constituite din:

– Inspectoratul Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul de Finanţe; – inspectorate fiscale de stat teritoriale.

Structura organizatorică a Serviciului Fiscal de Stat se aprobă de Guvern, iar raza de activitate a organelor fiscale teritoriale şi raza de deservire a contribuabililor – de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul de Finanţe.

Inspectoratul Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul de Finanţe şi fiecare inspectorat fiscal de stat teritorial, fiind subordonat primului:

a) au statut de persoană juridică şi sînt finanţate de la bugetul de stat;

11

b) activează în temeiul Constituţiei Republicii Moldova, al CF şi al altor legi, al hotărîrilor Parlamentului, al decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, al hotărîrilor şi ordonanţelor Guvernului, al deciziilor în problemele fiscale adoptate de autorităţile administraţiei publice locale în limitele competenţei.

Ministerul de Finanţe exercită dirijarea metodologică a activităţii Inspectoratului Fiscal Principal de Stat fără ingerinţe în activitatea lui şi a inspectoratelor fiscale de stat teritoriale.

Sarcina de bază a organului fiscal constă în exercitarea controlului asupra: – respectării legislaţiei fiscale; – calculării corecte; – vărsării depline şi la timp la buget a sumelor obligaţiilor fiscale.

Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei (Conform Legii cu privire la Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei, „Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei este un organ de ocrotire a normelor de drept, specializat în contracararea infracţiunilor economico-financiare şi fiscale, precum şi a corupţiei.

Centrul reprezintă un organ unitar centralizat, constituit dintr-un aparat central şi subdiviziuni teritoriale”);

organele vamale (Autoritatea centrală de specialitate, care exercită conducerea efectivă a activităţii vamale în Republica Moldova este Departamentul Controlului Vamal. Conform articolului (9) al Codului Vamal, ”Organele vamale sînt organe de drept care constituie un sistem unic, format din Departamentul Controlului Vamal, birouri vamale şi posturi vamale. Statutul, funcţiile şi competenţa Departamentului Controlului Vamal sînt determinate de Guvern”);

serviciile de colectare a impozitelor şi taxelor locale din cadrul primăriilor şi alte organe abilitate conform legislaţiei.

Organele cu atribuţii de administrare fiscală, în procesul exercitării atribuţiilor respective, conlucrează între ele şi colaborează cu alte autorităţi publice.

Organele cu atribuţii de administrare fiscală au dreptul să colaboreze cu organele competente din alte ţări şi să fie membre ale organizaţiilor internaţionale de specialitate. Modul de colaborare şi de activitate este stabilit în baza acordurilor (convenţiilor) internaţionale.


1. Care sînt elementele constitutive ale sistemului fiscal al Republicii Moldova? 2. Ce impozite şi taxe formează sistemul impozitelor şi taxelor generale de stat? 3. Care sînt taxele din cadrul sistemului impozitelor şi taxelor locale? 4. Care sînt impozitele din cadrul sistemului impozitelor şi taxelor locale? 5. Care sînt sursele de reglementare a veniturilor sistemului bugetar? 6. Care sînt sursele de reglementare a veniturilor bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale? 7. Ce reprezintă administrarea fiscală? 8. Care sînt organele cu atribuţii de administrare fiscală? 9. Care sînt organele constitutive ale Serviciului Fiscal de Stat?

Bibliografie: 1. Codul Fiscal al Republicii Moldova (Titlurile I-VII). Legea Republicii Moldova, nr.1163-XIII din

24.04.97, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.62/522 din 18.09.1997 (modificat şi republicat), pag.3-8.

2. Legea R.M. „Cu privire la serviciul fiscal al RM”, nr.876-XII din 22.01.1992. 3. Codul Vamal. Legea Republicii Moldova, nr.1149-XIV din 20 iulie 2000/Monitorul Oficial al

Republicii Moldova, 23 decembrie 2000, nr.160-162, p.I, art.1201. 4. Legea Republicii Moldova cu privire la Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi

Corupţiei, nr.1104-XV din 6.06.2002, Monitorul Oficial al R.Moldova, nr.91-94 din 27.07.2002.

12

Anexa 2.2.1

Noţiuni generale aplicate în scopul impozitării fără modificarea statutului juridic al persoanelor juridice şi fizice prevăzut de legislaţia în vigoare

1) Persoană – orice persoană fizică sau juridică. 2) Contribuabil, subiect al impunerii – persoană care, conform legislaţiei fiscale, este obligată să

calculeze şi/sau să achite la buget orice impozite şi taxe, penalităţile şi amenzile respective; persoană care, conform legislaţiei fiscale, este obligată să reţină sau să perceapă de la altă persoană şi să achite la buget plăţile indicate.

3) Persoană fizică: a) cetăţean al Republicii Moldova, cetăţean străin, apatrid; b) întreprindere cu statut de persoană fizică – întreprindere individuală, gospodărie ţărănească

(de fermier). 4) Persoană juridică:

a) orice întreprindere (inclusiv reprezentanţa permanentă a nerezidentului în Republica Moldova), instituţie, asociaţie şi alte organizaţii, cu excepţia subdiviziunilor structurale ale organizaţiilor nominalizate, ce nu dispun de patrimoniu autonom, precum şi a întreprinderilor individuale şi a gospodăriilor ţărăneşti (de fermier);

b) nerezident care are prezenţă economică pe teritoriul Republicii Moldova. 5) Rezident:

a) orice persoană fizică care corespunde uneia din cerinţele de mai jos: I) are domiciliu permanent în Republica Moldova, inclusiv:

– se află la tratament sau la odihnă, sau la învăţătură, sau în deplasare peste hotare; – este persoană cu funcţii de răspundere a Republicii Moldova, aflată în exerciţiul

funcţiunii peste hotare; II) se află în Republica Moldova cel puţin 183 de zile pe parcursul anului fiscal;

b) orice persoană juridică sau întreprindere individuală, sau gospodărie ţărănească (de fermier), a cărei activitate este organizată sau gestionată în Republica Moldova ori al cărei loc de bază de desfăşurare a activităţii este Republica Moldova.

6) Nerezident: a) orice persoană fizică care nu este rezident în conformitate cu pct. 5) litera a) ori, deşi

corespunde cerinţelor pct.5) lit.a), se află în Republica Moldova: – în calitate de persoană cu statut diplomatic sau consular ori în calitate de membru al

familiei unei asemenea persoane; – în calitate de colaborator al unei organizaţii internaţionale, create în baza acordului

interstatal la care Republica Moldova este parte, sau în calitate de membru al familiei unui asemenea colaborator;

– la tratament sau la odihnă, sau la învăţătură, sau în deplasare, dacă această persoană fizică s-a aflat în Republica Moldova exclusiv în aceste scopuri;

– exclusiv în scopul trecerii dintr-un stat străin în alt stat străin prin teritoriul Republicii Moldova (trecere – tranzit);

b) orice persoană juridică sau întreprindere individuală, sau gospodărie ţărănească (de fermier), care nu corespunde cerinţelor pct. 5) lit. b).

7) Întreprindere individuală – întreprindere care se află în proprietatea persoanei fizice sau a membrilor unei familii.

8) Gospodărie ţărănească (de fermier) – întreprindere agricolă, cu statut de persoană fizică, constituită în conformitate cu legislaţia.

9) Societate – orice organizaţie, cu excepţia societăţilor pe acţiuni şi societăţilor cu răspundere limitată, care desfăşoară activitate de întreprinzător pe bază de parteneriat şi se constituie în conformitate cu legislaţia, care:

a) are cel mult 20 de membri rezidenţi sau persoane care, în cazul decesului membrilor societăţii, administrează averea celor decedaţi;

13

b) corespunde cerinţelor repartizării proporţionale a veniturilor şi pierderilor între proprietarii capitalului.

10) Acţionar – orice persoană proprietar al unei sau mai multor acţiuni ale unei societăţi pe acţiuni.

11) Asociat – orice persoană care posedă o cotă-parte în capitalul unei persoane juridice. 12) Persoană interdependentă – membru al familiei contribuabilului sau agentul economic care

controlează contribuabilul, este controlat de contribuabil sau se află împreună cu acesta sub controlul unui terţ. În sensul prezentului punct:

a) familia contribuabilului include: soţia (soţul) contribuabilului; părinţii contribuabilului; copiii contribuabilului şi soţii (soţiile) lor; bunicii contribuabilului; nepoţii (nepoatele) contribuabilului şi soţiile (soţii)lor; fraţii şi surorile contribuabilului şi soţiile (soţii) lor; străbunicii contribuabilului; strănepoţii contribuabilului şi soţii (soţiile) lor; fraţii şi surorile părinţilor contribuabilului şi soţiile (soţii) lor; nepoţii (nepoatele) contribuabilului de pe frate (soră) şi soţiile (soţii) lor; fraţii şi surorile bunicilor contribuabilului şi soţiile (soţii) lor; copiii fraţilor şi surorilor părinţilor contribuabilului şi soţiile (soţii) lor; copiii nepoţilor (nepoatelor) contribuabilului de pe frate (soră) şi soţii (soţiile) lor; precum şi persoanele enumerate din partea soţiei (soţului) contribuabilului;

b) prin control se înţelege posesia (directă sau prin una ori mai multe persoane interdependente) a cel puţin 50% din capitalul sau din drepturile de vot ale unui agent economic. În acest caz, persoana fizică este considerată posesor al tuturor cotelor de participare la capital, cote ce aparţin, în mod direct sau indirect, membrilor familiei sale.

13) Agent economic – orice persoană ce desfăşoară activitate de întreprinzător. 14) Organizaţie necomercială – persoană juridică a cărei activitate nu are drept scop obţinerea

venitului şi care nu foloseşte vreo parte din proprietate sau din venit în interesele vreunui membru al organizaţiei, ale unui fondator sau ale unei persoane particulare.

15) Reprezentanţă permanentă a nerezidentului în Republica Moldova – filială sau reprezentanţă a întreprinderii unui stat străin, înregistrată în Republica Moldova conform legislaţiei.

16) Activitate de întreprinzător, afacere (business) – orice activitate conform legislaţiei, cu excepţia muncii efectuate în baza contractului (acordului) de muncă, desfăşurată de către o persoană, avînd drept scop obţinerea venitului, sau, în urma desfăşurării căreia, indiferent de scopul activităţii, se obţine venit.

17) Servicii – servicii materiale şi nemateriale, de consum şi de producţie, inclusiv darea proprietăţii în arendă, transmiterea drepturilor, inclusiv pe bază de leasing, privind folosirea oricăror mărfuri; lucrări de construcţii şi montaj, de reparaţie, de cercetări ştiinţifice, de construcţii experimentale şi alte lucrări.

18) Prezenţă economică – desfăşurarea activităţii de întreprinzător de către nerezident în urma căreia se obţine un venit ce depăşeşte 13.000 lei lunar.

19) Piaţă – sistem de relaţii economice ce se formează în procesul producţiei, circulaţiei şi distribuirii mărfurilor, prestării serviciilor, precum şi circulaţiei mijloacelor băneşti, care se caracterizează prin libertatea subiecţilor la alegerea cumpărătorilor şi vînzătorilor, determinarea preţurilor, formarea şi folosirea resurselor.

20) Piaţa comerţului cu ridicata (angro) – tip de piaţă în cadrul căreia mărfurile, serviciile, de regulă, se comercializează de către unele persoane altor persoane ce desfăşoară activitate de întreprinzător, care, ulterior, utilizează mărfurile, serviciile în procesul de producţie sau le comercializează pe piaţa comerţului cu amănuntul.

21) Piaţa comerţului cu amănuntul – tip de piaţă în cadrul căreia mărfurile, serviciile se comercializează populaţiei pentru consum final.

22) Piaţă cu reducere – tip de piaţă în cadrul căreia oferta depăşeşte cererea ori se comercializează mărfuri, servicii ce nu corespund standardelor de calitate sau sînt deteriorate în urma calamităţilor naturale, a catastrofelor, a altor evenimente excepţionale care au avut loc ori vînzătorul are dificultăţi financiare condiţionate de insolvabilitate temporară, de lichidare sau de faliment, ori există alte situaţii similare cînd mărfurile, serviciile se oferă spre vînzare la un preţ mai mic decît cel stabilit pe piaţă.

14

23) Piaţă închisă – tip de piaţă în cadrul căreia comercializarea mărfurilor, serviciilor se efectuează între coproprietari sau persoane interdependente. Preţurile de pe piaţa închisă nu constituie o dovadă a preţurilor de piaţă.

24) Preţ de piaţă, valoare de piaţă – preţul mărfii, serviciului, format prin interacţiunea cererii şi ofertei pe piaţa comerţului cu ridicata a mărfurilor, serviciilor identice, iar în cazul lipsei mărfurilor, serviciilor identice – în urma tranzacţiilor încheiate între persoanele ce nu sînt coproprietari sau persoane interdependente pe piaţa respectivă a comerţului cu ridicata. Tranzacţiile între coproprietari sau persoanele interdependente pot fi luate în considerare numai cu condiţia că interdependenţa acestor persoane nu a influenţat rezultatul tranzacţiei.

Drept surse de informaţie despre preţurile de piaţă, în momentul încheierii tranzacţiei, servesc: a) informaţia organelor de stat de statistică şi a organelor care reglementează formarea

preţurilor; iar în cazul lipsei acesteia; b) informaţia despre preţurile de piaţă, publicată în presă sau adusă la cunoştinţa opiniei publice

prin intermediul mijloacelor de informare în masă; iar în cazul lipsei acesteia; c) informaţia oficială şi/sau dată publicităţii despre cotările bursiere (tranzacţiile care au avut

loc) la bursa cea mai apropiată de sediul (domiciliul) vînzătorului (cumpărătorului), iar în cazul lipsei tranzacţiilor la bursa menţionată ori comercializării (procurării) la o altă bursă - informaţia despre cotările bursiere ce au avut loc la această altă bursă, precum şi informaţia despre cotările hîrtiilor de valoare de stat şi ale obligaţiunilor de stat.

Contribuabilul are dreptul să prezinte organelor fiscale informaţia, din alte surse, despre preţurile de piaţă în momentul transmiterii mărfurilor, serviciilor, iar organele fiscale au dreptul să folosească informaţia prezentată, dacă există motive de a o considera veridică.

25) Discont – reducere din preţul mărfii, serviciului, valutei şi al altor active financiare. 26) Cod Fiscal – număr personal de identificare al contribuabilului, atribuit în modul stabilit de

Codul Fiscal.

Tema 3. TAXELE LOCALE

3.1. Sistemul taxelor locale. Noţiuni generale 3.2. Stabilirea şi punerea în aplicare a taxelor locale 3.3. Subiecţii impunerii, baza impozabilă, termenele de plată şi de virare a taxelor în buget 3.4. Modul de calcul al taxelor locale 3.5. Înlesniri la plata taxelor locale

Cuvinte-cheie:

• taxă locală; • bază impozabilă; • cota maximă a taxei

3.1. Sistemul taxelor locale. Noţiuni generale Legea privind taxele locale a fost adoptată la 19 iulie 1994 în vederea asigurării unor surse de venituri

suplimentare în bugetele unităţilor administrativ-teritoriale şi extinderii autonomiei financiare a autorităţilor publice locale.

Legile ulterioare (Legea privind finanţele publice locale, nr.397-XV din 16.10.2003, Codul Fiscal, Titlul VII şi Legea privind administraţia publică locală nr.123-XV din 18.03.2003) au contribuit la perfecţionarea mecanismului de colectare a resurselor fiscale în bugetele unităţilor administrativ-teritoriale.

Din an în an, acumularea taxelor locale pe teritoriul Republicii Moldova se află în ascendenţă. Astfel, dacă pe parcursul anului 1995, în ansamblu, la nivel republican, au fost acumulate taxe locale în sumă de 5,6 milioane lei, în anul 1997 – 33,0 milioane lei, atunci în anul 2000 au fost acumulate 50,2 milioane lei. Practica a demonstrat că taxele locale sînt surse de venit importante ale bugetelor locale.

În conformitate cu Titlul VII al Codului Fiscal, sistemul taxelor locale include: a) taxa pentru amenajarea teritoriului; b) taxa de organizare a licitaţiilor şi loteriilor pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale; c) taxa de amplasare a publicităţii;

15

d) taxa de aplicare a simbolicii locale; e) taxa pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii de deservire socială; f) taxa de piaţă; g) taxa pentru cazare; h) taxa balneară; i) taxa pentru prestarea serviciilor auto de călători; j) taxa pentru parcare; k) taxa de la posesorii de cîini;

În baza art.288 al Codului Fiscal al Republicii Moldova (în continuare, CF al R.M.) pot fi definite următoarele noţiuni generale:

1. taxă locală (plată obligatorie efectuată la bugetul unităţii administrativ-teritoriale – UAT); 2. cotă maximă a taxei locale (cotă ad valorem în procente din baza impozabilă a obiectului

impunerii ori suma absolută, stabilită conform Titlului VII al CF); 3. cotă concretă a taxei locale (cotă ad valorem în procente din baza impozabilă a obiectului

impunerii ori suma absolută, stabilită de autorităţile administraţiei publice locale la adoptarea bugetului UAT respective, dar care nu poate fi mai mare decît cota maximă stabilită conform Titlului VII al CF);

4. unitate comercială şi/sau de prestări servicii de deservire socială; 5. servicii de deservire socială; 6. producător de publicitate; 7. difuzor de publicitate; 8. publicitate exterioară; 9. publicitate socială;

10. număr mediu scriptic de salariaţi; 11. parcare; 12. servicii de piaţă.

3.2. Stabilirea şi punerea în aplicare a taxelor locale Conform art. 7 al Codului Fiscal al Republicii Moldova, taxele locale:

– se stabilesc, – se modifică, – se anulează exclusiv prin modificarea şi completarea Codului Fiscal.

Mărimile maxime ale taxelor locale se aprobă de către Parlamentul Republicii Moldova. În conformitate cu alin. (1) al art.292 al CF, cota maximă este stabilită prin anexa la Titlul VII. Taxele locale sînt puse în aplicare de către autorităţile administraţiei publice locale, în limitele

competenţei lor şi în conformitate cu legea cu privire la taxele locale. Autorităţile administraţiei publice locale (consiliile săteşti (din cadrul comunelor), orăşeneşti

(municipale)) stabilesc, în conformitate cu legislaţia în vigoare: – lista taxelor locale; – cotele concrete (se stabilesc în funcţie de caracteristicile obiectelor impunerii); – înlesnirile fiscale; – modul de plată a taxelor.

Pe parcursul anului fiscal, deciziile autorităţilor administraţiei publice locale cu privire la: – punerea în aplicare, – modificarea, în limitele competenţei lor, a cotelor, modului şi termenelor de achitare, – aplicarea înlesnirilor, pot fi adoptate numai concomitent cu modificările corespunzătoare ale

bugetelor locale. Drept dovadă a exercitării competenţelor sale cu privire la punerea în aplicare a taxelor locale se propun

datele din tabelul 3.1.

16

Din datele tabelului se observă că din 648 primării (informaţie valabilă pentru anul 2000), numai 81% au

pus în aplicare în localităţile lor taxa pentru amenajarea teritoriului, iar aplicarea taxei balneare este caracteristică doar pentru două primării, constituind 0,31% din totalul taxelor aplicate.

3.3. Subiecţii impunerii, baza impozabilă, termenele de plată şi de virare a taxelor în buget În conformitate cu art.290 al CF al R.M., subiecţi ai impunerii în cazul taxelor locale sînt considerate

persoanele juridice şi fizice înregistrate în calitate de întreprinzători. Baza impozabilă şi cotele maxime ale taxelor locale diferă de la un caz la altul, după cum urmează: 1. Taxa pentru amenajarea teritoriului Baza impozabilă a obiectului impunerii o constituie numărul mediu scriptic anual al salariaţilor. Cota maximă a taxei constituie 40 lei anual pentru fiecare salariat. Termenele de plată a taxei şi de prezentare a dărilor de seamă fiscale de către agenţii economici –

trimestrial, pînă la ultima zi a lunii imediat următoare trimestrului gestionar. 2. Taxa de organizare a licitaţiilor şi loteriilor pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale Baza impozabilă a obiectului impunerii o reprezintă valoarea bunurilor declarate la licitaţie sau

valoarea biletelor de loterie emise. Cota maximă a taxei este de 0,1% din valoarea bunurilor declarate la licitaţie sau valoarea biletelor de

loterie emise.

17

Termenele de virare a taxei şi de prezentare a dării de seamă fiscale de către perceptorul de impozite şi taxe locale din cadrul primăriei – lunar, către data de 3 a lunii următoare.

3. Taxa de amplasare a publicităţii (cu excepţia celei amplasate total în zona de protecţie a drumurilor) Baza impozabilă a obiectului impunerii o reprezintă:

– valoarea (fără T.V.A.) a serviciilor de plasare şi/sau difuzare a anunţurilor publicitare prin intermediul TV, radioului, presei periodice, serviciilor cinematografice, video, prin reţele telefonice, telegrafice, telex, prin mijloace de transport, prin alte mijloace;

– valoarea (fără T.V.A.) a serviciilor de confecţionare şi/sau amplasare a publicităţii exterioare.

Cota maximă a taxei – 5% din baza impozabilă. Termenele de plată în cazul cînd baza impozabilă a obiectului impunerii o reprezintă valoarea (fără

T.V.A.) a serviciilor de plasare şi/sau difuzare a anunţurilor publicitare prin intermediul TV, radioului, presei periodice, serviciilor cinematografice, video, prin reţele telefonice, telegrafice, telex, prin mijloace de transport, prin alte mijloace – trimestrial, pînă în ultima zi a lunii imediat următoare trimestrului de gestiune.

Termenele de virare a taxei şi de prezentare a dării de seamă fiscale de către perceptorul de impozite şi taxe locale din cadrul primăriei în cazul cînd baza impozabilă a obiectului impunerii o reprezintă valoarea (fără T.V.A.) a serviciilor de confecţionare şi/sau amplasare a publicităţii exterioare – lunar, către data de 3 a lunii următoare.

4. Taxa de aplicare a simbolicii locale Baza impozabilă a obiectului impunerii o reprezintă valoarea (fără T.V.A.) a producţiei fabricate,

căreia i se aplică simbolica locală. Cota maximă a taxei este de 0,1% din valoarea producţiei fabricate căreia i se aplică simbolica locală. Termenele de plată a taxei şi de prezentare a dărilor de seamă fiscale de către agenţii economici –

trimestrial, pînă în ultima zi a lunii imediat următoare trimestrului de gestiune. 5. Taxa pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii de deservire socială Baza impozabilă a obiectului impunerii o reprezintă suprafaţa ocupată de întreprinderile de comerţ

şi/sau de prestări servicii de deservire socială, amplasarea lor, tipul mărfurilor desfăcute şi serviciilor prestate.

Cota maximă a taxei constituie: a) în municipiul Chişinău – 9000 lei anual pentru fiecare întreprindere; b) în municipiul Bălţi – 5400 lei anual pentru fiecare întreprindere; c) în oraşe, comune (sate) – 3600 lei anual pentru fiecare întreprindere.

Termenele de plată a taxei şi de prezentare a dărilor de seamă fiscale de către agenţii economici – trimestrial, pînă în ultima zi a lunii imediat următoare trimestrului de gestiune.

6. Taxa de piaţă Baza impozabilă a obiectului impunerii o reprezintă valoarea (fără T.V.A.) a serviciilor de piaţă

prestate de administratorul pieţei la acordarea de locuri pentru comerţ. Cota maximă a taxei constituie 20% din baza impozabilă. Termenele de virare a taxei şi de prezentare a dării de seamă fiscale de către perceptorul de

impozite şi taxe locale din cadrul primăriei – lunar, către data de 3 a lunii următoare. 7. Taxa pentru cazare Baza impozabilă a obiectului impunerii o reprezintă valoarea (fără T.V.A.) a serviciilor prestate de

structurile cu funcţii de cazare. Cota maximă a taxei constituie 5% din baza impozabilă. Termenele de plată a taxei şi de prezentare a dărilor de seamă fiscale de către agenţii economici –

trimestrial, pînă în ultima zi a lunii imediat următoare trimestrului de gestiune.

18

8. Taxa balneară Baza impozabilă a obiectului impunerii o reprezintă valoarea (fără T.V.A.) a biletelor de odihnă şi

tratament. Cota maximă a taxei balneare este de 1% din baza impozabilă. Termenele de plată a taxei şi de prezentare a dărilor de seamă fiscale de către agenţii economici –


9. Taxa pentru prestarea serviciilor auto de călători Baza impozabilă a obiectului impunerii o reprezintă unitatea de transport, în funcţie de numărul de

locuri. Cota maximă a taxei pentru prestarea serviciilor auto de călători este de:

a) lunar, 500 de lei pentru fiecare autoturism cu capacitatea de pînă la 8 locuri inclusiv; b) lunar, 1000 de lei pentru fiecare autovehicul (microbuz) cu capacitatea de la 9 pînă la 16 locuri

inclusiv; c) lunar, 1500 de lei pentru fiecare autobuz cu capacitatea de la 17 locuri pînă la 24 de locuri

inclusiv; d) lunar, 1700 de lei pentru fiecare autobuz cu capacitatea de peste 24 de locuri.

Termenele de plată a taxei şi de prezentare a dărilor de seamă fiscale de către agenţii economici – trimestrial, pînă în ultima zi a lunii imediat următoare trimestrului de gestiune.

10. Taxa pentru parcare Baza impozabilă a obiectului impunerii o reprezintă valoarea (fără T.V.A.) a serviciilor de parcare

prestate. Cota maximă a taxei este de 10% din baza impozabilă. Termenele de plată a taxei şi de prezentare a dărilor de seamă fiscale de către agenţii economici –


11. Taxa de la posesorii de cîini Baza impozabilă a obiectului impunerii o reprezintă numărul de cîini aflaţi în posesiune pe parcursul

unui an. Cota maximă este de:

a) anual, 9 lei pentru 1 cîine; b) anual, 27 de lei pentru 2 cîini; c) anual, 90 de lei pentru fiecare cîine, dacă posedă mai mult de 2 cîini.

Termenele de virare a taxei şi de prezentare a dării de seamă fiscale de către perceptorul de impozite şi taxe locale din cadrul primăriei – lunar, către data de 3 a lunii următoare.

Notă: în lipsa obiectului impunerii în perioada de gestiune, nu se prezintă darea de seamă fiscală.

3.4. Modul de calcul al taxelor locale Pentru asigurarea încasării mai eficiente a taxelor locale este necesară corelarea deciziilor autorităţilor

administraţiei publice locale privind modul de calculare şi achitare a taxelor locale cu metodele de administrare a plăţilor utilizate de organele fiscale şi uniformizarea termenelor de prezentare a calculelor şi achitare a taxelor locale pe întreg teritoriul republicii.

În practica fiscală naţională, se utilizează următoarele modele de calcul al taxelor locale: 1) cînd calculul şi plata taxelor se efectuează individual de către subiecţii impunerii în funcţie de

baza impunerii şi de cota concretă; 2) cînd calculul taxelor se efectuează de către perceptorul de impozite şi taxe locale din cadrul

primăriei; 3) cazuri speciale.

1. Conform primului model, se efectuează calculul următoarelor taxe: – taxa pentru amenajarea teritoriului; – taxa de amplasare a publicităţii (cu excepţia celei amplasate total în zona de protecţie a

drumurilor), cînd baza impozabilă a obiectului impunerii o reprezintă valoarea (fără T.V.A.) a

19

serviciilor de plasare şi/sau difuzare a anunţurilor publicitare prin intermediul TV, radioului, presei periodice, serviciilor cinematografice, video, prin reţele telefonice, telegrafice, telex, prin mijloace de transport, prin alte mijloace;

– taxa de aplicare a simbolicii locale; – taxa pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii de deservire socială; – taxa pentru cazare; – taxa balneară; – taxa pentru prestarea serviciilor auto de călători; – taxa pentru parcare.

2. Conform celui de-al doilea model se efectuează calculul următoarelor taxe: – taxa de organizare a licitaţiilor şi loteriilor pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale; – taxa de piaţă (în cazul cînd primăria administrează nemijlocit piaţa); – taxa de la posesorii de cîini; – taxa de amplasare a publicităţii (cu excepţia celei plasate total în zona de protecţie a

drumurilor), cînd baza impozabilă o constituie valoarea (fără T.V.A.) a serviciilor de confecţionare şi/sau amplasare a publicităţii exterioare.

3. În cazul în care obiectul: – taxei de amplasare a publicităţii (cu excepţia celei plasate total în zona de protecţie a

drumurilor), cînd baza impozabilă o constituie valoarea (fără T.V.A.) a serviciilor de confecţionare şi/sau amplasare a publicităţii exterioare;

– taxei pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii de deservire socială (cu excepţia celor care se află total în zon de protecţie a drumurilor)

este amplasat parţial în zona de protecţie a drumurilor (ZPD*), taxa se calculează proporţional suprafeţei aflate pe teritoriul administraţiei publice locale.

* Zona de protecţie a drumurilor – în scopul protecţiei, creării posibilităţilor de dezvoltare, asigurării condiţiilor de întreţinere a drumurilor şi circulaţiei pe ele, în funcţie de destinaţia şi funcţionalitatea lor, pe terenurile adiacente drumurilor se creează o zonă de protecţie, în ale cărei limite se stabilesc, prin hotărîrea Guvernului, cerinţe deosebite faţă de proprietarii şi utilizatorii de terenuri.

Lăţimea ZPD de stat se stabileşte în dependenţă de destinaţia şi amplasarea lor, dar nu mai mică de 20 m pe ambele părţi ale axei drumului.

Notă: pentru drumurile private lăţimea ZPD se stabileşte de către autorităţile locale. Subiecţii impunerii achită taxele locale la contul trezorerial de venituri al bugetului unităţii

administrativ-teritoriale. Taxele achitate se includ în componenţa cheltuielilor ce vor fi deduse.

3.5. Înlesniri la plata taxelor locale Se scutesc de plata:

a) tuturor taxelor locale: – autorităţile publice şi instituţiile financiare de la bugetele de toate nivelurile; – misiunile diplomatice şi alte misiuni asimilate acestora, precum şi organizaţiile

internaţionale, în conformitate cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte;

b) taxei de organizare a licitaţiilor şi loteriilor pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale: – organizatorii licitaţiilor desfăşurate în scopul asigurării rambursării datoriilor la credite,

acoperirii pagubelor, achitării datoriilor la buget, vînzării patrimoniului de stat şi patrimoniului unităţilor administrativ-teritoriale;

c) taxei de amplasare a publicităţii – producătorii şi difuzorii de publicitate socială şi de publicitate plasată pe trimiterile poştale;

d) taxei pentru amenajarea teritoriului – pensionarii pentru cotele de terenuri cu destinaţie agricolă aflate în proprietate;

e) taxei pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii de deservire socială – persoanele care practică activităţi de pompe funebre şi acordă servicii similare, inclusiv care confecţionează sicrie, coroane, flori artificiale, ghirlande.

20

În afară de aceste scutiri, concomitent cu modificările corespunzătoare în bugetul unităţii administrativ-teritoriale, autorităţile administraţiei publice locale pot:

– să acorde subiecţilor impunerii scutiri în plus faţă de cele enunţate mai sus; – să admită amînări la plata taxelor pentru categoriile social-vulnerabile ale populaţiei.

Problemă-tip:

Enunţ: Numărul mediu scriptic al salariaţilor S.A. ”Floare”, pentru primul trimestru al anului 2005, a constituit 100 persoane. Administraţia unităţii administrativ-teritoriale, pe teritoriul căreia îşi desfăşoară activitatea S.A. „Floare”, a stabilit cota concretă, care corespunde cotei maxime.

Să se determine obligaţia fiscală a S.A. ”Floare” privind taxa pentru amenajarea teritoriului pentru primul trimestru al anului 2005.

Rezolvare: Ţinînd cont de faptul că numărul mediu scriptic al salariaţilor S.A.” Floare” pentru primul trimestru al anului 2005 a constituit 100 de persoane, iar cota privind taxa pentru amenajarea teritoriului este de 40 de lei anual pentru fiecare salariat şi perioada de timp analizată constituie 3/12 luni (un trimestru), prin înmulţirea variabilelor respective obţinem 1000 de lei (100 pers. × 40 lei/pers. × 3/12 ).

Răspuns: Obligaţia fiscală privind taxa pentru amenajarea teritoriului a S.A. pentru primul trimestru al anului 2005 constituie 1000 de lei şi trebuie achitată pînă la 30.04.2005.

Întrebări de recapitulare: 1. Care sînt taxele locale? 2. Ce reprezintă valoarea maximă a taxelor locale? 3. Care sînt cotele maxime ale taxei pentru amenajarea teritoriului? 4. Care sînt modurile de calcul al taxelor locale? 5. Care taxe sînt aplicate în majoritatea unităţilor administrativ-teritoriale?

Bibliografie: 1. Codul Fiscal al Republicii Moldova (Titlul VII) / Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.80-82

din 21 mai 2004 (vezi baza de date MoldInfoLex). 2. Legea Republicii Moldova privind taxele locale (Nr. 186-XIII din 19.07.94. Monitorul Oficial al

Republicii Moldova Nr. 8/68 din 06.10.1994) cu modificările ulterioare (vezi baza de date MoldInfoLex).

3. Impozite şi taxe locale (partea I şi II). The Fiscal Decentralization Initiative for Central and Eastern Europe (suport în ajutorul funcţionarului public şi alesului local).

4. Legea Republicii Moldova privind administraţia publică locală Nr. 123-XV din 18.03.2003 / Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr. 49 din 19.03.2003.

5. Legea Republicii Moldova privind finanţele publice locale Nr.397-XV din 16.10.2003 / Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr. 248-253/996 din 19.12.2003).

Tema 4. IMPOZITUL PE BUNURILE IMOBILIARE

4.1. Caracteristica generală a impozitului pe bunurile imobiliare 4.2. Determinarea impozitului pe bunurile imobiliare ale persoanelor juridice 4.3. Determinarea impozitului pe bunurile imobiliare ale persoanelor fizice 4.4. Înlesniri la plata impozitului pe bunurile imobiliare 4.5. Determinarea impozitului pe bunurile imobiliare (terenuri, loturi de pămînt) 4.6. Înlesniri la plata impozitului funciar

Cuvinte-cheie:

• bunuri imobiliare; • cota maximă a impozitului; • cota concretă a impozitului.

21

4.1. Caracteristica generală a impozitului pe bunurile imobiliare Impozitul pe bunurile imobiliare reprezintă un impozit local şi o plată obligatorie la buget din

valoarea bunurilor imobiliare. Impozitul pe bunurile imobiliare este reglementat de Titlul VI al Codului Fiscal. Acest Titlu a

intrat în vigoare de la 1.01.04. Pînă la 1.01.06, prin derogare de la prevederile Codului Fiscal, aplicarea impozitului pe bunurile imobiliare se reglementează conform prevederilor Legii Republicii Moldova Nr. 1056-XIV din 16.06.2000 (cu modificări ulterioare) pentru punerea în aplicare a Titlului VI al CF.

Subiecţii impunerii sînt: – proprietarii bunurilor imobiliare de pe teritoriul Republicii Moldova; – deţinătorii drepturilor patrimoniale asupra bunurilor de pe teritoriul R.M. ce se află în

proprietatea publică a statului sau în proprietatea unităţilor administrativ-teritoriale ori privată, inclusiv arendaşii, în cazul cînd obiectul impunerii e arendat pe un termen mai mare de 3 ani şi contractul de arendă nu prevede altfel (dacă bunurile imobiliare se află în proprietate comună în diviziune a mai multor persoane, subiect al impunerii este considerată fiecare din aceste persoane, în cota-parte care îi revine).

Obiecte ale impunerii sînt: – bunurile imobiliare; – inclusiv terenurile (terenuri cu destinaţie agricolă, terenuri destinate industriei,

transporturilor, telecomunicaţiilor şi terenuri cu alte destinaţii) din intravilan (zonă care cuprinde întreaga suprafaţă construită a unui oraş sau a unui sat) sau din extravilan (teritoriu aflat în afara spaţiului construit sau pe cale de construire a unei localităţi) şi/sau îmbunătăţirile de pe ele:

• clădiri; • construcţii; • apartamente; • alte încăperi izolate, inclusiv îmbunătăţirile aflate la o etapă de finisare a construcţiei

de 80% şi mai mult, rămase nefinisate timp de 5 ani după începutul lucrărilor de construcţie.

Conform CF, baza impozabilă constituie 50% din valoarea estimată a acestor bunuri. Valoarea estimată este valoarea bunurilor imobiliare, calculată la o dată anumită cu utilizarea

metodelor de evaluare prevăzute de legislaţie. Evaluarea bunurilor imobiliare impozabile se efectuează de către organele cadastrale teritoriale în

baza unei metodologii unice pentru toate tipurile de bunuri imobiliare în modul şi în termenele stabilite de legislaţie.

La evaluarea bunurilor imobiliare, în dependenţă de destinaţia acestora, se aplică următoarele metode de determinare a valorii de piaţă:

– metoda analizei comparative; – metoda veniturilor; – metoda cheltuielilor.

Reevaluarea se efectuează de organele cadastrale o dată la 3 ani în modul stabilit de Guvern). Finanţarea lucrărilor de evaluarea a BI se efectuează de la bugetul de stat.

Cota maximă a impozitului – cota ad valorem în procente din baza impozabilă a bunurilor imobiliare, care poate să difere de cota concretă a impozitului.

Conform art. 280 al CF, cota maximă a impozitului constituie 0,5% din baza impozabilă a bunurilor imobiliare (intrarea în vigoare s-a reportat de la 1.01.04 la 1.01.06).

Cota concretă a impozitului – cota ad valorem în procente din baza impozabilă a bunurilor imobiliare, stabilită anual de către autoritatea reprezentativă a administraţiei publice locale la adoptarea bugetului unităţii administrativ-teritoriale respective în limitele (inclusiv limitele maxime) specificate în anexele 1 şi 2 la Legea cu privire la punerea în aplicare a Titlului VI al CF.

Conform CF cota concretă a impozitului nu poate fi mai joasă de 50% din cota maximă.

22

4.2. Determinarea impozitului pe bunurile imobiliare ale persoanelor juridice Persoanele juridice care desfăşoară activitate de întreprinzător calculează de sine stătător suma

anuală a impozitului pe bunurile imobiliare şi achită impozitul în bugetul unităţii administrativ-teritoriale trimestrial, în părţi egale, cel tîrziu la data de 20 a lunii imediat următoare trimestrului gestionar al anului fiscal în curs. În acelaşi termen, persoanele menţionate prezintă organelor fiscale teritoriale calculul impozitului.

Impozitul pe bunurile imobiliare (BI) se determină prin înmulţirea valorii bunurilor imobiliare impozabile la cota concretă a impozitului.

Întreprinderile producătoare de materie primă agricolă se scutesc de impozitul pe bunurile imobiliare pentru bunurile imobiliare folosite la obţinerea producţiei agricole.

Conform CF, pentru persoanele juridice costul bunurilor imobiliare impozabile se determină în modul stabilit de Guvern prin:

– evaluarea; – şi/sau reevaluarea acestor bunuri

în baza documentelor de evidenţă contabilă. Actualmente, impozitul pe bunurile imobiliare ale persoanelor juridice (cu excepţia cooperativelor

de construcţie a locuinţelor şi a cooperativelor de construcţie a garajelor) se stabileşte în proporţie de pînă la 0,1% din valoarea de bilanţ a clădirilor şi construcţiilor, iar aceasta din urmă se determină ca valoarea medie cronologică, conform sumelor soldurilor la începutul fiecărei luni a perioadei de gestionare.

Soldurile la începutul şi sfîrşitul perioadei de gestiune (1 trimestru, primul semestru, 9 luni şi un an) se iau în calcul în proporţie de 1/2.

Suma obţinută se împarte la numărul de luni ale perioadei gestionare. Exemplu: SRL ”Lumina” dispune de următoarele bunuri imobiliare impozabile (clădiri şi construcţii), a

căror valoare de bilanţ la data de 1 a fiecărei luni a primului semestru constituie:

Valoarea de bilanţ a bunurilor imobiliare impozabile (lei) Luna La începutul lunii Intrări /ieşiri Mărimea uzurii

acumulate La sfîrşitul lunii

I 134798 - 1145 133653 II 133653 120000 2685 250968 III 250968 - 2510 248458 IV 248458 - 2430 246028 V 246028 20000 2580 263448 VI 263448 - 2689 260759 VII 260759 - 2780 257979

Astfel, valoarea medie a bunurilor imobiliare impozabile, în primul trimestru, constituie 192083

lei ((134798/2)+133653+250968+(248458/2))/3. Valoarea medie a bunurilor imobiliare impozabile, în al doilea trimestru, constituie 111,7 lei

((134798/2)+133653+250968+248458+246028+263448+ + 260759/2)/6=(67399+133653+250968+248458+246028+ + 263448+130379,5)/6=1340333,5/6=223388,92

Valorii medii a bunurilor imobiliare i se aplică un coeficient respectiv, şi anume, în cazul trimestrelor:

I – 0,25; II – 0,5; III – 0,75; IV – 1. Conform datelor de mai sus, suma impozitul pe bunurile imobiliare în trimestrul I va constitui

48,02 lei (192083 lei × 0,1% × 0,25). În trimestrul II, suma impozitului pe bunurile imobiliare va constitui 111,7 lei

(223388,92 lei × 0,1% × 0,5).

23

Persoanele juridice prezintă calculul impozitului pe bunurile imobiliare, îndeplinesc forma BIJ. Conform exemplului de mai sus, pentru semestrul I, forma BIJ va fi îndeplinită în felul următor:

Forma BIJ Nr. crt. Indicatori Suma, lei

1 2 3

1 Costul mediu de bilanţ al clădirilor şi construcţiilor pe perioada gestionară

223388,92

2 Cota impozitului, % 0,1 3 Coeficientul trimestrial 0,5 4 Suma impozitului reieşind din cotele aprobate (rîndul 1 × rîndul 2 ×

rîndul 3)/100

111,7 5 Suma înlesnirilor acordate, conform anexei – total - 6 Suma impozitului calculată pentru perioada precedentă

48,02 7 Suma impozitului către plată (rîndul 4 – rîndul 5 – rîndul 6)

63,67

Întreprinderile, instituţiile, organizaţiile care au bunuri imobiliare, inclusiv terenuri, amplasate în afara unităţii administrativ-teritoriale în care se află reşedinţa de bază, transferă impozitul pe bunurile imobiliare, impozitul funciar, calculat pentru aceste bunuri şi terenuri, integral la bugetele satelor (comunelor), oraşelor sau municipiilor, la locul de amplasare a bunurilor imobiliare şi a terenurilor.

4.3. Determinarea impozitului pe bunurile imobiliare ale persoanelor fizice Persoanele fizice care desfăşoară activitatea de întreprinzător calculează de sine stătător suma

anuală a impozitului pe bunurile imobiliare şi achită impozitul în bugetul unităţii administrativ-teritoriale trimestrial, în părţi egale, cel tîrziu la data de 20 a lunii imediat următoare trimestrului gestionar al anului fiscal în curs. În acelaşi termen, persoanele menţionate prezintă organelor fiscale teritoriale calcul impozitului.

Pentru persoanele fizice, care nu desfăşoară activitatea de întreprinzător, calcularea sumelor anuale ale impozitului pe bunurile imobiliare pe care le au în proprietate şi perfectarea avizelor de plată la impozitul dat se efectuează conform instrucţiunii Ministerului de Finanţe, de către serviciul de colectare a impozitelor şi taxelor locale ale primăriilor cu participarea organelor fiscale teritoriale.

Avizele de plată a impozitului pe bunurile imobiliare se înmînează subiecţilor impunerii cel tîrziu cu 60 de zile pînă la expirarea primului termen de plată a impozitului.

Persoanele menţionate achită impozitul pe bunurile imobiliare în bugetul unităţii administrativ-teritoriale respective, în părţi egale, cel tîrziu la 15 august şi 15 octombrie ale anului fiscal de gestiune, iar în cazul achitării sumei integrale a impozitului pînă la data de 30 iunie a anului respectiv, subiecţii impunerii beneficiază de dreptul la o reducere cu 15% a sumei impozitului ce urmează a fi achitat.

Exemplu: Obligaţia fiscală (suma calculată) a persoanei fizice „X” la impozitul funciar pentru anul 2003

constituie 4240 lei. Restanţă sau supraplată pentru anii precedenţi la acest impozit, contribuabilul nu are. Persoana „X” intenţionează să achite acest impozit pînă la 30 iunie a anului curent.

Soluţia: beneficiind de o reducere în mărime de 15%, care constituie 636 lei (4240 lei x 0,15), contribuabilul va achita pînă la data menţionată doar 3604 (4240-636) lei.

Pentru persoanele fizice costul bunurilor imobiliare impozabile se determină în modul stabilit de Guvern în baza:

– documentelor care se păstrează în arhivele organelor cadastrale; – sau în baza rezultatelor examinării obiectelor.

24

Impozitul pe bunurile imobiliare (locuinţe privatizate, proprietăţi imobiliare, construcţii şi instalaţii pe sectoarele pentru vile, garaje) ale persoanelor fizice, inclusiv pe bunurile imobiliare ale membrilor cooperativelor de construcţie a locuinţelor, ai cooperativelor de construcţie a garajelor şi ai întovărăşirilor pomicole, se stabileşte în proporţie de:

– în localităţile rurale – pînă la 0,1% din costul bunurilor imobiliare; – în oraşe şi municipii, cu excepţia municipiilor Chişinău şi Bălţi – pînă la 0,2% din costul

bunurilor imobiliare; – în municipiile Chişinău şi Bălţi – pînă la 0,3% din costul bunurilor imobiliare.

În cazurile în care suprafaţa totală a locuinţelor şi a construcţiilor principale, ale persoanelor fizice care nu desfăşoară activitate de întreprinzător înregistrate cu drept de proprietate, depăşeşte 100 m2, inclusiv cotele concrete stabilite ale impozitului pe bunurile imobiliare, se majorează în funcţie de suprafaţa totală, după cum urmează:

– de la 100 la 150 m2 inclusiv – de 1,5 ori; – de la 150 la 200 m2 inclusiv – de 2 ori; – de la 200 la 300 m2 inclusiv – de 10 ori; – peste 300 m2 – de 15 ori.

Exemplu: Costul total al bunurilor imobiliare ale cetăţeanului Ion Bivol, care locuieşte în localitatea

rurală, constituie 18000 lei. Conform datelor prezentate de organul cadastral teritorial suprafaţa totală a casei de locuit (construcţia principală) constituie 420 m2. Costul casei de locuit constituie 17000 lei .

Autoritatea publică locală a adoptat cotele concrete ale impozitului pe bunurile imobiliare în mărimea cotei maxime stabilite de legislaţie.

Să se determine impozitul pe bunurile imobiliare ale persoanei fizice-cetăţean. Soluţia:

1) Se determină valoarea bunurilor imobiliare –construcţii secundare: 18000 – 17000 = 1000 lei

2) Se determină suma impozitului pe bunurile imobiliare-construcţii secundare: 1000 × 0,1% = 1 leu

3) Se determină preţul 1m2 al suprafeţei casei de locuit: 17000/420 m2 = 40,47 lei/m2

4) Se calculează suma impozitului pe bunurile imobiliare (casa de locuit) conform normativelor în vigoare:

40,47 lei × 100 m2 × 0,1% = 4,047 lei/m2

[40,47 lei × (150 – 100) × 0,1% ] × 1,5 = 3,035 lei/m2

[40,47 lei × (200 – 150) × 0,1% ] × 2 = 4,047 lei/m2

[40,47 lei × (300 – 200) × 0,1% ] × 10 = 40,47 lei/m2

[40,47 lei × (420 - 300) × 0,1% ] × 15 = 72,85 lei/m2

5) Se calculează suma totală a impozitului pe bunurile imobiliare:

1+ 4,047+3,035+40,47+40,47+72,85=121, 4 lei

Persoanele fizice care au bunuri imobiliare, inclusiv terenuri, amplasate în afara unităţii administrativ-teritoriale în care se află reşedinţa de bază, transferă impozitul pe bunurile imobiliare impozitul funciar, calculat pentru aceste bunuri şi terenuri, integral la bugetele satelor (comunelor), oraşelor sau municipiilor, la locul de amplasare a bunurilor imobiliare şi a terenurilor.

25

4.4. Înlesnirile la plata impozitului pe bunurile imobiliare De plata impozitului pe bunurile imobiliare se scutesc:

a. autorităţile publice şi instituţiile finanţate de la bugetele de toate nivelurile; b. întreprinderile penitenciarelor; c. Societatea Orbilor, Societatea Surzilor, Societatea Invalizilor şi întreprinderile create pentru

realizarea scopurilor statutare ale acestor societăţi; d. obiectivele de protecţie civilă; e. Centrul Republican Experimental pentru Protezare, Ortopedie şi Reabilitare al Ministerului

Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei; f. organizaţiile religioase - pentru bunurile imobiliare destinate riturilor de cult; g. misiunile diplomatice şi alte misiuni asimilate acestora, precum şi organizaţiile în conformitate

cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte; h. persoanele fizice care arendează de la stat case de locuit şi alte încăperi de locuit; i. persoanele de vîrsta pensionară. j. invalizii de gradul I şi II; k. invalizi din copilărie; l. invalizii de gradul III ( participanţi la acţiunile de luptă pentru apărarea integrităţii teritoriale şi

independenţei R.M., participanţi la acţiunile de luptă din Afganistan, participanţi la lichidarea consecinţelor avariei C.A.E. Cernobîl, precum şi persoanele supuse represiunilor şi ulterior reabilitate).

m. familiile participanţilor căzuţi în acţiunile de luptă pentru apărarea integrităţii teritoriale şi independenţei R.M. şi persoanele care au fost întreţinute de aceştia ;

n. familiile militarilor căzuţi în acţiunile de luptă din Afganistan şi persoanele care au fost întreţinute de aceştia;

o. familiile persoanelor decedate în urma unor boli cauzate de participarea lor la lucrările de lichidare a consecinţelor avariei C.A.E. Cernobîl şi persoanele care au fost întreţinute de aceştia. În cazul cînd categoriile menţionate dispun de imobil al cărui cost depăşeşte 30 mii lei, impozitul pe bunurile imobiliare se plăteşte din diferenţa dintre costul imobilului şi 30 mii lei. Concomitent, se reduce valoarea bunurilor imobiliare de locuit (a locuinţei de bază) proporţional cu ponderea valorii diminuate în valoarea iniţială a bunurilor imobiliare.

p. familiile care au copii invalizi în vîrstă de pînă la 18 ani. Conform prevederilor Codului Fiscal, autorităţile reprezentative ale administraţiei publice locale sînt

în drept să acorde persoanelor fizice şi juridice scutiri sau amînări la plata impozitului pe bunurile imobiliare pe anul fiscal respectiv, în caz de:

calamitate naturală sau incendiu, în urma cărora bunurile imobiliare au fost distruse sau au fost deteriorate considerabil; atribuire a terenurilor pentru evacuarea întreprinderilor cu impact negativ asupra mediului

înconjurător. În acest caz, pot fi acordate scutiri de impozit pe durata normativă a lucrărilor de construcţie; boală îndelungată sau deces al proprietarului bunurilor imobiliare confirmate prin certificatele

respective.

4.5. Determinarea impozitului pe bunurile imobiliare (terenuri, loturi de pămînt) Pînă la 1.01.06, prin derogare de la prevederile Codului Fiscal, aplicarea impozitului funciar se

reglementează conform prevederilor Legii Republicii Moldova Nr. 1056-XIV din 16.06.2000 (cu modificările ulterioare) pentru punerea în aplicare a Titlului VI al CF.

Subiecţi ai impunerii cu impozitul funciar sînt persoanele specificate în art. 277 din CF.

26

Cotele impozitului funciar se stabilesc de Parlamentul Republicii Moldova pentru o unitate de teren în dependenţă de calitatea şi destinaţia acestora sub formă de plăţi stabile pe un termen de trei ani, precizîndu-se anual, odată cu adoptarea Bugetului de Stat pe anul respectiv.

Cotele concrete ale impozitului funciar se stabilesc anual de către autorităţile reprezentative ale administraţiei publice locale la aprobarea bugetelor respective, în limitele specificate:

I. Pentru terenurile cu destinaţie agricolă:

Evaluare cadastrală Tipuri de terenuri Cu indici

cadastrali,(1gr/ha) Fără indici cadastrali, 1

ha Toate terenurile, cu excepţia păşunilor şi fîneţelor

1,5 lei

110 lei

Păşuni şi fîneţe 0,75 lei 55 1ei II. Pentru terenurile din extravilan:

a) destinate industriei transporturilor, telecomunicaţiilor şi cu o altă destinaţie specială pe care sînt amplasate construcţii şi instalaţii, cariere şi alte obiecte, care duc la distrugerea terenurilor în urma activităţii de producţie se impozitează cu cota concretă pînă la 350 lei /ha;

b) terenurile din categoriile menţionate, pe care, temporar, nu sînt amplasate construcţii şi instalaţii se impozitează cu cota concretă pînă la – 70 lei /ha.

III. Pentru terenurile din intravilan:

Localitatea Tipuri de teren În municipiile

Chişinău, Bălţi În celelalte municipii În oraşe În localităţile

rurale Terenurile pe care sînt amplasate fondul de locuinţe, cooperativele de construcţie a garajelor, loturile de pe lîngă casă

Pînă la 10 lei pentru 100 m2


Pînă la 2 lei pentru 100

m2

Pînă la 1 leu pentru 100 m2

Terenurile destinate industriei, transporturilor, telecomunicaţiilor, întreprinderilor agricole şi terenurilor cu destinaţie specială





IV. Pentru terenurile atribuite întovărăşirilor pomicole

Localitatea

Tipuri de teren În municipiile Chişinău,

Bălţi În celelalte municipii În oraşe În

localităţile rurale

Terenurile întovărăşirilor pomicole





Impozitul funciar se calculează separat pe fiecare tip de teren ca produs dintre cota concretă a impozitului şi:

a) suprafaţa terenurilor ce aparţine persoanei fizice sau persoanei juridice sau b) valoarea cadastrală în grad-ha sau hectare.

Însumînd toate impozitele astfel calculate, se obţine suma anuală a impozitului funciar, care se eşalonează în mărimi egale pe termene de plată.

Persoanele juridice şi fizice, care sînt subiecţi ai activităţii de întreprinzător, cu excepţia

27

gospodăriilor ţărăneşti, calculează de sine stătător suma anuală a impozitului funciar şi prezintă organelor inspectoratelor fiscale teritoriale calculul impozitului funciar pînă la data de 1 iulie a anului fiscal.

Pentru persoanele fizice care nu desfăşoară activitate de întreprinzător, precum şi pentru gospodăriile ţărăneşti, calcularea impozitului şi întocmirea avizelor se efectuează conform instrucţiunii Ministerului de Finanţe, de către serviciile de colectare a impozitelor şi taxelor locale ale primăriilor cu participarea inspectoratelor fiscale teritoriale.

Avizele de plată a impozitului funciar se înmînează subiecţilor impunerii cel tîrziu cu 60 de zile pînă la expirarea primului termen de plată a impozitului, adică pînă la data de 15 iunie.

În conformitate cu prevederile legale, persoanele juridice şi fizice care practică activitatea de întreprinzător urmează să achite impozitul funciar în bugetul unităţii administrativ-teritoriale respective, în părţi egale, nu mai tîrziu de 15 august şi 15 octombrie a anului fiscal în curs, iar în cazul achitării sumei integrale a impozitului funciar pentru anul fiscal în curs pînă la data de 30 iunie a anului respectiv, aceste persoane beneficiază de dreptul la o reducere cu 15% a sumei impozitului ce urmează a fi achitat.

Modul de calculare a impozitului funciar pentru terenurile utilizate în scopuri agricole se reprezintă în următoarele tabele:

Pentru terenurile cu destinaţie agricolă care au indici cadastrali

Cota impozitului pentru

un grad-hectar, (lei)

Categoria terenurilor Supra-faţa (ha)

Indicii cadas-trali, (grad-

hectar)

Suma impozi-tului, (lei)

1 2 3 4 5 1,5 Teren agricol 20 68 2040 0,75 Păşune 15 57 641,25

x Total 35 x 2681,25

Suma impozitului funciar (col.5) pe categorii de terenuri se determină ca produs al indicilor din coloanele 1, 3, 4.

Pentru terenurile cu destinaţie agricolă, care nu au indici cadastrali

Cota impozitului pentru un hectar,

(lei) Categoria terenurilor Suprafaţa,

(ha) Suma impozitului, (lei)

1 2 3 5 110 Teren agricol 25 2750 55 Păşune 10 550 x Total 35 3300

Calculul se efectuează ca şi în cazul precedent, cu excepţia indicilor cadastrali. 4.6. Înlesniri la plata impozitului funciar În conformitate cu alin.(3) al art.283 al CF, de plata impozitului pe bunurile imobiliare (terenuri,

loturi de pămînt) sînt scutiţi proprietarii şi beneficiarii ale căror terenuri şi loturi de pămînt: a) sînt ocupate de rezervaţii, parcuri dendrologice şi naţionale, grădini botanice; b) sînt destinate fondului silvic şi fondului apelor, dacă nu sînt antrenate în activitatea de

producţie; c) sînt folosite de organizaţiile ştiinţifice şi instituţiile de cercetare ştiinţifică cu profil agricol şi

silvic în scopuri ştiinţifice şi de instructive; d) aparţin gospodăriilor piscicole pentru suprafaţa acvatică a iazurilor; e) sînt ocupate de instituţiile de cultură, de artă, de cinematografie, de învăţămînt, de ocrotire a

sănătăţii, de complexele sportive şi de agrement (cu excepţia celor ocupate de instituţiile balneare), precum şi de monumentele naturii, istoriei şi culturii, a căror finanţare se face de la Bugetul de Stat sau din contul mijloacelor sindicatelor;

28

f) sînt atribuite permanent căilor ferate, drumurilor auto publice, porturilor fluviale şi pistelor de decolare;

g) sînt atribuite zonelor frontierei de stat; h) sînt de uz public în localităţi; i) sînt atribuite pentru scopuri agricole, în momentul atribuirii fiind recunoscute distruse, dar

ulterior restabilite – pe o perioadă de 5 ani. Este de remarcat faptul că persoanele fizice contribuie în proporţii mai mari faţă de persoanele

juridice la formarea veniturilor bugetare prin sumele impozitului pe bunurile imobiliare prelevate. Pentru bugetele unităţilor administrativ-teritoriale, aceste impozite sînt o sursă importantă de

formare a veniturilor proprii, alcătuind circa 70% din totalul acestor venituri.


1. Care este modalitatea de calcul al impozitului pe bunurile imobiliare ale persoanelor fizice? 2. Care este modalitatea de calcul al impozitului pe bunurile imobiliare ale persoanelor juridice? 3. Care este modalitatea de calcul al impozitului pe bunurile imobiliare (loturi, terenuri de pămînt)? 4. Care sînt termenele de achitare a impozitului pe bunurile imobiliare ale persoanelor fizice? 5. Care sînt termenele de achitare a impozitului pe bunurile imobiliare ale persoanelor juridice? 6. Care sînt termenele de achitare a impozitului pe bunurile imobiliare (terenuri, loturi de pămînt)?

Bibliografie:

1. Codul Fiscal al Republicii Moldova (Titlul VI). Legea Republicii Moldova, Nr.1055-XIV din

16.06.2000, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.127-129 din 12.10.2000 (modificat şi republicat; vezi baza de date MoldInfoLex), pag. 134-138.

2. Legea Republicii Moldova privind taxele locale (nr.186-XIII din 19.07.94. Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 8/68 din 06.10.1994) cu modificările ulterioare (vezi baza de date MoldInfoLex).

3. Legea Republicii Moldova pentru punerea în aplicare a Titlului VI din Codul Fiscal, Nr.1056-XIV din 16.06.2000, Monitorul Oficial, nr.127-129/886 din 12.10.2000 (inclusiv anexele 1 şi 2).

Tema 5. IMPOZITUL PENTRU UTILIZAREA RESURSELOR NATURALE

5.1. Resursele naturale: caracteristică generală 5.2. Determinarea taxelor pentru utilizarea resurselor naturale

5.2.1. Taxa pentru apă 5.2.2. Taxa pentru folosirea resurselor minerale 5.2.3. Taxa pentru lemnul eliberat pe picior

5.3. Administrarea impozitului pentru utilizarea resurselor naturale Cuvinte-cheie:

• resurse renovabile; • resurse nerenovabile; • resurse naturale naţionale; • resurse naturale locale; • resursele naturale transfrontaliere; • taxa pentru apă; • taxa pentru folosirea resurselor minerale; • taxa pentru lemnul eliberat pe picior; • bugetul de stat; • bugetul local.

29

5.1. Resursele naturale: caracteristică generală Resursele naturale sînt obiectele, fenomenele, condiţiile naturale şi alţi factori, utilizabili în trecut,

prezent şi viitor pentru consum direct sau indirect, care au valoare de consum şi contribuie la crearea de bunuri materiale şi spirituale.

Resursele naturale se folosesc ca mijloace de muncă, surse de energie, de materie primă şi de materiale, nemijlocit ca obiecte de consum şi recreare, ca bancă a fondului genetic sau sursă de informaţii despre lumea înconjurătoare.

Resursele naturale care se regenerează în circuitul substanţelor din biosferă sau pot fi întregite artificial într-o perioadă de timp comensurabilă cu termenul lor de consum (cu ritmul de activitate economică a omului) sînt resurse naturale renovabile, ca, de exemplu: pămînturile, pădurile, apele freatice şi subterane, apele rîurilor, lacurilor, acumulărilor, canalelor, flora şi fauna.

Resursele naturale care nu se regenerează în circuitul substanţelor din biosferă într-o perioadă de timp comensurabilă cu termenul lor de consum (cu ritmul de activitate economică a omului) sînt resurse naturale nerenovabile, ca, de exemplu: petrolul, gazele naturale, gazul comprimat, substanţele minerale utile solide.

Resursele naturale care au o importanţă pentru întreaga populaţie a ţării (condiţionează direcţiile strategice ale dezvoltării ei social-economice) sînt resurse naturale naţionale: pămînturile, pădurile, apele de suprafaţă, subterane (de mare adîncime), petrolul, gazele naturale, gazul comprimat, substanţele minerale utile solide (cu excepţia celor larg răspîndite).

Resursele naturale care au o importanţă pentru populaţia unui teritoriu mai limitat sînt resurse naturale locale: apele freatice (pînza de apă care se află pe primul strat impermeabil de la suprafaţa pămîntului), substanţele minerale utile solide larg răspîndite.

Criteriile de raportare a resurselor naturale la resursele naţionale sau la resursele locale sînt: • Valoarea economică şi importanţa lor pentru dezvoltarea municipiului, raionului sau ţării; • Constituirea lor ca obiect al unor contracte internaţionale; • Răspîndirea lor pe teritoriul a două sau mai multe raioane; • Folosirea lor pentru amplasarea sistemelor energetice, sistemelor de transport şi altor sisteme

de stat, obiectelor de telecomunicaţie şi ale serviciului meteo; • Valoarea lor ştiinţifică, istorică, culturală şi naturală.

Resursele naturale atrase (folosite) în circuitul economic sînt resursele naturale destinate exploatării.

Resursele naturale destinate exploatării (resursele utilizabile), dar neatrase în procesul de activitate economică sînt resursele naturale de rezervă.

Resursele naturale care prezintă o valoare deosebită pentru menţinerea echilibrului ecologic şi care nu pot fi atrase în procesul de activitate economică sînt resurse naturale protejate.

Raportarea resurselor naturale la categoria resurselor destinate exploatării, resurselor de rezervă sau resurselor protejate se efectuează de Guvern, la propunerea organului de stat abilitat cu gestiunea resurselor naturale şi cu protecţia mediului înconjurător, cu concursul Academiei de Ştiinţe a Moldovei şi al altor instituţii ştiinţifice.

Obiectele şi condiţiile naturale care pot fi folosite în scopuri curative şi de profilaxie a bolilor se raportează la resursele naturale curative: apele subterane minerale curative şi de masă, nămolurile curative.

Resursele naturale care marchează, traversează frontierele dintre două sau mai multe ţări ori îşi au amplasamentul la frontieră, sînt resursele naturale transfrontaliere: fluviul Nistru şi rîul Prut, lacurile Cahul şi Ialpug, zăcămintele de petrol şi de gaze naturale a căror exploatare influenţează cantitatea şi calitatea minereurilor statului vecin, fauna (inclusiv ihtiofauna).

Plătitorii pentru folosirea resurselor naturale sînt persoanele fizice şi juridice, inclusiv străinii, indiferent de tipul de proprietate şi forma de gospodărire, care în activitatea lor folosesc resurse naturale cu extragerea sau neextragerea acestora din mediul natural.

Obiectele folosirii contra plată sînt: pămîntul, apele subterane şi de suprafaţă, zăcămintele minerale, pădurile, diferitele resurse biologice (inclusiv regnul animal şi resursele piscicole), aerul (în scopuri tehnologice).

30

Cuantumul plăţii pentru folosirea resurselor naturale depinde de starea şi de valoarea lor de consum, de posibilitatea înlocuirii în procesul de producţie a resurselor naturale respective prin altele sau prin materie primă, de cheltuielile pentru restabilirea sau menţinerea lor în stare utilizabilă.

Cuantumul plăţii pentru folosirea resurselor naturale (atît în cazul respectării limitei, cît şi al supralimitei) se stabileşte, la propunerea Guvernului, prin Legea bugetului de stat pe anul respectiv.

Pentru arenda sau concesiunea resurselor naturale se percep anumite plăţi al căror cuantum se stabileşte de către proprietar în funcţie de preţul resurselor naturale.

Preţul resurselor naturale este expresia valorii lor economice reflectată în evaluarea economică şi extraeconomică, ce diferă în funcţie de poziţia geografică şi calitatea resurselor.

Pentru unele categorii de beneficiari, pot fi stabilite facilităţi provizorii la plata pentru folosirea resurselor naturale.

Nomenclatorul unor astfel de beneficiari, facilităţile, precum şi termenul lor de valabilitate, se stabileşte, la propunerea Guvernului, prin Legea bugetului de stat pe anul respectiv.

5.2. Determinarea taxelor pentru utilizarea resurselor naturale În categoria plăţilor obligatorii la bugetul local, se înscrie, de asemenea, şi impozitul pentru

folosirea resurselor naturale, care include: • Taxa pentru apă; • Taxa pentru folosirea resurselor minerale; • Taxa pentru lemnul eliberat pe picior.

5.2.1. Taxa pentru apă Plătitori ai taxei pentru apă sînt persoanele fizice şi juridice care practică activitate de

întreprinzător, inclusiv gospodăriile ţărăneşti (de fermieri). Obiectul impunerii este consumul apei captate din sistemele gospodăriei apelor a Republicii

Moldova. Mărimea taxei pentru anul 2004 este stabilită:

• Pentru fiecare 10 m3 de apă captată în limitele stabilite din izvoarele de suprafaţă şi din cele subterane, cu excepţia apei captate din izvoarele de suprafaţă şi din cele subterane destinate îmbutelierii în sticle şi în alte recipiente, folosită în scopuri curative şi în calitate de apă potabilă – 5 lei.

• Pentru fiecare 10 m3 de apă captată din izvoarele de suprafaţă şi din cele subterane, destinată îmbutelierii în sticle şi în alte recipiente, folosită în scopuri curative şi în calitate de apă potabilă – 80 lei.

• Pentru utilizarea apei din izvoarele de suprafaţă la irigarea terenurilor, taxa se percepe în proporţie de 20% din cota stabilită.

• Pentru utilizarea apei la hidrocentrale, taxa se percepe în mărime de 0,03 lei pentru fiecare 10 m3.

Limitele consumului de apă se stabilesc de Concernul Republican pentru Gospodăria Apelor „Apele Moldovei” în comun cu Ministerul de Finanţe. Nu se stabilesc limite de consum al apei agenţilor economici al căror volum de apă pe parcursul unui an nu depăşeşte 80 m3.

În cazul cînd utilizarea apei depăşeşte limita stabilită de 80 m3, plătitorul trebuie să se adreseze la Concernul Republican pentru Gospodăria Apelor „Apele Moldovei” în vederea aprobării limitei. Perioada de aprobare a limitei nu se reglementează legislativ, astfel aprobarea limitei se poate efectua o dată pe an pînă la utilizarea apei în volum de 80 m3 sau într-unul din cele patru rapoarte de dare de seamă.

Pentru volumul de apă captată peste limitele stabilite se aplică taxă în mărime triplă. Termenul de prezentare a calculului taxei pentru apă se consideră termenul stabilit pentru

efectuarea acestei plăţi. Plătitorii achită taxa pentru apă trimestrial, pînă la data de 20 a lunii imediat următoare

trimestrului de gestiune. Conform prevederilor art. 7 al Legii bugetului de stat pentru anul 2004 se scutesc de plata taxei

pentru apă utilizatorii:

31

– apelor subterane extrase din subsol concomitent cu minereuri sau extrase pentru prevenirea (lichidarea) acţiunilor dăunătoare ale acestor ape;

– apei folosite la stingerea incendiilor; – apelor consumate de întreprinderile Societăţii Orbilor, Societăţii Surzilor, Societăţii

Invalizilor, de instituţiile medico-sanitare publice.

5.2.2. Taxa pentru folosirea resurselor minerale Plătitorii taxei pentru folosirea resurselor minerale sînt persoanele juridice, indiferent de tipul de

proprietate şi forma juridică de organizare, şi persoanele fizice care folosesc în activitatea lor resurse minerale extrase de ele din mediul natural.

Plătitorii prezintă darea de seamă şi achită taxa pentru folosirea resurselor minerale trimestrial, pînă la data de 20 a lunii imediat următoare trimestrului de gestiune.

Taxa pentru folosirea resurselor minerale vizează: – taxa pentru dreptul de a efectua explorări geologice; – taxa pentru dreptul de a efectua prospecţiuni geologice; – taxa pentru dreptul de a extrage minerale utile; – taxa pentru dreptul de a folosi spaţii subterane pentru construcţii subterane, altele decît cele

destinate extracţiei mineralelor utile; – taxa pentru dreptul de a folosi spaţii subterane în alte scopuri decît cele destinate extracţiei

mineralelor utile.

Taxa pentru dreptul de a efectua explorări geologice se percepe eşalonat pe parcursul întregii perioade de efectuare a acestora. Cuantumul taxei constituie 1-2% din valoarea contractuală (de deviz) a lucrărilor, în funcţie de tipul mineralului util, se stabileşte de organul central de specialitate în baza rezultatelor concursurilor sau licitaţiilor şi se indică în licenţa pentru desfăşurarea acestui gen de activitate, eliberată de Camera de Licenţiere.

Taxa pentru dreptul de a efectua prospecţiuni geologice se percepe în condiţii similare cu cele stabilite pentru dreptul de a efectua explorări geologice şi constituie 3-5% din valoarea de deviz a lucrărilor. Pentru prospecţiunile de exploatare efectuate în limitele perimetrului minier al întreprinderii de extracţie minieră în funcţiune nu se percepe taxă.

Taxa pentru dreptul de a extrage minerale utile se percepe de la începutul extracţiei sub formă de taxă iniţială şi taxe periodice ulterioare, achitate în termenul de realizare a dreptului acordat.

Cuantumul taxei iniţiale nu poate fi mai mic de 10% din cuantumul taxelor periodice, raportat la capacitatea medie anuală de proiect a întreprinderii extractive.

Cuantumul taxelor periodice se stabileşte separat pentru fiecare zăcămînt concret, luîndu-se în considerare categoria materiei prime, volumul şi calitatea rezervelor, condiţiile geografice naturale şi condiţiile tehnice de extracţie minieră, starea şi stadiul procesului de extracţie, evaluarea riscului şi a rentabilităţii zăcămîntului, în limitele următoarelor niveluri:

Minerale utile

Nivelul-limită al taxelor periodice, în % din

costul unei unităţi de materie primă extrasă

Materii prime metalifere şi materii prime nemetalifere pentru industrie (granit, gabronorit, calcaruri fondate, argile bentonitice, greu fuzibile, refractate şi de modelare, materii prime pentru fabricarea sticlei de cuarţ şi silicioase etc.)

5-7

Materiale de construcţie nemetalifere (materii prime pentru ciment, ghips, gresie, cretă, piatră de parament, piatră tăiată, piatră brută, piatră spartă, nisip de construcţie, amestecuri de pietriş cu nisip, prundiş, pietriş, materie primă pentru cheramzit, argilă pentru cărămidă etc.)

4-6

Cuantumul exact al taxei se calculează separat pentru fiecare zăcămînt şi se indică la eliberarea

licenţei. La calcularea taxei se iau în considerare volumul extracţiei mineralului util şi pierderile suportate în procesul de extracţie a acestuia.

32

Suma taxelor periodice stabilite pentru mineralele utile extrase, împreună cu pierderile normative aferente, se include în costul producţiei.

Taxa pentru dreptul de a folosi spaţii subterane pentru construcţii subterane, altele decît cele destinate extracţiei mineralelor utile, se încasează o singură dată, iar cuantumul ei se stabileşte în limita a 1–3% din costul de deviz al obiectivului în cauză.

Taxa pentru dreptul de a folosi spaţii subterane în alte scopuri decît cele destinate extracţiei mineralelor utile, se încasează anual, iar cuantumul ei se stabileşte în limita de 0,1% din costul de deviz al construcţiei subterane.

5.2.3. Taxa pentru lemnul eliberat pe picior Plătitori ai taxei pentru lemnul eliberat pe picior din fondul silvic de stat sînt persoanele juridice,

utilizatoare ale resurselor forestiere, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, şi persoanele fizice.

Persoanele juridice prezintă darea de seamă şi achită taxa pentru lemnul eliberat pe picior trimestrial, pînă la data de 20 a lunii imediat următoare trimestrului de gestiune.

Persoanele fizice achită taxa pînă la obţinerea permisului (autorizaţiei de exploatare şi buletinului silvic) eliberat de autorităţile silvice.

Taxa pentru lemnul eliberat pe picior, în conformitate cu Legea bugetului de stat pe anul 2004, se stabileşte în felul următor (vezi tabelul):

Taxa pentru 1 m3, lei

Lemn de lucru (fără scoarţă) Specia forestieră Mare Mijlociu Mic

Lemn de foc (cu scoarţă)

Pin 16 18 6 2

Molid 14 10 5 2 Stejar, frasin, arţar, fag, 28 20 10 3 Salcîm 25 19 9 3 Cais, cireş, dud, măr, păr 43 30 16 3 Mesteacăn, ulm, tei, carpen, glădiţă 16 11 6 2 Plop tremurător, plop, salcie 10 7 4 2 Nuc 52 37 26 2 Lozie de răchită - - 2 -

5.3. Administrarea impozitului pentru utilizarea resurselor naturale Plata pentru folosirea resurselor naturale este calculată de plătitor, care va ţine cont de cantitatea

reală a resurselor naturale folosite şi de cuantumul plăţii. Controlul asupra efectuării oportune şi complete a plăţii pentru folosirea resurselor naturale este exercitat de organele fiscale în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Termenele şi periodicitatea efectuării plăţii pentru folosirea resurselor naturale depind de consumul de resurse naturale şi se stabilesc prin legea bugetului de stat pe anul respectiv.

Veniturile provenite de la plata pentru folosirea resurselor naturale se distribuie între bugetele de diferite niveluri conform proporţiei stabilite în Legea bugetului de stat pe anul respectiv.

În bugetele de toate nivelurile, veniturile de la plăţile pentru folosirea resurselor naturale se reflectă diferenţiat într-un capitol aparte.

Mijloacele acumulate din plăţile pentru folosirea resurselor naturale pot fi utilizate numai pentru menţinerea şi restabilirea resurselor naturale, pentru protecţia mediului înconjurător şi pentru gestiunea acestor resurse.

Conform prevederilor Legii bugetului de stat pentru anul 2004 (art.7), se scutesc de plata taxei pentru resursele naturale instituţiile penitenciarelor.

Problemă-tip:

Enunţ: În luna iunie a anului 2004, persoana juridică „Alunelul”, care desfăşoară activitate de întreprinzător, a captat pentru necesităţi proprii apă în volum de 95 m3 din izvoarele de suprafaţă şi

33

din cele subterane, cu excepţia apei din izvoarele de suprafaţă şi cele subterane destinate îmbutelierii în sticle şi în alte recipiente, folosite în scopuri curative şi în calitate de apă potabilă.

Să se determine obligaţia fiscală a persoanei juridice privind taxa pentru apă în perioada de gestiune dată, dacă Concernul Republican pentru Gospodăria Apelor „Apele Moldovei” a stabilit limitele consumului de apă în volum de 80 m3.

Rezolvare:

1) Determinăm taxa pentru apa captată în limita stabilită de 80 m3 80 m3/10 m3 × 5 lei = 40 lei;

2) Determinăm taxa pentru apa captată supralimita stabilită de 80 m3 (95-80) m3/10 m3 × 5 lei × 3 = 22,5 lei;

3) Determinăm taxa pentru toată apa 40 lei + 22,5 lei = 62,5 lei

Răspuns: Obligaţia fiscală a persoanei juridice „Alunelul” pentru perioada de gestiune – iunie

2004 – constituie 62,5 lei.


1. Ce elemente componente se includ în impozitul pentru folosirea resurselor naturale? 2. Cine sînt plătitorii taxelor pentru:

a) utilizarea apei; b) utilizarea resurselor minerale; c) utilizarea lemnului eliberat pe picior?

3. Care este mărimea maximă a taxei pentru apă? 4. Care este mărimea maximă a taxei pentru utilizarea resurselor minerale? 5. Care este mărimea maximă a taxei pentru utilizarea lemnului eliberat pe picior?

Bibliografie:

6. Legea cu privire la Resursele naturale, Nr.1102-XIII din 06.02.97, Monitorul Oficial, nr.40/337 din 19.06.97.

7. Legea bugetului de stat al Republicii Moldova pe anul 2004 Nr. 474-XV din 23 noiembrie 2003.

Tema 6. TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ

6.1. T.V.A. – noţiuni generale 6.2. Livrările impozabile şi livrările scutite de T.V.A. 6.3. Înregistrarea subiectului impozabil cu T.V.A. 6.4. Determinarea obiectului impozabil cu T.V.A. Ajustarea valorii impozabile a livrării

impozabile 6.5. Modul de calculare a obligaţiei fiscale a T.V.A. 6.6. Determinarea T.V.A. la operaţiunile de import-export 6.7. Modul de restituire a T.V.A. din buget 6.8. Prezentarea declaraţiei fiscale cu privire la T.V.A. 6.9. Termenele de stingere a obligaţiei fiscale a T.V.A.

Cuvinte-cheie:

• livrare de mărfuri; • livrare (prestare) de servicii; • importul de mărfuri; • importul de servicii • exportul mărfurilor şi serviciilor;

34

• cota-standard; • cota redusă; • scutiri; • taxă pe valoarea adăugată colectată; • T.V.A. deductibilă; • limita posibilă pentru restituire.

6.1. T.V.A. – noţiuni generale Taxa pe valoarea adăugată (T.V.A.) a fost instituită în R.M. la 01.01.1992, înlocuind impozitul pe

circulaţia mărfurilor. Pe tot parcursul existenţei sale, T.V.A. a suferit multiple modificări care, în mod direct şi indirect,

influenţau negativ activitatea economică a întreprinderilor şi situaţia materială a populaţiei. În scopul stabilirii acestui impozit, a fost adoptat un nou conţinut al legislaţiei şi introducerea ei în Codul Fiscal al RM (Titlul III). Conform prevederilor Titlului III al Codului Fiscal, plătitori ai T.V.A. sînt:

1. Persoanele fizice şi juridice care efectuează livrări impozabile pe teritoriul R.M. şi la export şi sînt înregistrate ca plătitori de T.V.A.;

2. Persoanele fizice şi juridice care importă mărfuri şi servicii, cu excepţia persoanelor fizice care importă mărfuri de uz sau consum personal, valoarea cărora nu depăşeşte limitele stabilite de bugetul de stat pe anul fiscal respectiv.

Obiectele impozabile constituie: 1. livrarea de către subiecţii impozabili a mărfurilor şi serviciilor, care reprezintă rezultatul

activităţii de întreprinzător în R.M. 1.1. livrarea de mărfuri se consideră: transmiterea dreptului de proprietate asupra mărfurilor prin

comercializarea lor, schimb, transmitere gratuită, transmitere cu plată parţială; achitarea salariului în expresie naturală; alte plăţi în expresie naturală; transmiterea mărfurilor gajate în proprietatea deţinătorului gajului ş.a.

1.2. livrarea (prestare) de servicii reprezintă activitatea de prestare a serviciilor materiale şi nemateriale, de consum şi de producţie, inclusiv darea proprietăţii în arendă; transmiterea dreptului (inclusiv pe bază de leasing) privind folosirea oricăror mărfuri contraplată, cu plată parţială sau gratuit; executarea lucrărilor de construcţii şi montaj, de reparaţie, de cercetări ştiinţifice, de construcţii experimentale şi a altor lucrări.

2. Importul mărfurilor şi serviciilor în R.M., cu excepţia mărfurilor de uz sau consum personal importate de persoane fizice, a căror valoare nu depăşeşte limita stabilită în legea bugetului pe anul respectiv.

2.1.Importul de mărfuri constituie introducerea mărfurilor pe teritoriul R.M. în conformitate cu legislaţia vamală în vigoare.

2.2.Importul de servicii reprezintă prestarea serviciilor de către persoanele fizice şi juridice aflate în afara R.M., persoanelor fizice şi juridice, rezidente sau nerezidente ale R.M., care desfăşoară activitate de întreprinzător pe teritoriul ei.

Cotele T.V.A. sînt prevăzute în două acte normative. Conform Codului Fiscal sînt stabilite: • cota de 20%, numită şi cotă-standard; • cota zero (0%); • cotele reduse de 8% şi 5%.

Cota-standard se aplică: • tuturor livrărilor impozabile efectuate în R.M. • importurilor de mărfuri şi servicii.

Cota zero se aplică la: • mărfurile şi serviciile exportate; • toate tipurile de transport internaţional de mărfuri şi pasageri; • energia electrică destinată populaţiei livrată de către întreprinderile producătoare reţelelor de

distribuţie, precum şi energia electrică livrată populaţiei de către reţelele de distribuţie; energia termică şi apa caldă destinate populaţiei, livrate de către întreprinderile producătoare reţelelor de distribuţie, precum şi energia termică şi apa caldă destinate populaţiei livrate de

35

către întreprinderile producătoare şi reţelele de distribuţie, întreprinderile de termoficare locale, cazangerii, staţii termice şi staţii-grup;

• mărfurile şi serviciile destinate folosinţei oficiale a misiunilor diplomatice şi a altor misiuni asimilate lor în R.M., precum şi a uzului sau consumului personal al membrilor personalului diplomatic şi administrativ-tehnic al acestor misiuni şi al membrilor familiei care locuiesc împreună cu ei, pe bază de reciprocitate, în modul stabilit de Guvern;

• mărfurile şi serviciile organizaţiilor internaţionale în limitele acordurilor la care R.M. este parte. Lista organizaţiilor internaţionale se stabileşte în Legea bugetului pe anul fiscal respectiv;

• lucrările de construcţie a locuinţelor efectuate prin metoda ipotecară; • mărfurile (serviciile) livrate în zona economică liberă din afara teritoriului vamal al

Republicii Moldova, livrate din zona economică liberă în afara teritoriului vamal al R.M., livrate în interiorul zonei economice libere, precum şi cele livrate între rezidenţii diferitelor zone economice libere ale R.M. Mărfurile livrate din zona economică liberă pe restul teritoriului vamal al R.M. se impun cu T.V.A. conform legislaţiei fiscale.

Cota redusă de 8% se aplică la: • pîine, produse de panificaţie; • lapte şi produsele lactate, livrate pe teritoriul R.M., cu excepţia produselor alimentare pentru

copii care sînt scutite de T.V.A. Cota redusă de 5% se aplică la: gazele naturale şi gazele lichefiate, atît la cele importate, cît şi la

cele livrate pe teritoriul R.M.

6.2. Livrările impozabile cu T.V.A. şi livrările scutite de T.V.A. Orice livrare efectuată de către subiectul impozabil, care desfăşoară activitate de întreprinzător, şi

nu este livrare scutită de impozit, constituie livrare impozabilă. În orice perioadă fiscală, toate livrările se impozitează la cota-standard în vigoare, cu excepţia livrărilor la cota zero.

Livrările pentru care se prevăd scutiri la plata T.V.A. sînt: I) 1. Locuinţa, pămîntul şi terenul pe care se găseşte locuinţa, arenda acestora, dreptul de livrare

şi arendare a acestora, cu excepţia plăţilor de comision aferente acestor tranzacţii; 2. Produsele alimentare şi nealimentare pentru copii, lista cărora este aprobată anual în legea

bugetului; 3. Proprietatea de stat răscumpărată, în procesul privatizării; 4. Instituţiile preşcolare, cluburile, sanatoriile şi alte obiecte cu destinaţie social-culturală şi de

locuit, precum şi drumurile, reţelele de gaz, instalaţiile pentru extragerea apelor subterane şi alte obiecte similare transferate gratuit autorităţilor publice, precum şi cele transmise întreprinderilor, organizaţiilor şi instituţiilor de către autorităţile publice; proprietatea de stat transferată gratuit, la decizia autorităţilor publice, de la bilanţul unei întreprinderi de stat la bilanţul altei întreprinderi de stat; lucrările de construcţie a caselor de locuit, efectuate cu atragerea mijloacelor bugetare de toate nivelurile şi a fondurilor extrabugetare cu destinaţie specială; lucrările efectuate în perioada de realizare a programelor (proiectelor) social-economice cu destinaţie specială în domeniul construcţiei caselor de locuit;

5. Mărfurile, serviciile instituţiilor de învăţămînt, legate de procesul instructiv de producţie şi educativ, cu condiţia alocării mijloacelor obţinute din livrarea acestor mărfuri, serviciile prestate în scopuri de instruire generală; serviciile de pregătire şi perfecţionare a cadrelor; serviciile de instruire a copiilor şi adolescenţilor în cercuri, secţii, studiouri; serviciile prestate copiilor şi adolescenţilor cu folosirea instalaţiilor sportive; serviciile legate de întreţinerea copiilor în instituţiile preşcolare;

6. Serviciile prestate de autorităţile publice, pentru care se aplică taxa de stat; toate tipurile de activităţi legate de taxele şi plăţile încasate de stat pentru acordarea de licenţe, înregistrare şi eliberare de brevete, precum şi taxele şi plăţile încasate de autorităţile administraţiei publice centrale şi locale; serviciile acordate de către membrii colegiului de avocaţi;

36

7. Serviciile legate de operaţiunile de acordare de licenţe şi eliberarea de brevete (cu excepţia celor ce se efectuează pe bază de intermediere), referitoare la obiectele proprietăţii industriale, precum şi obţinerea dreptului de autor;

8. Vînzarea proprietăţii confiscate şi fără stăpîn, bunurile trecute în proprietatea statului cu drept de succesiune, proprietatea întreprinderilor declarate falimentare; comorile;

9. Serviciile legate de îngrijirea bolnavilor şi bătrînilor, precum şi mărfurile din contul organizaţiilor de binefacere, destinate pregătirii pachetelor pentru bătrînii nevoiaşi şi distribuite gratuit;

10. Serviciile medicale, cu excepţia celor cosmetice; medicamentele atît indicate în Nomenclatorul de stat de medicamente, cît şi autorizate de Ministerul Sănătăţii, precum şi materia primă medicamentoasă, materialele, articolele, ambalajul primar şi secundar utilizate la prepararea şi producerea medicamentelor, autorizate de Ministerul Sănătăţii, cu excepţia alcoolului etilic, mijloacelor cosmetice, articole de uz medical, articole ortopedice şi de protejare şi tehnică medicală, biletele de tratament (inclusiv cele fără cazare) şi de odihnă în staţiunile balneoclimaterice, biletele turistice şi de excursie, fără costul serviciilor de intermediere legate de procurarea acestora; mijloacele tehnice, inclusiv transportul auto, folosit exclusiv în scopuri legate de profilaxia invalidităţii şi reabilitarea invalizilor;

11. Serviciile şi produsele organizaţiilor sferei alimentaţiei publice din sfera social-culturală finanţată din buget, precum şi ale cantinelor specializate în alimentarea bătrînilor nevoiaşi din contul organizaţiilor de binefacere;

12. Serviciile financiare: acordarea sau transmiterea creditelor, garanţiilor de credit, inclusiv gestionarea împrumuturilor, creditelor sau garanţiilor de credit din partea creditorilor; operaţiile legate de circulaţia valutei, operaţiile legate de emiterea acţiunilor, obligaţiunilor, cambiilor şi altor hîrtii de valoare; serviciile legate de gestionarea fondurilor investiţionale şi fondurilor nestatale de pensii; operaţiile de asigurare şi reasigurare, cu excepţia serviciilor prestate de agenţii de asigurare.

13. Serviciile poştale, inclusiv distribuirea pensiilor, subvenţiilor şi indemnizaţiilor; 14. Serviciile legate de jocurile de noroc, cu excepţia serviciilor a căror valoare, totală sau

parţială, a fost inclusă în plata pentru intrare şi a altor servicii prestate spectatorilor şi participanţilor;

15. Loteriile; 16. Lucrările de cercetări ştiinţifice şi de construcţie experimentale, efectuate din contul

mijloacelor bugetare; 17. Serviciile rituale, prestate de întreprinderile de pompe funebre, de cimitire şi crematorii;

ritualurile şi ceremoniile efectuate de organizaţiile religioase; 18. Cazarea în cămine, serviciile comunale acordate populaţiei; închirierea spaţiului locativ,

deservirea tehnică a blocurilor de locuinţe, alimentarea cu apă, canalizarea, salubrizarea, folosirea ascensoarelor;

19. Serviciile prestate de transportul în comun urban, transportul de pasageri suburban şi interurban auto, feroviar şi fluvial;

20. Energia electrică importată şi livrată către reţelele de distribuţie, cu excepţia serviciilor de transport al energiei electrice importate;

21. Metalele preţioase şi pietrele preţioase, în orice formă şi în orice stare, inclusiv deşeurile care conţin metale preţioase, procurate de Vistieria de Stat;

22. Serviciile ce ţin de autentificarea drepturilor deţinătorilor de teren; 23. Producţia de carte şi publicaţiile periodice, precum şi serviciile de editare a producţiei de

carte şi publicaţiilor periodice, cu excepţia celor cu caracter publicitar şi erotic; 24. Timbrele de acciz importate şi destinate marcării mărfurilor supuse accizelor; 25. Mijloacele fixe depuse în capitalul social al agenţilor economici.

37

II) T.V.A. nu se aplică:

a) mărfurilor, la introducerea pe teritoriul vamal şi plasarea în regimurile vamale de tranzit, depozit vamal, transformare sub supraveghere vamală, depozit vamal liber, nimicire, renunţare în folosul statului;

b) mărfurilor autohtone, plasate în regimul vamal de reimport sau perfecţionare pasivă la introducerea pe teritoriul vamal;

c) mărfurilor plasate în regimul vamal de admitere temporară. III) Mărfurilor străine li se aplică T.V.A. la introducerea acestora pe teritoriul vamal şi plasarea lor în

regimul vamal perfecţionare activă, cu restituirea ulterioară a sumei T.V.A. achitate la scoaterea de pe teritoriul vamal a produselor rezultate din prelucrare. T.V.A. se restituie în conformitate cu instrucţiunile IFPS de pe lîngă MF, într-un termen ce nu depăşeşte 45 zile.

IV) La scoaterea mărfurilor de pe teritoriul vamal, plasate în regimul vamal de reexport, se restituie

suma T.V.A. achitată la introducerea acestor mărfuri pe teritoriul vamal. T.V.A. se restituie în conformitate cu instrucţiunile IFPS de pe lîngă MF, într-un termen ce nu depăşeşte 45 de zile.

V) T.V.A. nu se aplică la importul mărfurilor, serviciilor destinate magazinelor ce deservesc în

exclusivitate misiunile diplomatice şi alte misiuni asimilate lor în R.M. şi personalul acestora. VI) T.V.A. nu se aplică la importul mărfurilor, serviciilor destinate acordării de asistenţă în caz de

calamitate naturală, de conflict armat şi în alte situaţii excepţionale, precum şi pentru livrările de mărfuri, servicii definite ca ajutoare umanitare, în modul stabilit de Guvern.

VII) T.V.A. nu se aplică materiei prime, materialelor, articolelor de completare şi accesoriilor necesare

procesului de producţie, importate de întreprinderile Societăţii Orbilor, Societăţii Surzilor şi Societăţii Invalizilor.

VIII) T.V.A. nu se aplică producţiei atelierelor curative de producţie (de muncă) de pe lîngă spitalele de

psihiatrie ale Ministerului Sănătăţii, în care muncesc persoane handicapate.

6.3. Înregistrarea subiectului impozabil cu T.V.A. Subiectul care desfăşoară o activitate de întreprinzător, cu excepţia autorităţilor publice,

instituţiilor publice (finanţate din bugetul de stat, din bugetele locale şi din bugetul asigurărilor sociale de stat), şi deţinătorilor patentei de întreprinzător, este obligat să se înregistreze ca contribuabil al T.V.A., dacă el a efectuat, într-o perioadă de 12 luni consecutive, livrări de mărfuri şi servicii în sumă ce depăşesc 200000 de lei, cu excepţia livrărilor scutite de T.V.A. Subiectul trebuie să depună cerere la inspectoratul fiscal teritorial în raza căruia se află, pe parcursul lunii în care a fost atins plafonul indicat. El se consideră înregistrat din prima zi a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea.

Dacă există argumente temeinice că valoarea livrărilor impozabile va depăşi 200000 de lei la începutul perioadei impozabile, subiectul urmează să se înregistreze pînă la sfîrşitul lunii respective şi se consideră înregistrat din prima zi a lunii în care a fost depusă cererea.

Subiectul impozabil, la înregistrare, primeşte certificatul de înregistrare ca plătitor de T.V.A. în care se indică:

• denumirea şi adresa juridică a subiectului impozabil; • codul fiscal al contribuabilului; • data înregistrării.

În cazul suspendării livrărilor supuse T.V.A., subiectul impozabil este obligat să informeze despre aceasta Serviciul Fiscal de Stat. Serviciul Fiscal de Stat este obligat să anuleze înregistrarea contribuabilului T.V.A.

38

În cazul în care subiectul impozabil nu va efectua livrări impozabile şi nu va dori să rămînă înregistrat, el este obligat să informeze Serviciul Fiscal de Stat precum că, în ultimele 12 luni, volumul livrărilor nu a depăşit plafonul stabilit pentru înregistrare. Dacă subiectul impozabil doreşte să anuleze actul de înregistrare şi înştiinţează despre aceasta Serviciul Fiscal de Stat, el trebuie să dovedească că, în viitor, volumul livrărilor impozabile nu va depăşi plafonul stabilit pentru înregistrare. În acest caz, Serviciul Fiscal de Stat anulează înregistrarea.

Anularea înregistrării intră în vigoare de la data încetării livrărilor impozabile de către subiectul impozabil sau după expirarea lunii în care au fost primite înştiinţarea şi dovezile prevăzute mai sus. Serviciul Fiscal de Stat are dreptul să anuleze înregistrarea, dacă contribuabilul nu-şi onorează obligaţiunile (declararea şi achitarea T.V.A.).

În momentul anulării înregistrării contribuabilului la T.V.A., el se consideră ca subiect care a efectuat o livrare impozabilă a stocurilor sale de mărfuri şi a mijloacelor fixe şi trebuie să achite datoria la T.V.A. pe această livrare, cu excepţia transmiterii dreptului de desfăşurare a activităţii de întreprinzător. Valoarea impozabilă a livrării respective se consideră valoarea ei de piaţă.

6.4. Determinarea obiectului impozabil. Ajustarea valorii impozabile a livrării impozabile Obiectul impozabil la T.V.A. reprezintă valoarea livrărilor impozabile. În valoarea livrărilor se

include şi costul transportului, suma tuturor impozitelor şi taxelor care urmează a fi achitate. Valoarea livrărilor constituie acea valoare care urmează a fi primită pentru livrările efectuate cu excepţia T.V.A.

Dacă plata pentru livrările efectuate este primită parţial sau total în expresie naturală, atunci valoarea impozabilă a acestor bunuri o constituie valoarea lor de piaţă.

Valoarea livrărilor impozabile a mărfurilor şi serviciilor poate fi ajustată, după livrarea şi achitarea lor în cazul cînd:

• valoarea livrării impozabile, aprobată anticipat, s-a schimbat ca rezultat al schimbării preţului;

• livrarea impozabilă a fost total sau parţial restituită subiectului impozabil care a efectuat livrarea;

• valoarea impozabilă a fost redusă în urma acordării discontului pentru plata efectuată înainte de termen.

Ajustarea se efectuează numai dacă sînt prezente documente ce confirmă operaţiile menţionate. În cazul cînd livrarea se efectuează la un preţ mai mic decît cel de piaţă fie din cauza relaţiilor

specifice dintre furnizor şi consumator, fie întrucît consumatorul este un angajat al furnizorului, atunci obiectul impozabil constituie valoarea de piaţă a acestor livrări.

Mărfurile şi serviciile livrate subiectului impozabil pentru desfăşurarea activităţii de întreprinzător, mărfurile de producţie proprie şi serviciile care sînt transmise (prestate) ulterior fără plată angajaţilor subiectului impozabil se consideră livrare impozabilă cu valoarea impozabilă egală valorii ei de piaţă. Mărfurile livrate subiectului impozabil pentru desfăşurarea activităţii de întreprinzător, care, ulterior, sînt însuşite de către subiect sau sînt transmise de el membrilor familiei sale se consideră livrare impozabilă a acestui subiect. Valoarea impozabilă a livrării de mărfuri servicii este valoarea achitată de către subiect pentru livrarea destinată desfăşurării activităţii sale de întreprinzător, iar pentru mărfurile de producţie proprie – valoarea lor de piaţă.

Mărfurile şi serviciile procurate de către subiectul impozabil pentru desfăşurarea activităţii de întreprinzător, mărfurile de producţie proprie şi serviciile livrate în contul retribuirii muncii angajatului se consideră livrare impozabilă cu valoarea impozabilă egală cu valoarea ei de piaţă.

Valoarea impozabilă a mărfurilor importate constituie valoarea lor vamală determinată în conformitate cu legislaţia vamală, care include valoarea mărfurilor conform documentelor de însoţire, precum şi impozitele şi taxele care urmează a fi achitate la importul acestor mărfuri, cu excepţia T.V.A.

În cazul absenţei documentelor care confirmă valoarea mărfurilor importate sau în cazul diminuării de către importator a valorii mărfurilor, valoarea impozabilă a mărfurilor este determinată de către autorităţile vamale, în conformitate cu drepturile acordate acestor autorităţi de legislaţie.

39

6.5. Modul de calculare a obligaţiei fiscale a T.V.A. Pentru determinarea T.V.A., ce trebuie achitată la buget pentru fiecare perioadă fiscală, este

necesar de calculat: 1. T.V.A. achitată sau care urmează a fi achitată de către consumatori pentru mărfurile,

serviciile livrate lor – T.V.A. colectată; 2. T.V.A. achitată sau care urmează a fi achitată furnizorilor la procurarea bunurilor materiale

şi la prestarea serviciilor (inclusiv T.V.A. la valorile materiale importate) – T.V.A. deductibilă.

Obligaţia fiscală a T.V.A. (T.V.A. ce trebuie achitată la buget) se determină în modul următor: T.V.A. buget = T.V.A. colectată – T.V.A. deductibilă.

T.V.A. colectată şi T.V.A. deductibilă se calculează în baza Registrului de evidenţă a livrărilor şi Registrului de evidenţă a procurărilor (care sînt completate în baza facturilor fiscale.

Dacă suma T.V.A .achitată sau care urmează a fi achitată furnizorului la procurarea valorilor materiale, serviciilor depăşeşte T.V.A. primită sau care urmează să fie primită de la consumatori pentru mărfurile, serviciile livrate în această perioadă, adică T.V.A. deductibilă > T.V.A. colectată, atunci diferenţa se reportează în următoarea perioadă fiscală şi devine o parte a sumei T.V.A. ce urmează a fi achitată pe valorile materiale, serviciile procurate în această perioadă.

Exemplu: în luna martie agentul economic a efectuat următoarele operaţiuni: a) a realizat pe teritoriul R.M. produse în valoare de 60000 lei; b) a primit de la furnizori materie primă şi materiale în sumă de 180000 lei (inclusiv T.V.A.); c) a importat marfă în sumă de 9000 lei (inclusiv T.V.A.).

Determinaţi T.V.A. ce trebuie achitată la buget pentru luna martie. Rezolvare:

1) T.V.A. col. = 60000 × 20%/100% = 12000 lei 2) T.V.A. ded. = (180000+9000) × 20%/120% = 31500 lei 3) T.V.A. bug. = 12000 – 31500 = - 19500 lei (se trece în cont pentru perioada următoare –

luna aprilie) Dacă suma T.V.A. la valorile materiale şi la serviciile procurate de către întreprinderile ce produc

pîine şi produse de panificaţie şi întreprinderile ce prelucrează lapte şi produse lactate depăşeşte suma T.V.A. la livrările de pîine şi produse de panificaţie, lapte şi produse lactate, diferenţa se restituie din buget în limitele cotei-standard a T.V.A., înmulţită cu valoarea livrării ce se impozitează la cota redusă. T.V.A. se restituie în conformitate cu instrucţiunile Inspectoratului Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul de Finanţe, Nr.10 din 23.07.2001 (M.O., Nr.100-101 din 18.08.2001), într-un termen ce nu va depăşi 45 de zile.

Exemplul A: admitem că suma T.V.A. aferentă valorilor materiale procurate (T.V.A. ded.) în luna februarie 2004 a constituit 125300 lei. Valoarea livrărilor impozabile la cota redusă – 937500 lei. T.V.A. aferentă acestor livrări (T.V.A. col.) constituie:

T.V.A. col = 937500 × 8%/100% = 75000 lei. Astfel, suma T.V.A. care urmează a fi restituită din buget va constitui: 937500 × 20%/100% = 187500 lei (limita posibilă pentru restituire). Însă, datorită faptului că

depăşirea sumei T.V.A. aferentă livrărilor efectuate impozabile la cota redusă constituie (-50300 lei) = 75000 – 125300, ceea ce este mai mic decît 187500 lei, spre restituire se va solicita suma de 50300 lei şi nu 187500 lei.

Exemplul B: admitem că suma T.V.A. pentru valorile materiale procurate în luna noiembrie 2002 a constituit 225800 lei. Valoarea livrărilor impozabile la cota redusă este de 800000 lei. T.V.A. pentru aceste livrări constituie:

T.V.A. col. = 800000 × 8%/100% = 64000 lei. T.V.A. ded. = 225800 lei. T.V.A. bug. = 64000 lei – 225800 lei = -161800 lei. Limita posibilă pentru restituire = 800000 × 20%/100% = = 160000 lei

T.V.A. spre restituire = 160000 lei, deoarece această sumă este mai mică de 161800 lei. Subiecţii impozabili care importă servicii pentru desfăşurarea activităţii de întreprinzător achită

T.V.A. în momentul achitării plăţii pentru serviciul importat. T.V.A. se restituie în conformitate cu

40

instrucţiunile Inspectoratului Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul de Finanţe Nr.10 din 23.07.2001 (M.O., Nr.100-101 din 18.08.2001), într-un termen ce nu va depăşi 45 de zile.

Dacă depăşirea sumei T.V.A. la valorile materiale, serviciile procurate se datorează faptului că subiectul impozabil a efectuat o livrare ce se impozitează la cota „zero”, acesta are dreptul la restituirea sumei cu care a fost depăşită T.V.A. la valorile materiale, serviciile procurate achitată prin intermediul contului de decontare, în limitele cotei-standard a T.V.A., înmulţită cu valoarea livrării, ce se impozitează la cota zero. T.V.A. se restituie în conformitate cu instrucţiunile Inspectoratului Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul de Finanţe, într-un termen ce nu va depăşi 45 de zile.

Exemplu: în luna august, S.A. „Cristina” a efectuat livrări de mărfuri: pe piaţa internă de 108000 lei, la export – 160000 lei. Achiziţiile de materii prime şi materiale au constituit 189000 lei (fără T.V.A.). Deci:

T.V.A. col. = 108000 × 20%/100% + 160000 × 0% = = 21600 lei T.V.A. ded. = 189000 × 20%/100% = 37800 lei T.V.A. bug. = 21600 – 37800 = -16200 lei.

Calculăm limita posibilă pentru restituire: 160000 × 20% = = 32000 lei. În acest caz, bugetul va restitui agentului suma T.V.A. = 16200 lei, deoarece ea nu depăşeşte limita calculată.

Astfel, determinarea sumelor spre restituire se efectuează pentru fiecare perioadă fiscală, iar restituirea sumelor T.V.A. se permite numai în urma unui control tematic, organizat în baza cererii contribuabilului depuse la serviciul fiscal.

Trecerea în cont a T.V.A. pe valorile materiale, serviciile procurate. În cazul achitării T.V.A. la buget, subiecţilor impozabili înregistraţi li se permite trecerea în cont a sumei T.V.A. achitate furnizorilor pe valorile materiale şi serviciile procurate pentru efectuarea livrărilor impozabile în procesul desfăşurării activităţii de întreprinzător, cu excepţia serviciilor importate. Suma T.V.A. pentru serviciile importate se reportează la cheltuieli.

Suma T.V.A. achitată sau care urmează a fi achitată pentru valorile materiale şi serviciile procurate care sînt folosite pentru efectuarea livrărilor scutite de T.V.A. nu se trece în cont şi se reportează la cheltuieli.

Suma T.V.A. achitată pe valorile materiale, serviciile procurate care sînt folosite pentru efectuarea livrărilor atît impozabile, cît şi neimpozabile se trece în cont numai dacă se duce o evidenţă aparte a achitării plăţilor pentru ele şi dacă valoarea impozabilă a livrărilor impozabile depăşeşte 50% din valoarea tuturor livrărilor efectuate de către subiectul impozabil şi se reportează la cheltuieli, dacă valoarea impozabilă a livrărilor impozabile nu depăşeşte 50% din valoarea tuturor livrărilor efectuate de către subiectul impozabil.

Suma T.V.A. achitată pe valorile materiale, serviciile procurate de către subiectul impozabil în scopul organizării de activităţi distractive ce nu ţin de domeniul activităţii de întreprinzător nu se trece în cont, ci se reportează la cheltuieli. Subiecţii impozabili a căror activitate de întreprinzător constă în organizarea distracţiilor şi timpului liber, iar valorile materiale, serviciile procurate sînt folosite nemijlocit pentru desfăşurarea acestei activităţi, au dreptul la trecerea în cont a T.V.A. pe valorile materiale, serviciile procurate.

Subiectul impozabil are dreptul la trecerea în cont a T.V.A. achitate sau care urmează a fi achitată pe valorile materiale, serviciile procurate, dacă dispune:

• De factura fiscală la valorile materiale, serviciile procurate pe care a fost achitată T.V.A.; • De documentul eliberat de autorităţile vamale, care confirmă achitarea T.V.A. pe mărfurile

importate. Factura fiscală. Factura fiscală reprezintă un document care, după indicatorii pe care-i conţine,

îndeplineşte funcţiile facturii de expediţie şi ale facturii T.V.A. în ansamblu. Astfel, factura fiscală este eliberată pentru livrările impozabile efectuate nemijlocit de către agenţii

economici înregistraţi în calitate de subiecţi impozabili cu T.V.A., care anterior eliberau facturi T.V.A. sau se vor înregistra conform cerinţelor Codului Fiscal (Titlul III) în calitate de plătitori de T.V.A. şi vor efectua livrări de mărfuri şi servicii impozitate cu T.V.A. la cotele standard, reduse sau zero.

Facturile fiscale nu se eliberează în cazurile în care: • Se efectuează livrări de mărfuri şi servicii scutite de T.V.A.;

41

• Se efectuează livrări de mărfuri şi servicii de către un agent economic neînregistrat în calitate de plătitor de T.V.A.;

• Lipseşte trecerea dreptului de proprietate asupra valorilor materiale de la un agent economic la altul (de exemplu, în cazul transmiterii mărfurilor la păstrare de către un subiect impozabil cu T.V.A. – proprietarul mărfii);

• Transportarea mărfurilor se efectuează în cadrul unei unităţi economice, adică are loc circulaţia internă a acestora.

În toate aceste cazuri, agentul economic completează şi eliberează doar facturile de expediţie. Facturile fiscale nu se eliberează şi în cazurile prevăzute anterior pentru facturile T.V.A., adică la:

• Importul serviciilor; • Primirea avansului pentru livrările de mărfuri şi servicii ce urmează a fi efectuate, cu

excepţia vînzării ediţiilor periodice impozabile cu T.V.A. prin abonarea la acestea şi prestării serviciilor de publicitate;

• Livrarea mărfurilor, serviciilor populaţiei cu plată în numerar, inclusiv la decontările cu populaţia prin intermediul serviciului instituţiilor financiare, I.S. „Poşta Moldovei” şi altor persoane autorizate.

Trebuie menţionat că, la cererea consumatorului, factura fiscală urmează a fi eliberată. Facturile fiscale vor fi eliberate subiecţilor impozabili cu T.V.A. nemijlocit de către subdiviziunile

teritoriale ale IFPS, contraplată şi contrasemnăturii persoanelor autorizate, la prezentarea delegaţiei, certificatului de atribuire a codului fiscal şi certificatului ce autentifică înregistrarea în calitate de subiect impozabil cu T.V.A..

Pentru livrările de mărfuri, factura fiscală este completată în 3 sau 5 exemplare (după caz), iar pentru livrările de servicii – în 2 exemplare, şi anume:

1) pentru livrările de mărfuri, în cazul cînd se perfectează 3 exemplare, primul exemplar rămîne la furnizor, exemplarul 2 se transmite cumpărătorului, exemplarul 3 – transportatorului;

2) pentru livrările de mărfuri, cînd se perfectează 5 exemplare, primul exemplar rămîne la furnizor şi serveşte la scoaterea din gestiune a valorilor materiale; exemplarele 2,3,4 – se transmit şoferului, care transmite exemplarul 2 cumpărătorului, iar celelalte exemplare rămîn la dispoziţia transportatorului şi se anexează la factura pentru transportul efectuat şi foaia de parcurs; exemplarul 5 îl completează furnizorul, servind drept autorizaţie de ieşire a autovehiculului de la locul de încărcare.

3) Pentru livrările de servicii, primul exemplar rămîne la prestatorul de servicii, iar exemplarul 2 se eliberează beneficiarului de servicii.

Factura fiscală trebuie să includă următoarele informaţii: 1) numărul curent al facturii; 2) denumirea (numele), adresa şi codul fiscal al furnizorului; 3) data eliberării facturii; 4) data livrării, dacă ea nu corespunde cu data eliberării facturii; 5) denumirea (numele) şi adresa cumpărătorului; 6) tipul livrării; 7) pentru fiecare tip de livrare de mărfuri, servicii:

a) cantitatea mărfii; b) preţul unui articol de marfă fără T.V.A.; c) cota T.V.A.; d) suma T.V.A. pe un articol de marfă; e) suma totală a livrării de mărfuri, servicii care trebuie achitată; f) suma totală a T.V.A.

În factura fiscală, la livrările de export, trebuie să fie indicat că bunurile sînt destinate exportului, precum şi ţara de destinaţie. Facturile fiscale se numerotează în ordine succesivă şi se păstrează la furnizor în aceeaşi ordine.

Pentru vînzarea cu amănuntul în locurile special amenajate, cu plată în numerar, eliberarea facturii fiscale nu este obligatorie, dacă sînt respectate următoarele condiţii:

42

a) subiectul impozabil ţine evidenţa sumei primite şi achitate în numerar la fiecare punct comercial şi de prestări servicii în conformitate cu legislaţia privind efectuarea decontărilor băneşti pentru operaţiile comerciale sau serviciile prestate. Înscrierea se efectuează în momentul primirii sau achitării sumei în numerar. La sfîrşitul fiecărei zile de lucru se face bilanţul.

b) la sfîrşitul fiecărei zile de lucru, în documentaţia de evidenţă, este înscrisă suma totală a T.V.A. pe livrările efectuate, iar în documentul de evidenţă a valorilor materiale procurate se introduc datele din facturile fiscale care au fost achitate în numerar.

În cazul livrării serviciilor contraplată în numerar, factura fiscală se eliberează în momentul primirii banilor sau pînă în acest moment.

Factura fiscală conţine 25 de rubrici care, convenţional, pot fi structurate în 4 părţi: • Partea introductivă; • Partea calitativă; • Partea cantitativă; • Partea însoţitoare.

6.6. Determinarea T.V.A. la operaţiunile de import-export Importurile mărfurilor. Toate mărfurile importate în R.M. sînt supuse T.V.A., cu excepţia

mărfurilor scutite de impozit conform prevederilor art.103 al Codului Fiscal sau mărfurile a căror valoare nu depăşeşte plafonul stabilit în legea bugetului pe anul respectiv şi importate de persoanele fizice pentru folosinţă proprie:

Lista mărfurilor şi obiectelor de uz sau consum personal a căror trecere, de o singură dată, pe teritoriul vamal al R.M., de către persoane fizice are loc fără achitarea T.V.A., accizelor, taxei vamale şi taxei pentru efectuarea procedurilor vamale:

1. Bere fabricată din malţ 2 litri 2. Vinuri naturale din struguri, lichioruri şi alte băuturi spirtoase 1 litru 3. Ţigări de foi, trabucuri 50 buc. 4. Ţigări din tutun 200 buc. 5. Obiecte din piele, articole de voiaj, genţi 1 unit. 6. Articole de îmbrăcăminte şi accesorii de îmbrăcăminte tricotate 1 unit. 7. Articole de îmbr. şi accesorii de îmbr., altele decît cele tricotate 1 unit. 8. Încălţăminte 2 perechi 9. Maşini de calcul 1 unit.

10. Ceasuri 1 unit. Notă: lista este stabilită pentru o persoană. La trecerea frontierei de stat, persoanei fizice i se permite

introducerea în ţară, fără achitarea taxelor vamale, a obiectelor de igienă personală, a parfumeriei şi cosmeticelor, a medicamentelor de strictă necesitate personală.

Persoanele juridice şi fizice care importă mărfuri pentru desfăşurarea activităţii de întreprinzător

achită T.V.A. pînă la sau în momentul prezentării declaraţiei vamale, adică pînă în momentul introducerii mărfurilor pe teritoriul R.M. Persoanele fizice care importă mărfuri de uz sau consum personal, a căror valoare depăşeşte limita stabilită în legea bugetului pe anul respectiv, achită T.V.A. în momentul controlului vamal al bagajului şi numai în măsura în care valoarea depăşeşte limita stabilită.

Pentru importator, valoarea mărfurilor pe baza căreia se calculează T.V.A. este costul mărfurilor la momentul intrării în R.M., inclusiv toate taxele legate de import, taxele vamale, impozitele, asigurarea, fraht (document comercial care însoţeşte încărcătura sau marfa transportată pe calea ferată şi în care se menţionează mărfurile, expeditorul şi destinatarul, staţia de destinaţie şi taxele respective), cheltuielile de transport, royalty şi alte plăţi care urmează a fi achitate de către importator.

Importatorii sînt obligaţi să prezinte documentele, care confirmă valoarea mărfurilor importate, cum ar fi: factura fiscală, contractele sau alte documente stabilite de legislaţie.

43

Achitarea T.V.A. pentru mărfurile importate de către subiecţii impozabili se efectuează pînă la sau în momentul prezentării declaraţiilor vamale necesare sau a declaraţiei verbale, în cazul în care persoana fizică efectuează importul mărfurilor pentru folosinţă proprie. T.V.A. va fi impusă la cota 20% de la valoarea mărfurilor calculată, cu excepţia mărfurilor, a căror cotă este 0%. Importatorii de mărfuri sînt obligaţi să indice codul lor fiscal în declaraţia vamală cu excepţia cazurilor cînd mărfurile nu sînt destinate revînzării sau altei activităţi de întreprinzător.

Subiecţii impozabili, care importă mărfuri în scopuri de întreprinzător, au dreptul de a trece în cont T.V.A. achitată la import, luînd în consideraţie restricţiile privind trecerea în cont a T.V.A. pentru subiecţii impozabili care efectuează livrări scutite de impozit.

Importul serviciilor. Serviciile importate în R.M. sînt obiecte ale impozitării şi sînt definite în conformitate cu art. 93 al CF.

Valoarea serviciilor importate se consideră preţul achitat sau care urmează a fi achitat furnizorului de către persoana juridică sau fizică – beneficiarul serviciilor prestate. Valoarea va include plăţile efectuate în R.M. sau plăţile efectuate în afara teritoriului ei.

Persoanele juridice sau fizice, care sînt înregistrate în calitate de contribuabili ai T.V.A. sau care sînt obligate să se înregistreze conform prevederilor CF, sînt obligate să considere aceste servicii importate ca livrări efectuate de ei înşişi.

Exporturile. Cota zero şi documentele care confirmă exportul. Subiecţii impozabili care exportă mărfuri sau servicii din R.M. se impozitează la cota zero. Pentru a obţine dreptul de restituire a T.V.A. pe mărfurile, serviciile exportate, subiectul impozabil

trebuie să prezinte următoarele documente: • documentul de confirmare a sosirii mărfurilor în ţara de destinaţie se consideră declaraţia

vamală a ţării destinatare, ce confirmă perfectarea mărfurilor importate în regimul vamal, punerea în circulaţie liberă (în original sau copie, inclusiv traducerea lor oficială);

Totodată, în lipsa declaraţiei vamale, ce serveşte ca document de confirmare, pot servi şi documentele comerciale de dispoziţie, care, în dependenţă de tipul transportului, sînt:

• la transportarea de către transportul auto – CMR; • la transportarea de către transportul feroviar – Railway Bill (foaie de trăsură feroviară); • la transportarea de toate tipurile de transport naval (inclusiv pe mare şi rîu) - Conosament; • la transportarea de către transportul avia – Airway Bill (foaie de trăsură avia).

Documentele menţionate sînt necesare în calitate de document de însoţire la transportul internaţional. În aceste documente, se notează despre traversarea hotarelor statelor prin care trece marfa, cît şi menţiunea despre sosire a mărfii în punctul de destinaţie.

La transportarea internaţională a pasagerilor, la documentele ce confirmă efectuarea livrărilor de export se referă următoarele:

• la transportarea cu transportul auto: la efectuarea transportărilor regulate – foaia de parcurs; fişa de evidenţă a biletelor; la efectuarea transportărilor unice - foaia de parcurs, borderourile de control;

• la transportarea cu transportul feroviar – fişa de evidenţă a biletelor; • la transportarea cu transportul avia – însărcinarea de navigaţie.

La prestarea altor servicii de export, este necesar un document ce confirmă efectuarea serviciilor sau documentul de decontare a subiectului impozabil care prestează servicii şi confirmarea în scris a nerezidentului – consumatorului de servicii. Confirmarea prestării în scris a serviciilor este necesar să fie prezentată în limba de stat ( întocmită prin traducere oficială).

În cazul lipsei documentelor care confirmă exportul, subiectul impozabil nu are dreptul să pretindă restituirea T.V.A. în mărime de 0%. Totodată, în asemenea caz T.V.A. se calculează indiferent de faptul dacă subiectul impozabil percepe sau nu T.V.A. de la consumator.

Valoarea tuturor livrărilor, mărfurilor sau serviciilor exportate într-o perioadă fiscală se indică în declaraţia T.V.A. în coloana respectivă. În acest caz, T.V.A. pe aceste livrări nu se indică, cu condiţia prezentării confirmărilor documentare despre efectuarea exportului.

În cazul transportării pasagerilor cu toate tipurile de transport pe rutele internaţionale T.V.A. nu se include în costul tichetului, deoarece astfel de servicii sînt impozitate la cota zero.

Mărfurile şi serviciile care însoţesc prestarea serviciilor de transportare internaţională de toate

44

tipurile de transport, incluse în costul tichetelor, sînt considerate ca parte a serviciului impozabil la cota zero. Transportarea pasagerilor pe rute internaţionale tur-retur se consideră ca o singură transportare.

Exemplul 1: Domnul Croitoru, arhitect, rezident în R.M., proiectează clădiri în România. O parte din lucrul preliminar îl efectuează în R.M., iar lucrul de bază – pe teritoriul României, domnului Madan, care se află în România. Serviciul în cauză este consumat în afara R.M. şi se impozitează la cota zero.

Exemplul 2: Domnul Mocanu, rezident în R.M., prestează servicii de consulting domnului Capiţa – rezident în Ucraina, care vizitează R.M. pentru a beneficia de acest serviciu. Astfel de serviciu ce se consumă în R.M. nu este serviciu de export şi se impozitează la cota-standard a R.M.

6.7. Modul de restituire a T.V.A. din buget Conform Instrucţiunii Inspectoratului Fiscal de Stat, Nr.10 din 23.07.2001, contribuabilii,

înregistraţi ca plătitori de T.V.A., beneficiază de restituirea efectivă a sumelor T.V.A. în următoarele cazuri:

• impozitarea mărfurilor (serviciilor) cu T.V.A. la cota zero stabilită la livrările de mărfuri, servicii pentru export şi toate tipurile de transporturi internaţionale de mărfuri şi pasageri;

• impozitarea mărfurilor cu T.V.A. la cota zero, stabilită prin art.104 (b) al Titlului III al Codului Fiscal;

• impozitarea mărfurilor la cota de 8% stabilită de art. 96 (b) al CF pentru care se prevede restituirea T.V.A. în conformitate cu art. 101 (3) din CF;

• scoaterea mărfurilor străine de pe teritoriul vamal, plasate în regimul vamal de reexport. În conformitate cu art.102 (8) din CF la livrarea mărfurilor (serviciilor) pentru export, inclusiv

pentru toate tipurile de transporturi internaţionale de mărfuri şi pasageri, se permite restituirea T.V.A. pe valorile materiale, serviciile procurate, dacă există confirmarea organului vamal privind livrarea de mărfuri pentru export, confirmarea destinatarului străin privind livrarea serviciilor, inclusiv a celor de transport.

Determinarea sumelor T.V.A. spre restituire se efectuează pentru fiecare perioadă fiscală separat. Dacă subiectul impozabil are datorii la buget la compartimentul T.V.A., alte impozite, plăţi, amenzi,

penalităţi, atunci suma T.V.A. admisă spre restituire se trece în contul achitării T.V.A. şi altor plăţi. Contribuabilii înregistraţi ca plătitori de T.V.A. sînt clasificaţi în trei grupe de bază:

• Grupa I. Contribuabilii cu grad înalt de credibilitate. • Grupa a II-a. Contribuabilii cu grad mediu de credibilitate. • Grupa a III-a. Contribuabilii cu grad mic de credibilitate.

La grupa I, sînt atribuiţi contribuabilii care, pe parcursul a minimum 3 ani bugetari, desfăşoară orice gen de activitate pentru care agentul economic a asigurat stabilirea corectă a impozitelor, plăţilor datorate şi onorarea integrală şi în termenele stabilite a acestora. Toate actele de control întocmite de organele de control din ţară trebuie să demonstreze că nu s-au admis încălcări ale prevederilor legale.

La grupa a II-a, sînt atribuiţi contribuabilii care, pe parcursul a minimum 2 ani bugetari, desfăşoară orice gen de activitate pentru care agentul economic a asigurat onorarea integrală şi în termenele stabilite a impozitelor şi plăţilor datorate. Ultimul act de control general, întocmit de organele de control din ţară, trebuie să demonstreze o atitudine responsabilă a agentului economic faţă de obligaţiuni. Evaziunile consemnate în act au fost admise fără intenţie şi mărimea lor nu depăşeşte valoarea capitalului social al întreprinderii la data întocmirii actului. Actele de control tematice privind restituirea sumei T.V.A. din buget, aferente livrărilor la cota zero (efectuate anterior), trebuie să demonstreze că nu s-a admis încălcarea prevederilor CF.

La grupa a III-a, se atribuie contribuabilii care nu corespund criteriilor grupelor I şi a II-a. Atribuirea contribuabililor, înregistraţi ca plătitori de T.V.A., la grupele de credibilitate, se face de

către Comisiile teritoriale privind restituirea T.V.A. special formate în cadrul serviciilor fiscale de stat teritoriale, la care se deserveşte contribuabilul, o dată pe an (luna ianuarie a anului respectiv). În acest scop, contribuabilii pînă la dată de 1 ianuarie a anului respectiv depun la IFS teritorial cererea de atribuire la una din grupele de credibilitate. Contribuabilii trebuie să îndeplinească toate criteriile stipulate în regulament, pentru a permite atribuirea lor la una din grupele menţionate. Agenţii economici

45

atribuiţi la categoria Contribuabili mari depun cererea la IFPS (DUCCM). Toate documentele de restituire întocmite de DUCCM, în vederea emiterii deciziei de restituire, se prezintă Comisiei republicane privind restituirea.

Comisiile teritoriale privind restituirea se formează la fiecare IFS teritorial şi au următoarea componenţă: şeful inspectoratului, şefii direcţiilor competente şi alţi colaboratori.

Determinarea şi reflectarea sumelor T.V.A. spre restituire se efectuează pentru fiecare perioadă fiscală separat, dar poate fi solicitată:

• o dată pe trimestru – în cazul sumelor spre restituire ce depăşesc 500 000 lei; • o dată pe semestru – în cazul sumelor spre restituire de la 100000 lei pînă la 500000 lei; • o dată pe an – în cazul sumelor spre restituire de pînă la 100000 lei.

La determinarea sumelor T.V.A. spre restituire se verifică corectitudinea trecerii în cont a sumelor T.V.A., respectarea prevederilor Codului Fiscal cu privire la provenienţa facturilor fiscale, modul de completare a lor etc. În caz de necesitate, se solicită controale de contrapunere la furnizorii mărfii exportate pe principiu pînă la producătorul sau importatorul ei.

Determinarea sumei T.V.A. spre restituire în cazul efectuării exporturilor se face în modul următor: a) suma T.V.A. trecută în cont în fiecare perioadă fiscală rezultată cu eventualele diferenţe,

determinate în urma verificării prevăzute mai sus, formează T.V.A. aferentă facturilor fiscale acceptate la deduceri(trecere în cont);

b) se determină cota-parte a T.V.A. aferentă facturilor achitate furnizorilor prin intermediul conturilor bancare pentru fiecare perioadă fiscală separat pînă în momentul controlului fără dreptul la recalculările ulterioare;

c) se determină suma T.V.A. aferentă valorii mărfurilor (serviciilor) livrate la cota zero, prin aplicarea cotei T.V.A. standard la valoarea acestei livrări;

d) se va accepta spre restituire numai suma T.V.A. determinată ca diferenţa dintre suma T.V.A. atribuită la deduceri, inclusiv trecută în cont din perioada precedentă şi suma T.V.A. calculată pentru livrările efectuate, înmulţită la cota-parte a T.V.A. aferentă facturilor achitate furnizorilor prin intermediul conturilor bancare pentru fiecare perioadă fiscală separat, dar nu mai mare decît suma determinată la punctul c).

Cu derogare la prevederile punctului b) şi d), se acceptă determinarea sumelor T.V.A. spre restituire, dar nu mai mare decît suma stabilită la punctul c), numai în cazurile cînd pentru aceasta este Hotărîrea Consiliului Coordonator al IFPS.

Modul de restituire a sumelor T.V.A. din buget este aplicat faţă de contribuabilii înregistraţi ca plătitori de T.V.A., în funcţie de grupa de credibilitate la care au fost atribuiţi. Restituirea sumelor T.V.A. mai mici de 200000 lei, solicitate pentru o perioadă fiscală, se face prin decizia Comisiei teritoriale privind restituirea T.V.A. cu excepţia agenţilor economici atribuiţi categoriei „Contribuabili mari”.

Pentru toate grupele de credibilitate, precum şi agenţii economici atribuiţi la categoria „Contribuabili mari” (indiferent de suma T.V.A. confirmată spre restituire), restituirea sumelor T.V.A. mai mari de 200000 lei solicitate pentru o perioadă fiscală se face prin decizia Comisiei republicane. În acest caz, IFS teritorial, care a asigurat controlul sau DUCCM, întocmeşte Aviz despre posibilitatea acceptării restituirii care se emite pe adresa Comisiei republicane.

Modul de restituire pentru grupa I. Restituirea sumelor T.V.A. determinate de sine stătător de contribuabil spre restituire, cu respectarea criteriilor stabilite, se efectuează fără verificarea documentaţiei necesare. Controlul documentaţiei necesare nu se efectuează mai rar decît o dată pe an de la data efectuării ultimului control tematic privind restituirea sumei T.V.A. din buget în cadrul controlului documentar sau tematic.

Modul de restituire pentru grupa a II-a. Restituirea sumelor T.V.A. determinate de sine stătător de contribuabil spre restituire, cu respectarea criteriilor stabilite, în proporţie de 80% se efectuează fără verificarea documentaţiei necesare. Controlul documentaţiei necesare nu se efectuează mai rar decît o dată în 6 luni de la data efectuării ultimului control tematic privind restituirea sumei T.V.A. din buget în cadrul controlului documentar sau tematic. Adică, aceşti contribuabili determină şi declară suma T.V.A. respectivă în modul general, iar restituirea sumelor care prezintă diferenţa între 100%-80% din suma T.V.A. care, de facto, urmează a fi restituită se efectuează în momentul expirării a 6 luni, adică după

46

terminarea controlului. Modul de restituire pentru grupa a III-a. Contribuabililor cu un grad mic de credibilitate,

restituirea sumelor T.V.A., solicitată pentru o perioadă fiscală, se efectuează numai în urma unui control tematic, organizat pe baza cererii depuse la serviciul fiscal de stat teritorial. Determinarea sumei T.V.A. spre restituire în cazurile scoaterii mărfurilor străine de pe teritoriul vamal, plasate în regim vamal de reexport, se face în cazul în care, anterior, T.V.A. aferentă acestui import a fost achitată la buget.

În cazul în care organele de control propun, în urma verificării, aprobarea restituirii parţiale a T.V.A. sau respingerea cererii, în actul de control întocmit se vor specifica motivele şi cauzele care determină situaţia respectivă. Răspunderea pentru modul de determinare a sumelor T.V.A. spre restituire, precum şi corectitudinea perfectării materialelor de restituire, o poartă colaboratorul serviciului fiscal care a efectuat controlul.

Termenul de restituire, stabilit de Codul Fiscal, se determină din ultima zi a lunii care urmează după încheierea perioadei fiscale pentru care se solicită restituirea pe baza cererii şi declaraţiei T.V.A. prezentate. Dacă se solicită restituirea pentru perioade anterioare, dar nu pentru ultima perioadă fiscală, pentru care au fost prezentate declaraţiile T.V.A., termenul de restituire este de 45 de zile de la data depunerii cererii.

Plătitorii T.V.A., care solicită restituirea acesteia, la data efectuării controlului, trebuie să depună la dispoziţia colaboratorilor, în vederea verificării, analizării şi aprobării, rambursării următoarele documente:

• cererea de restituire; • declaraţiile T.V.A. din care rezultă suma de restituire; • registrele de evidenţă a livrărilor şi procurărilor, în care sînt înregistrate operaţiunile de livrare

sau procurare; • documentele care atestă efectuarea exportului: declaraţia vamală de export, vizată de organele

vamale, confirmarea Departamentului Vamal privind veridicitatea operaţiunilor de export efectuate de subiectul impozabil, declaraţia de repatriere a mijloacelor băneşti ş.a.

Restituirea sumelor T.V.A. sau transferarea sumelor pentru stingerea altor plăţi datorate la buget se efectuează din contul stabilit de trezorerie. Trezoreria de Stat, primind documentele cu privire la restituirea sumelor T.V.A., în măsura disponibilităţii la cont, asigură îndeplinirea lor.

Departamentul Vamal, la primirea extrasului Trezoreriei de Stat privind efectuarea restituirii în contul plăţilor la import, este obligat să pună la dispoziţie informaţia din extrasul Trezoreriei de Stat organelor vamale corespunzătoare, nu mai tîrziu decît ziua următoare celei cînd a fost primită informaţia, iar acestea din urmă se obligă să înştiinţeze subiectul impunerii despre operaţia înfăptuită. Reflectarea în fişa contului personal a sumelor T.V.A., acceptate spre restituire, se efectuează în conformitate cu modul stabilit de IFPS.

6.8. Prezentarea declaraţiei fiscale cu privire la T.V.A. Perioada de calcul al obligaţiei fiscale a T.V.A. constituie o lună calendaristică. Perioada de dare de

seamă şi de stingere a obligaţiei fiscale constituie luna calendaristică, ce urmează după perioada de calcul al obligaţiei fiscale.

Fiecare subiect impozabil este obligat să prezinte declaraţia cu privire la T.V.A. pentru fiecare perioadă fiscală la inspectorate fiscale teritoriale. Declaraţia se întocmeşte pe un formular oficial, care este prezentat la Serviciul Fiscal de Stat nu mai tîrziu de ultima zi a lunii care urmează după încheierea perioadei fiscale.

Fiecare subiect impozabil trebuie să verse la buget suma T.V.A., care urmează a fi achitată pentru fiecare perioadă fiscală, dar nu mai tîrziu decît data stabilită pentru prezentarea declaraţiei pe această perioadă, cu excepţia achitării T.V.A. în buget la serviciile importate, a cărei achitare se face în momentul efectuării plăţii pentru serviciul importat.

Subiecţii impozabili achită T.V.A. în termenele stabilite. Ei sînt obligaţi să achite penalităţile şi alte sancţiuni în cazul cînd acestea au fost calculate de organele de control sau cu funcţii în domeniul respectiv.

T.V.A. se achită în moneda naţională. Perceperea se efectuează prin metoda calculării şi transferării directe.

47

Dacă subiectul impozabil se eschivează de la prezentarea declaraţiei fiscale şi de la plata T.V.A., IFS este împuternicit să determine suma obligaţiunilor fiscale şi să ceară achitarea impozitului. Cerinţa privind achitarea plăţii include următoarea informaţie:

1. Denumirea (Numele) subiectului impozabil, 2. Codul fiscal al contribuabilului, 3. Data eliberării cerinţei, 4. Perioada pentru care a fost calculată obligaţia fiscală, 5. Suma T.V.A spre plată, 6. Suma sancţiunilor spre plată, 7. Suma penalităţii spre plată, 8. Motivarea eliberării cererii de plată, 9. Date privind trecerile în cont nerestituite,

10. Termenul şi modul de plată, 11. Descrierea procedurii de contestare, 12. Adresa IFS teritorial care a eliberat cerinţa.

După eliberarea cerinţei de plată a T.V.A., IFS teritorial are dreptul să efectueze calculul sumei T.V.A. spre plată. Suma T.V.A. trebuie reflectată în documentele contabile respective ale subiectului impozabil. Calculul T.V.A. are loc în următoarele circumstanţe:

• în cazul efectuării controlului fiscal în rezultatul căruia se ajustează suma T.V.A spre plată; • în cazul calculării sumei T.V.A. de către IFS teritorial din motivul neprezentării declaraţiei de

către subiectul impozabil. Există cazuri în care apare restanţă la achitarea T.V.A. subiectului impozabil. La ele se referă:

• Subiectul impozabil prezintă declaraţia T.V.A., dar nu efectuează plata în buget a sumei T.V.A. spre plată în termenele stabilite;

• Subiectul impozabil se eschivează de la plata sumei T.V.A. indicată în cerinţa de plată eliberată de către IFS;

• Subiectul impozabil se eschivează de la plata sumei taxate şi nemodificate în urma contestării de către contribuabil a sumei T.V.A.;

• Subiectul impozabil se eschivează de la plata penalităţii calculate sau a altor sancţiuni, a căror sumă a rămas nemodificată în urma contestării lor de către contribuabil;

• Subiectul impozabil nu achită o parte din suma obligaţiunii fiscale după expirarea termenului stabilit pentru plata T.V.A., indicat în cerinţa de plată.

6.9. Termenele de stingere a obligaţiei fiscale a T.V.A. Pentru livrările efectuate pe teritoriul R.M., livrarea devine obiect impozabil la data eliberării mărfii

sau prestării serviciului. Pentru mărfuri, data livrării se consideră data transmiterii mărfii în posesia consumatorului. În cazul

cînd transportarea mărfurilor se efectuează de o terţă persoană (organizaţie de transport), atunci data livrării se consideră data începutului transportării.

În cazul livrării mărfurilor imobile sau în cazul construcţiei clădirilor pe lotul consumatorului, data livrării se consideră data cînd imobilul, obiectele de construcţie sînt puse la dispoziţia consumatorului.

Pentru servicii, data livrării se consideră data prestării serviciului, data eliberării facturii fiscale sau data primirii de către subiectul impozabil a plăţii depline sau parţiale, în funcţie de evenimentul ce are loc mai înainte.

Dacă factura este eliberată sau plata este primită pînă în momentul efectuării livrării, data livrării se consideră data eliberării facturii fiscale sau data primirii plăţii, în funcţie de evenimentul ce are loc mai înainte. Această procedură, de asemenea, se aplică faţă de livrările efectuate regulat pe parcursul unei perioade de timp stipulate în contract şi, în acest caz, data livrării se consideră data eliberării facturii fiscale sau data primirii fiecărei plăţi regulate, în funcţie de evenimentul ce are loc mai înainte.

Pentru mărfurile importate, utilizate în activitatea de întreprinzător, termenul obligaţiei fiscale se consideră data declarării mărfurilor la punctele vamale de frontieră, iar data achitării – data depunerii de către importator a mijloacelor băneşti la casieria organului vamal sau la conturile respective ale Trezoreriei Centrale a Ministerului de Finanţe, confirmată printr-un extras din contul bancar. La

48

serviciile importate utilizate pentru desfăşurarea activităţii de întreprinzător, termenul onorării obligaţiei fiscale şi data achitării T.V.A. se consideră data efectuării plăţii pentru serviciul importat.

Pentru mărfurile exportate, data efectuării livrării se consideră data cînd mărfurile trec frontiera R.M.

Problema 1 Enunţ: Agentul economic a vîndut, în luna septembrie şi octombrie, 5430 şi 3250 de unităţi de

produse. Preţul pentru o unitate de produs este de 890 lei (fără T.V.A.). Din vînzările efectuate în luna octombrie, 3000 de unităţi de produse au fost exportate. În luna octombrie, au fost procurate de la furnizori materie primă şi materiale în sumă de 556230 lei (inclusiv T.V.A.). Determinaţi T.V.A. de plată la buget pentru fiecare perioadă fiscală. Indicaţi termenele de plată.

Rezolvare:

1. Se determină T.V.A. col. pentru luna septembrie: T.V.A. col. = (5430 × 890) ×0% = 966540 lei.

2. T.V.A. ded. = 0 lei (deoarece nu s-au efectuat achiziţionări). 3. T.V.A. bug. = 966540 lei 4. Se determină T.V.A. col. pentru luna octombrie:

T.V.A. col. = (250 × 890) × 20% + (3000 × 890) × 0% = 44500 lei 5. T.V.A. ded. = 546230 × 20% / 120% = 91038,33 lei 6. T.V.A. bug. = 44500 – 91038,33 = -46538,33 lei. 7. Se determină limita posibilă pentru restituire:

(3000 × 890) × 20% = 534000 lei 8. Agentului economic i se va restitui suma de 46538,33 lei, deoarece această sumă se încadrează

în limita calculată.

Problema 2 Enunţ: Agentul economic „Varniţa” în lunile martie, aprilie şi mai a vîndut marfă în valoare de 34567

lei, 26543 lei, respectiv 53427 lei (fără T.V.A.). Au fost procurate de la furnizori materie primă în martie în sumă de 42219 lei, aprilie – 13456 lei, mai – 2345 lei (inclusiv T.V.A.). Determinaţi obligaţia fiscală pentru perioada necesară. Indicaţi termenele de plată.

Rezolvare:

1. Se determină obligaţia fiscală pentru luna martie: T.V.A. col. = 34567 × 20% = 6913,4 lei T.V.A. ded. = 42219 / 6 = 7036,5 lei. T.V.A. bug. = 6913,4 – 7036,5 = -121,1 lei (se trec în cont pentru luna aprilie)

2. Se determină obligaţia fiscală pentru luna aprilie: T.V.A. col. = 26543 × 20% = 5308,6 lei T.V.A. ded. = 13456 / 6 = 2242,67 lei T.V.A. bug. = 5308,6 – 2242,67 – 121,1 = 2944,83 lei (se achită pînă la sfîrşitul lunii mai).

3. Se determină obligaţia fiscală pentru luna mai: T.V.A. col. = 53427 × 20% = 1068,54 lei T.V.A. ded. = 2345 / 6 = 390,83 lei T.V.A. bug. = 1086,54 – 390,83 = 695,71 lei (se achită pînă la sfîrşitul lunii iunie).


1. Cine sînt plătitorii T.V.A.? 2. Ce reprezintă valoarea livrărilor impozabile? 3. Care sînt cotele T.V.A.? 4. Care sînt condiţiile înregistrării subiecţilor impozabili cu T.V.A.? 5. Cum se determină valoarea livrărilor impozabile importate? 6. Care este modul de calcul al T.V.A. necesară achitării la buget? 7. În ce cazuri agenţii economici au dreptul la restituirea sumei T.V.A. din buget?

49

8. Ce reprezintă factura fiscală? 9. Care sînt termenele de achitare a T.V.A. în cazul importurilor, exporturilor şi livrărilor efectuate pe

teritoriul ţării?

Bibliografie:

1. Codul Fiscal (Titlul III). 2. Legea pentru punerea în aplicare a Titlului III al Codului Fiscal, Nr.1417-XIII din 17.12.97. 3. Legea bugetului de stat pe anul 2004. 4. Regulamentul Ministerului de Finanţe cu privire la aplicarea T.V.A. din 01.11.1999. 5. Instrucţiunea Inspectoratului Fiscal de Stat privind restituirea sumelor T.V.A. nr.19 din 23.07.2001. 6. Alexandru Felicia. Fiscalitate şi preţuri în economia de piaţă. 7. Ionescu Luminiţa. Controlul şi implicaţiile economice, financiare şi fiscale ale impozitelor indirecte.

Bucureşti, 2001.

Tema 7. ACCIZELE

7.1. Accizele – caracteristică generală 7.2. Obiectele impunerii şi cotele accizelor 7.3. Marcarea cu timbre de acciz 7.4. Modul de calcul şi termenele de achitare 7.5. Modul de restituire a accizelor

Cuvinte-cheie:

• acciz; • plătitor de acciz; • certificat de acciz; • încăpere de acciz; • timbre de acciz; • expediere din încăperea de acciz.

7.1. Accizele – caracteristică generală Accizele reprezintă formele cele mai vechi ale impozitului indirect. Există dovezi scrise care

demonstrează perceperea accizelor încă în perioada Imperiului Roman. Acciz – impozit indirect care este impus asupra mărfurilor de larg consum. Suma accizelor este

inclusă în preţul mărfii sau serviciilor. În prezent, acest impozit este aplicat în toate ţările cu economie de piaţă. El este impus unui şir de mărfuri şi poate fi privit sub două aspecte: în primul rînd, ca sursă principală de venit a bugetului, şi în al doilea rînd, ca mod de limitare a consumului unor mărfuri supuse accizelor (de regulă, la mărfuri dăunătoare sănătăţii).

Conform Codului Fiscal al R.M., accizele sînt parte componentă a sistemului de impozite şi taxe generale de stat şi se stabilesc pentru:

– unele mărfuri de consum; – activitatea în domeniul jocurilor de noroc.

Subiecţii impunerii, în funcţie de caracterul şi tipul activităţii, sînt: a) persoanele fizice şi juridice care prelucrează şi/sau fabrică mărfuri supuse accizelor pe

teritoriul Republicii Moldova; b) persoanele fizice şi juridice care importă mărfuri supuse accizelor, cu excepţia mărfurilor

care sînt scutite de plata impozitului dat; c) persoanele juridice care activează în domeniul jocurilor de noroc.

Subiecţii impunerii care produc sau preconizează să producă marfă accizată, precum şi persoanele care intenţionează să desfăşoare activitatea în domeniul jocurilor de noroc sînt obligaţi să se înregistreze în calitate de plătitori de accize şi să primească certificatul de acciz.

50

Certificat de acciz privind înregistrarea agentului economic ca subiect impozabil cu acciz

Aprobat în conformitate cu Titlul IV al Codului Fiscal (art.126 (1)) Numărul de înregistrare __________ Data eliberării ________ Subiectul impunerii înregistrat: Denumirea (numele, prenumele) ________________________ Cod fiscal __________________________________________ Adresa juridică (domiciliu) deplină a locului principal de desfăşurare a activităţii economice ___________________________________________________ ___________________________________________________ Genul de activitate conform licenţei _____________________ Încăperea accizată: 1.________________ _________________________________ (locul) (proprietarul) (adresa deplină) 2.________________ _________________________________ (locul) (proprietarul) (adresa deplină) 3.________________ _________________________________ (locul) (proprietarul) (adresa deplină) 4.________________ _________________________________ (locul) (proprietarul) (adresa deplină) 5.________________ _________________________________ (locul) (proprietarul) (adresa deplină) Inspectoratul Fiscal de Stat care a eliberat certificatul de acciz ___________________________________________________ Semnătura Şefului IFS ________________ Loc pentru ştampilă ( ) Copiile pentru ştampilă Copiile fără ştampila originală a Serviciului Fiscal de Stat care a eliberat certificatul de acciz nu sînt valabile. ___________________________________________________ Data suspendării certificatului de acciz

( ) 1. De la ___________pînă la __________ loc pentru semnătura şeful IFS ______________ ştampilă

( )

2. De la ___________pînă la __________ loc pentru semnătura şeful IFS ______________ ştampilă

( )

3. De la ___________pînă la __________ loc pentru semnătura şeful IFS ______________ ştampilă

Certificatul de acciz reprezintă un document eliberat de organul Serviciului Fiscal de Stat subiectului

impunerii, care atestă înregistrarea acestuia şi îi atribuie dreptul de a efectua tranzacţii cu mărfurile supuse accizelor şi de a desfăşura activitate în domeniul jocurilor de noroc.

Pentru obţinerea certificatului de acciz, agenţii economici care sînt obligaţi a se înregistra ca subiecţi impozabili se adresează la Inspectoratul Fiscal de Stat teritorial în raza căruia activează cu o cerere de solicitare a certificatului de acciz. În cererea de solicitare se indică denumirea (numele, prenumele), adresa juridică (domiciliu) a locului principal de desfăşurare a activităţii economice şi datele cu privire la licenţa eliberată de organele de resort.

51

Agenţii economici care urmează a fi înregistraţi în calitate de subiecţi impozabili declară încăperea de acciz.

Încăperea de acciz reprezintă totalitatea locurilor ce aparţin subiectului impunerii, inclusiv clădirile, încăperile, teritoriile, terenurile, oricare alte locuri, care sînt situate separat, determinate în certificatul de acciz, unde mărfurile supuse accizelor se prelucrează şi/sau se fabrică, se expediază (se transportă) de către subiecţii impunerii şi unde se desfăşoară jocurile de noroc.

Subiectul impozabil cu accize poate avea doar o singură încăpere de acciz. Exemplu: Fabrica de producere a băuturilor alcoolice „X” dispune de linii de prelucrare arendate în

municipiul „A”, secţii de producere proprii în municipiul „B”, depozitul nr.1 în localitatea „C” a municipiului „B”, depozitul nr.2 în localitatea „D” a municipiului „A”. Toate aceste locuri, în ansamblul lor, vor forma încăperea de acciz propriu-zisă a agentului economic, înregistrat sau care urmează a fi înregistrat ca plătitor de acciz, precum şi vor fi incluse de ultimul în schema (planul) de amplasare a lor împreună cu blocul administrativ care se anexează la cerere.

În cazul în care cererea de solicitare a certificatului de acciz conţine informaţii verificabile şi autentice, IFS eliberează persoanei, care a înaintat cererea, certificatul de acciz al agentului economic înregistrat ca subiect impozabil cu acciz. Certificatul de acciz se eliberează în termen maxim de 2 zile din momentul depunerii cererii de solicitare a acestuia.

În cazul apariţiei unor modificări sau completări în documentele de constituire (cu excepţia schimbării codului fiscal), condiţionate de:

– reorganizarea formei organizatorico-juridice; – schimbarea adresei juridice (inclusiv transferarea la un alt IFS teritorial sau oficiu fiscal); – modificarea denumirii agentului economic; – modificarea informaţiei cu privire la locul încăperii de acciz etc.

certificatul de acciz se înlocuieşte. 7.2. Obiectele impunerii şi cotele accizelor Ca obiecte ale impunerii cu acciz sînt mărfurile supuse accizelor şi licenţele pentru activitatea în

domeniul jocurilor de noroc, specificate în anexa la Titlul IV a CF al R.M. Baza impozabilă o constituie:

1) pentru mărfurile supuse accizelor: – volumul în expresie naturală (litru, tonă, litru alcool absolut, bucăţi, cm3), dacă cotele

accizelor, inclusiv în cazul importului, sînt stabilite în suma absolută la unitatea de măsură a mărfii;

– valoarea mărfurilor, fără a ţine cont de accize şi T.V.A., dacă pentru aceste mărfuri sînt stabilite cote ad valorem în procente ale accizelor;

– valoarea în vamă a mărfurilor importate, determinată conform legislaţiei vamale, precum şi impozitele şi taxele ce urmează a fi achitate în momentul importului, fără a ţine cont de accize şi T.V.A., dacă pentru mărfurile în cauză sînt stabilite cote ad valorem în procente ale accizelor;

2) pentru jocurile de noroc: – costul licenţei pentru activitatea în domeniul jocurilor de noroc.

La calcularea accizelor se aplică următoarele cote: 1) în sumă absolută la unitatea de măsură a mărfii (se aplică în situaţiile cînd baza impozabilă pentru

mărfurile supuse accizelor este volumul în expresie naturală); 2) ad valorem în procente de la valoarea de piaţă a mărfii (se aplică în situaţiile cînd baza impozabilă

pentru mărfurile supuse accizelor este valoarea mărfurilor) fără a ţine cont de T.V.A. şi accize, sau valoarea în vamă a mărfurilor importate, luînd în consideraţie impozitele şi taxele ce urmează a fi achitate în momentul importului, fără a ţine cont de accize şi T.V.A.;

3) ad valorem în procente de la costul licenţei pentru activitatea în domeniul jocurilor de noroc. Mărimea cotelor, în funcţie de tipul mărfurilor, este stabilită în anexa l a Titlului IV al Codului Fiscal

(anexa 7.1. a lucrării de faţă). Conform Codului Fiscal, sînt prevăzute următoarele înlesniri la plata impozitului:

52

a) Accizele nu se achită de către persoanele fizice care importă mărfuri de uz sau consum personal a căror valoare sau cantitate nu depăşeşte limita stabilită de legislaţia în vigoare;

b) Accizele nu se achită la importarea următoarelor mărfuri: – definite ca ajutor umanitar, stabilite de Guvern; – destinate proiectelor de asistenţă tehnică, realizate pe teritoriul Republicii Moldova de către

organizaţiile internaţionale în limita acordurilor la care aceasta este parte; – destinate folosinţei oficiale a misiunilor diplomatice şi a altor misiuni asimilate lor în Republica

Moldova; c) Accizele nu se achită în cazul în care subiectul impunerii exportă mărfuri supuse accizelor în

mod independent sau în baza contractului de comision; d) Accizele nu se achită la introducerea mărfurilor supuse accizelor pe teritoriul vamal şi plasarea

acestora în regimurile vamale de tranzit, depozit vamal, nimicire sau renunţare în folosul statului, precum şi magazin duty free, cu excepţia ţigărilor cu filtru de import etc.

7.3. Marcarea cu timbre de acciz Timbrul de acciz este un marcaj tipărit de unitatea specializată, autorizată de Ministerul de Finanţe. Mărfurile supuse accizelor, cum ar fi votca, lichiorurile şi alte băuturi spirtoase, vinurile, divinurile

(coniacurile) şi alte băuturi spirtoase, articolele de tutun comercializate, transportate sau depozitate pe teritoriul Republicii Moldova, precum şi importate, sînt pasibile marcării obligatorii cu timbre de acciz. Marcarea se efectuează în timpul fabricării mărfurilor supuse accizelor, pînă la importarea acestora, iar în cazul mărfurilor fabricate pe teritoriul Republicii Moldova – pînă în momentul expedierii (transportării) acestora din încăperea de acciz.

Nu sînt marcate obligatoriu cu timbru de acciz vinurile spumoase şi spumante, divinurile (coniacurile) în sticle de suvenire cu capacitatea de pînă la 0,25 litri, de 1.5, 3 şi 6 litri, mărfurile supuse accizelor plasate în regimurile vamale de tranzit, depozit vamal, admitere temporară, magazin duty free, precum şi mărfurile supuse accizelor fabricate pe teritoriul Republicii Moldova şi destinate exportului.

Pentru mărfurile supuse marcării cu timbru de acciz, sînt prevăzute următoarele marcaje: 1. Şampanie, vinuri spumante şi vinuri spumoase; 2. Vinuri; 3. Băuturi alcoolice; 4. Divinuri (coniacuri); 5. Articole de tutun; 6. Articole de tutun provenite din import.

Valoarea timbrelor de acciz nu include accizele datorate bugetului de stat, achiziţionarea lor de către agenţii economici producători şi importatori făcîndu-se la un preţ ce reprezintă costul şi profitul aferent tipăririi. Timbrele de acciz procurate nu se vînd, nu se transmit altor persoane şi nu se înstrăinează în alt mod, cu excepţia restituirii lor Inspectoratului Fiscal Principal de Stat (IFPS).

7.4. Modul de calcul şi termenele de achitare Suma accizelor ce urmează a fi vărsată la buget se stabileşte în conformitate cu volumul impozabil.

Pentru aceasta se calculează produsul dintre volumul sau valoarea mărfurilor supuse accizelor, în expresie naturală sau valorică şi cotele accizelor la care acestea se impun.

Dacă volumul impozabil este stabilit în unităţi de măsură, ce nu corespund cotelor stabilite ale accizului, impozitarea se efectuează în baza cotelor aprobate recalculîndu-se volumele în unitatea de măsură dată.

Exemplu: Întreprinderea producătoare a expediat din încăperea de acciz 100 sticle de vin sec „Fetească”, cu capacitatea de 0,7 litri. Cota accizului pentru 1 litru de vin de acest tip este de 1 leu. Deci, suma accizelor datorate va fi de 70 lei (100 sticle × 0,7 litri = 70 litri; 70 litri × 1 leu).

Persoanele fizice şi juridice care prelucrează şi/sau fabrică mărfuri supuse accizelor, înregistrate ca subiecţi ai impunerii, au dreptul la trecerea în cont a accizelor achitate la mărfurile supuse accizelor, utilizate în procesul de prelucrare şi/sau de fabricare pentru obţinerea altor mărfuri supuse accizelor.

Trecerea în cont se permite numai în limita cantităţii de mărfuri supuse accizelor, folosite la prelucrarea şi/sau fabricarea mărfurilor, expediate ulterior din încăperea de acciz, în cazul prezenţei documentelor confirmative cu privire la achitarea accizelor la buget pentru materia primă utilizată.

53

Suma trecerii în cont a accizelor se determină de subiectul impunerii de sine stătător, în momentul expedierii mărfurilor din încăperea de acciz.

Suma trecerii în cont a accizelor este formată din sumele accizelor achitate de subiectul impunerii: – pentru materia primă accizată, utilizată pentru producerea mărfurilor supuse accizelor; – la importul materiei prime accizate, utilizate la producerea mărfurilor supuse accizului.

Exemplu: În perioada fiscală ianuarie 2002, au fost primiţi 1000 dal de vin materie primă „Fetească”, pentru care accizul achitat şi confirmat documentar reprezintă 2000 lei (cota – 0,2 lei/litru). În aceeaşi perioadă fiscală (ianuarie 2002), din vinul materie primă respectiv au fost produşi şi transportaţi 990 dal de vin „Fetească”, pentru care s-au calculat accize în sumă de 9900 lei.

Conform normelor aplicate la producerea a 990 dal de vin „Fetească” au fost utilizaţi 1000 dal de vin materie primă „Fetească”. În acest caz, întreprinderea trece în cont accizele aferente vinului materie primă „Fetească” primit în limita cantităţii utilizate pentru producerea vinului „Fetească” expediat din încăperea de acciz, în mărime de 2000 lei.

Respectiv, suma accizelor transferate la buget, în perioada fiscală ianuarie 2002, va constitui 7900 lei (9900 – 2000 lei).

Pentru persoanele fizice şi juridice, subiecţi ai impunerii cu accize, obligaţia fiscală cu privire la calcularea şi achitarea accizelor la buget apare în momentul expedierii (transportării) mărfurilor supuse accizelor din încăperea de acciz.

Expediere (transportare) – deplasarea, transmiterea mărfurilor supuse accizelor din încăperea de acciz.

Obligaţia de achitare la buget a accizelor nu apare în cazul cînd întreprinderea efectuează mişcarea internă de mărfuri supuse accizelor, adică cînd mărfurile se deplasează dintr-un loc al încăperii de acciz în altul (din secţia de producere în depozit).

Pentru persoanele fizice şi juridice care importă mărfuri supuse accizelor, obligaţia fiscală apare concomitent cu termenul stabilit de legislaţie pentru achitarea taxelor vamale.

Pentru persoanele juridice care activează în domeniul jocurilor de noroc, obligaţia fiscală apare concomitent cu achitarea taxei de licenţă pentru activitatea din domeniul jocurilor de noroc.

Livrările de mărfuri supuse accizelor la export, efectuate de subiecţii impunerii, sînt nişte livrări scutite de acciz.

Obligaţia de a prezenta IFS teritoriale Declaraţia privind accizele este pusă în sarcina plătitorilor de accize, cu excepţia persoanelor fizice şi juridice care efectuează import de mărfuri.

Declaraţia privind accizele este alcătuită dintr-un singur compartiment, numit „Volumul impozabil” şi se completează pe un formular oficial, aprobat de Ministerul de Finanţe.

Declaraţia privind accizele se semnează de către conducătorul şi contabilul-şef ai subiectului impozabil şi se prezintă la IFS într-un exemplar unic.

7.5. Modul de restituire a accizelor Livrările de mărfuri supuse accizelor la export, efectuate de subiecţii impunerii, sînt nişte livrări scutite

de acciz. Totodată, deşi exportul este scutit de acciz, subiectul impunerii trebuie să dispună de documente de

confirmare a exportului, cum ar fi: – contractul (copia contractului) încheiat cu partenerul străin cu privire la livrarea mărfurilor

supuse accizelor; – documentele de plată şi extrasul băncii, care confirmă încasarea, de facto, a mijloacelor, rezultate

din vînzarea mărfurilor supuse accizelor, pe contul subiectului; – declaraţia vamală a încăperii sau copia ei, certificată de conducătorul şi de contabilul-şef ai

subiectului impunerii, cu menţiunile organului vamal care a eliberat marfa la export. În cazul existenţei documentelor de confirmare a exportului şi repatrierii mijloacelor pentru exportul

efectuat în termen de pînă la 90 de zile din momentul livrării mărfurilor accizate la export, volumul (valoarea) mărfurilor exportate, precum şi suma accizului solicitat spre restituire se declară informativ în perioada fiscală cînd a avut loc repatrierea totală a mijloacelor aferente.

Restituirea accizului se înfăptuieşte în termen de 10 zile din momentul prezentării documentelor justificative corespunzătoare, aplicînd mecanismul de restituire a sumelor accizelor.

54

Inspectoratul Fiscal Principal de Stat Declaraţia privind accizele Pentru luna _________________ anul _______

Denumirea (numele, prenumele) subiectului impunerii ______ __________________________________________________ Adresa juridică (domiciliu) deplină a locului principal de desfăşurare a activităţii economice ______________________ __________________________________________________ Codul fiscal ________________ Nr. de înregistrare a Certificatului de acciz _____ II. Volumul impozabil

Baza impozabilă Cota accizului

Nr. crt.

Den

umir

ea măr

fii a

cciz

ate

expe

diat

e (t

rans

port

ate)

Poziţia

tari

fară

Cod

ul c

ontu

lui c

onfo

rm c

lasi

fica-

ţiei b

uget

are

a ve

nitu

rilo

r de

stat

Gra

d al

cool

Vol

umul

în e

xpre

sie

natu

rală

Val

oare

a măr

fii fă

ră T

.V.A

. şi

acci

ze

Cos

tul l

icenţe

i

Ad

valo

rem

%

Sum

a ab

solu

tă

Sum

a ac

ciz.

cal

c.

Sum

a ac

ciz.

ach

it. În

lim

ita

cant

ităţii

folo

site

car

e ur

mea

ză a

fi

trec

ută

la c

ont s

au r

estit

uită

Tot

al d

estin

at v

irăr

ii în

bug

et

(col

.11-

col.1

2)

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13

Eu, __________________________________________ ________________ ____________ ______________ funcţia data semnătura ________________ ____________ ______________ funcţia data semnătura declar că informaţia prezentată în această declaraţie este completă şi veridică.__________________________________

se îndeplineşte de Inspectoratul Fiscal de Stat IFS pe mun. (jud.) _________________ Data primirii _________________________ Semnătura inspectorului ________________

Probleme-tip:

Problema 1 Enunţ: Agentul economic a comercializat în luna septembrie următoarele mărfuri:

Parfum – 560 bucăţi, a cîte 340 lei bucata. Articole de giuvaiergerie – 330 bucăţi a cîte 970 lei bucata. Preţurile indicate nu includ accize. Determinaţi impozitele calculate la realizarea acestor mărfuri.

Rezolvare: Determinăm valoarea mărfurilor: Parfum: 560 × 340=190400 lei Articole de giuvaiergerie: 330 × 970=320100 lei Calculăm accizul: Parfum: 190400 × 10% / 100% = 19040 lei Articole de giuvaiergerie: 320100 × 10% / 100% = 32010 lei Calculăm T.V.A.: Parfum: (190400 + 19040) × 20% / 100% = 41888 lei Articole de giuvaergerie: (320100 + 32010) × 20% / 100% = 70422 lei

55

Problema 2 Enunţ: Agentul economic a vîndut în luna august următoarele mărfuri: Motorină – 660 litri. Aparate video de înregistrat – 30 bucăţi. Determinaţi accizul care trebuie achitat.

Rezolvare: Calculăm accizul: Motorină: 660 litri /1000 × 500 lei = 330000 lei Aparate video de înregistrat: 30 buc. × 10 Euro × 13,5 lei/Euro = 4050 lei


1. Ce este accizul? 2. Care sînt subiecţii accizului? 3. Ce reprezintă certificatul de acciz? 4. Ce puteţi spune despre încăperea de acciz? 5. Ce mărfuri pot apărea ca obiecte ale impunerii cu acciz? 6. Cîte tipuri de cote se aplică la calcularea accizului? 7. Care sînt înlesnirile la plata accizului? 8. Cum are loc trecerea în cont a accizelor achitate? 9. Ce produse se supun marcării cu timbre de acciz?

10. Cînd are loc restituirea accizelor? 11. Care este momentul apariţiei obligaţiei fiscale la accize?

Bibliografie:

1. Codul Fiscal al Republicii Moldova din 24.04.1997. 2. Instrucţiune cu privire la modul de calculare şi achitare a accizelor, nr.03, din 16.08.2002. 3. Regulamentul privind instituirea sistemului de marcare cu timbre de acciz a mărfurilor din ţară

(indigene) şi din import pasibile de accize din 19.03.2001. 4. Regulament cu privire la ordinea perfectării actelor şi perceperii plăţilor vamale la importul în

Republica Moldova a mărfurilor supuse accizelor din 25.05.1998.

56

Anexa 7.1

Pentru anul 2004 sînt prevăzute următoarele cote ale accizelor Nr. crt. Denumirea mărfii Unitatea

de măsură Cota accizelor

1. Cafea, chiar prăjită, decofeinizată, substituenţi de cafea valoarea în lei 10% 2. Icre roşii valoarea în lei 20% 3. Icre negre (caviar), substituenţi de icre negre valoarea în lei 25% 4. Bere fabricată din malţ litru 1,00 lei 5. Şampanie valoarea în lei 10%, dar nu mai puţin

de 2,50 lei/litru 6. Vinuri spumante clasice, naturale valoarea în lei 10%, dar nu mai puţin

de 2,50 lei/litru 7. Vinuri altele decît cele spumante şi spumoase, must

nefermentat sau cu fermentarea oprită prin adăugare de alcool, în recipiente cu capacitatea de pînă la 2 litri:

- cu o concentraţie de alcool de pînă la 13% valoarea în lei 10%, dar nu mai puţin de 1,25 lei/litru

- cu o concentraţie de alcool de peste 13% valoarea în lei 10%, dar nu mai puţin de 1,50 lei/litru

8. Vinuri altele decît cele spumante şi spumoase, must nefermentat sau cu fermentarea oprită prin adăugare de alcool, în recipiente cu capacitatea de peste 2 litri:

- cu o concentraţie de alcool de pînă la 13% valoarea în lei 5%, dar nu mai puţin de 0,25 lei/litru

- cu o concentraţie de alcool de peste 13% valoarea în lei 5%, dar nu mai puţin de 0,30 lei/litru

9. Vermuturi şi alte vinuri din struguri proaspeţi valoarea în lei 10%, dar nu mai puţin de 1,50 lei/litru

10. Alcool etilic nedenaturat cu o concentraţie de alcool de 80%/vol sau mai mult, cu excepţia celui utilizat în industria de parfumerie şi cosmetică

litr/alcool absolut

0,09 lei/% vol/litru

11. Alcool etilic şi alte rachiuri denaturate, de orice concentraţie litr/alcool absolut

0,09 lei/% vol/litru

12. Alcool etilic nedenaturat cu o concentraţie de alcool de pînă la 80%/vol, rachiuri, lichioruri şi alte băuturi spirtoase

valoarea în lei 30%, dar nu mai puţin de 0,10 lei/% vol/litru

13. Ţigări de foi conţinînd tutun 1000 buc 1240 lei 14. Ţigarete:

- cu filtru 1000 buc 8,70 lei - fără filtru 1000 buc 3,70 lei

15. Benzină tona 1200 lei 16. Motorină tona 500 lei 17. Parfumuri valoarea în lei 10% 18. Îmbrăcăminte din blană (de nurcă, de samur, vulpe polară,

vulpe comună) valoarea în lei 25%

19. Articole din giuvaiergerie valoarea în lei 10% 20. Magnetofoane, radiomagnetofoane, radiomagnetofoane auto,

playere auto valoarea în lei 15%

21. Aparate video de înregistrat sau reprodus bucata 10 euro 22. Aparate de luat vederi fixe şi alte camere video bucata 30 euro 23. Licenţa pentru activitatea în domeniul jocurilor de noroc etc. valoarea în lei 25%

57

Tema 8. TAXELE VAMALE

8.1. Taxele vamale – caracteristică generală 8.2. Aplicarea taxelor vamale 8.3. Metode de determinare a valorii în vamă a mărfurilor 8.4. Facilităţi tarifare

Cuvinte-cheie:

• Taxa vamală; • Tarif vamal; • Valoarea în vamă a mărfurilor; • Mod de determinare a valorii în vamă a mărfurilor; • Procedură vamală; • Facilitate tarifară.

8.1. Taxele vamale – caracteristică generală Taxa vamală reprezintă o plată obligatorie, percepută de autoritatea vamală la introducerea pe sau

scoaterea mărfurilor de pe teritoriul vamal al Republicii Moldova. Taxele vamale se aplică conform tarifului vamal. Tariful vamal reprezintă catalogul care cuprinde nomenclatorul de mărfuri introduse pe sau

scoase de pe teritoriul vamal, precum şi cuantumul taxei vamale aplicate acestor mărfuri. Scopul aplicării tarifului vamal:

– optimizarea structurii importului de mărfuri; – echilibrarea importului de mărfuri, protecţia producătorilor autohtoni de mărfuri; – crearea condiţiilor favorabile pentru integrarea economiei Republicii Moldova în economia

mondială. Nomenclatorul de mărfuri este lista care cuprinde codurile, denumirile şi descrierea mărfurilor

corespunzătoare sistemelor de clasificare aplicate în practica internaţională. Obiectele impunerii cu taxe vamale sînt mărfurile importate, exportate sau care sînt în tranzit pe

teritoriul R.M. Valoarea în vamă a mărfii este valoarea mărfii introduse pe sau scoase de pe teritoriul vamal,

stabilită în scopul perceperii taxelor vamale şi a altor impozite. Conform Legii Republicii Moldova cu privire la tariful vamal (Nr.1380-XIII din 20.11.97), se

aplică următoarele tipuri de taxe vamale: – ad valorem – calculată în procente faţă de valoarea în vamă a mărfii; – specifică – calculată în baza tarifului stabilit la o unitate de marfă; – combinată – care îmbină precedentele tipuri de taxe – ad valorem şi combinată; – excepţională, care, la rîndul său, se divizează în:

1) taxă specială, care se aplică cu scopul de a proteja mărfurile de origine indigenă la introducerea pe teritoriul vamal a mărfurilor de producţie străină în cantităţi şi în condiţii care cauzează sau pot cauza prejudicii materiale considerabile producătorilor autohtoni de mărfuri;

2) taxa antidumping, percepută în cazul introducerii pe teritoriul vamal a unor mărfuri la preţuri mai mici decît valoarea lor în ţara exportatoare în momentul importului şi, dacă sînt lezate interesele sau apare pericolul cauzării prejudiciilor materiale producătorilor autohtoni de mărfuri identice ori similare, sau apar piedici pentru organizarea ori extinderea în ţară a producţiei de mărfuri identice sau similare;

3) taxa compensatorie, aplicată în cazul introducerii pe teritoriul vamal a mărfurilor, la producerea sau la exportul cărora, direct sau indirect, au fost utilizate subvenţii, dacă sînt lezate interesele, sau apare pericolul cauzării prejudiciilor materiale producătorilor autohtoni de mărfuri identice sau similare, ori apar piedici pentru organizarea sau extinderea în ţară a producţiei de mărfuri identice sau similare.

58

8.2. Aplicarea taxelor vamale Cotele taxei vamale şi lista mărfurilor supuse acesteia se stabilesc de către Parlament. Cotele taxei vamale se aplică în conformitate cu legislaţia şi cu acordurile internaţionale, la care

R.M. este parte. Cotele taxei vamale sînt unice şi nu pot fi modificate, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţie

şi de acordurile internaţionale, la care R.M. este parte. Taxele vamale se aplică conform anexei 1 a Legii Republicii Moldova „Cu privire la tariful

vamal”. Spre exemplu, în conformitate cu prevederile tarifului vamal, sînt prevăzute următoarele taxe vamale:

1) pentru peşte –10%; 2) pentru suc de portocale – 5%; 3) pentru bere – 0,25 euro/litru; 4) pentru parfumuri şi apă de colonie – 6,5%; 5) pentru haine din piele – 15%; 6) pentru caiete şcolare – 11% etc.

În afară de taxa vamală, determinată în baza valorii în vamă a mărfurilor şi taxei vamale prevăzute de tariful vamal, organele vamale calculează şi taxele pentru efectuarea procedurilor vamale (anexa 2 la Legea Republicii Moldova cu privire la tariful vamal, Nr. 1380-XIII din 20.11.97).

Sînt prevăzute următoarele tipuri de proceduri vamale şi taxe pentru efectuarea acestora: 1) înregistrarea mărfurilor în vamă: 5 euro în cazul cînd valoarea în vamă a mărfurilor

constituie 50-1000 euro; 0,20% din valoarea în vamă a mărfurilor, dar nu mai mult de 900 euro, în cazul cînd valoarea în vamă a mărfurilor depăşeşte 1000 euro;

2) înregistrarea importului şi exportului temporar de bunuri: 30 euro; 3) păstrarea mărfurilor în depozitele vamale: în primele 10 zile – cîte 0,1 euro pentru fiecare kg

şi fiecare zi de păstrare; în următoarele zile calendaristice – cîte 0,5 euro pentru fiecare kg şi fiecare zi de păstrare.

Exemplu: Agentul economic a importat suc de portocale în valoare de 235212 lei.

Să se determine toate impozitele datorate la trecerea vamei. Rezolvare:

1) taxa vamală: 235212 × 5% = 11760,60 lei; 2) taxa pentru efectuarea procedurilor vamale:

235212 × 0,20% = 470,42 lei; 3) T.V.A. = (235121 + 11760,60 + 470,42) × 20% = = 49488,60 lei.

8.3. Metode de determinare a valorii în vamă a mărfurilor Sistemul de determinare a valorii în vamă a mărfurilor se aplică pentru toate mărfurile introduse

pe sau scoase de pe teritoriul vamal. Valoarea în vamă a mărfii se determină prin următoarele metode: 1) în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit; 2) în baza valorii tranzacţiei cu marfă identică; 3) în baza valorii tranzacţiei cu marfă similară; 4) în baza costului unitar al mărfii; 5) în baza valorii calculate a mărfii; 6) prin metoda de rezervă.

Principala metodă dintre cele specificate este metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă. În cazul în care metoda principală nu poate fi aplicată, se folosesc alte metode. Fiecare din metodele succesive se aplică doar în cazul în care valoarea în vamă a mărfii nu poate fi determinată prin metoda precedentă.

Conform metodei determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit, în valoarea tranzacţiei se includ următoarele componente în cazul în care nu au fost incluse anterior în valoarea mărfii:

1) cheltuielile pentru transportul mărfii la aeroport sau în alt loc de introducere a mărfii pe teritoriul vamal:

59

• cheltuielile aferente asigurării; • costul transportului; • costul încărcării, descărcării şi transportării mărfii.

2) cheltuielile suportate de cumpărător: • comisioanele şi primele pentru brokeri, cu excepţia comisioanelor pentru achiziţionarea

mărfii; • costul conteinerelor şi/sau al altui ambalaj de folosinţă repetată, dacă, în corespundere cu

Nomenclatorul de mărfuri, acestea nu sînt considerate un tot întreg cu marfa; • costul ambalajului, inclusiv costul materialelor de ambalaj şi al lucrărilor de ambalare;

3) valoarea, calculată în mod corespunzător, a următoarelor mărfuri şi servicii oferite, direct sau indirect, de cumpărător, în mod gratuit sau la preţ redus, în scopul utilizării la producerea ori exportarea mărfii evaluate, în măsura în care această valoare nu a fost inclusă în preţul efectiv plătit sau de plătit:

• materiale, componente, părţi şi alte elemente similare, încorporate în marfă; • instrumente, matriţe, forme şi alte componente similare, utilizate la producerea mărfii; • materiale cheltuite la producerea mărfii; • lucrări de inginerie, de dezvoltare, lucrări de artă şi design, planuri şi schiţe, executate în

afara ţării şi necesare pentru producerea mărfii; 4) redevenţele (redevenţe – plăţi efectuate pentru brevete, mărci de fabrică sau de comerţ şi

drepturi de autor) şi taxele pentru licenţe, pe care cumpărătorul trebuie să le achite, direct sau indirect, drept condiţie a vînzării mărfii evaluate, în măsura în care aceste redevenţe şi taxe pentru licenţe nu au fost incluse în preţul efectiv plătit sau de plătit, cu excepţia redevenţelor şi taxelor pentru licenţe plătite de către cumpărător pentru dreptul de reproducere şi distribuire a producţiei cinematografice.

5) partea din venitul de la orice revînzare, transmitere sau utilizare ulterioară a mărfii, care ar reveni , direct sau indirect, vînzătorului.

Metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfă identică. La utilizarea acestei metode, drept bază se ia valoarea tranzacţiei cu marfă identică. Se consideră identice mărfurile care se aseamănă în toate privinţele cu marfa evaluată, inclusiv în ce priveşte:

a) caracteristicile fizice; b) calitatea mărfii şi reputaţia ei pe piaţă; c) ţara de origine; d) producătorul.

Deosebirile neesenţiale de exterior nu pot constitui temei pentru includerea mărfurilor în categoria celor neidentice, dacă, în celelalte privinţe aceste mărfuri corespund cerinţelor de mai sus.

Metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfă similară. La utilizarea acestei metode, drept bază se ia valoarea tranzacţiei cu marfă similară. Se consideră similare mărfurile care, deşi nu sînt identice, au caracteristici asemănătoare şi se constituie din componente asemănătoare, fapt ce le permite să îndeplinească aceleaşi funcţii ca şi marfa evaluată şi să fie interschimbabile din punct de vedere comercial.

La determinarea similitudinii mărfurilor, se iau în considerare următoarele caracteristici: a) calitatea, existenţa mărcii comerciale, reputaţia pe piaţă; b) ţara de origine; c) producătorul.

Marfa nu se consideră identică sau similară cu cea evaluată, dacă: 1) nu a fost produsă în aceeaşi ţară cu marfa evaluată; 2) lucrările de proiectare, lucrările experimentale de construcţie, de amenajare estetică,

designul, schiţele şi desenele tehnice au fost executate pe teritoriul Republicii Moldova. Metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfă identică sau

similară se aplică în cazul în care marfa identică sau similară: a) este vîndută pentru a fi introdusă pe teritoriul Republicii Moldova; b) este introdusă concomitent sau cu cel mult 90 de zile înainte de introducerea mărfii care

urmează a fi evaluată;

60

c) este introdusă aproximativ în aceeaşi cantitate şi/sau în aceleaşi condiţii comerciale. În cazul în care, la determinarea valorii în vamă a mărfii, drept bază poate fi luată valoarea uneia

din cîteva tranzacţii cu mărfuri identice sau similare, se aplică cea mai mică valoare a tranzacţiei. Determinarea valorii în vamă a mărfii prin metoda costului unitar. Dacă marfa introdusă pe

teritoriul vamal este vîndută în ţara de import în starea în care a fost importată, valoarea în vamă a acestei mărfi, conform prevederilor legii, se va baza pe preţul unitar corespunzător vînzării acestei mărfi ori vînzării mărfii identice sau similare acesteia în cele mai mari partide, concomitent sau aproape concomitent cu importul mărfii de evaluat către persoane care nu sînt în relaţii de interdependenţă cu vînzătorul, şi cu condiţia deducerii:

a) comisioanelor plătite ordinar sau convenite ori a marjei aplicate, în mod obişnuit, beneficiilor şi cheltuielilor generale aferente vînzărilor de mărfuri de aceeaşi clasă sau de acelaşi tip;

b) cheltuielilor obişnuite de transport şi de asigurare, precum şi cheltuielilor conexe suportate pe teritoriul R.M.;

c) cheltuielilor pentru transportul mărfii la aeroport sau în alt loc de introducere a mărfii pe teritoriul vamal:

• cheltuielilor aferente asigurării; • costul transportului; • costul încărcării, descărcării şi transportării mărfii.

d) impozitelor şi taxelor pasibile de plată în legătură cu importul sau vînzarea mărfurilor. Metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii calculate. Valoarea în vamă se va

baza pe valoarea calculată a acesteia, incluzînd: a) valoarea sau preţul materialelor şi operaţiunilor de fabricare sau ale altor lucrări pentru

producerea mărfii; b) volumul beneficiilor şi cheltuielilor generale, egal celui inclus, de obicei, în cuantumul

vînzărilor de mărfuri de aceeaşi clasă sau de acelaşi tip cu marfa de evaluat, fabricate de producători, cu destinaţia ţării de import;

c) orice cheltuieli de tipul cheltuielilor pentru transportul mărfurilor la aeroport sau în alt loc de introducere a mărfii pe teritoriul vamal:

• cheltuieli aferente asigurării; • costul transportului; • costul încărcării, descărcării şi transportării mărfii.

Autoritatea vamală nu este în drept să ceară sau să oblige o persoană nerezidentă să prezinte spre verificare documentele de evidenţă sau să permită accesul la ele în scopul de a determina valoarea calculată a mărfii. Totodată, informaţia comunicată de producătorul mărfii în scopul determinării valorii în vamă a acesteia poate fi verificată în altă ţară de autoritatea vamală, cu acordul producătorului şi cu condiţia preavizării guvernului ţării în cauză şi neopunerii acestuia cercetărilor.

Metoda de rezervă. În cazul în care valoarea în vamă a mărfii nu poate fi determinată de către declarant prin aplicarea consecutivă a metodelor specificate anterior, sau autoritatea vamală consideră cu temei că aceste metode nu pot fi utilizate, valoarea se determină prin metoda de rezervă, prin mijloace rezonabile compatibile cu legea cu privire la tarifele vamale, cu principiile generale ale acordurilor internaţionale la care Republica Moldova este parte şi pe baza datelor disponibile.

La determinarea valorii în vamă a mărfii prin această metodă, drept bază nu pot fi luate: a) preţul de vînzare al mărfii pe piaţa internă a Republicii Moldova; b) preţul mărfii pe piaţa internă a ţării exportatoare; c) preţul mărfii stabilit arbitrar sau preţul fictiv; d) sistemul care prevede aplicarea, în scopuri vamale, a celei mai mari valori a mărfii din două

posibile; e) costul de producţie al mărfii, altul decît valoarea calculată a mărfurilor identice sau similare; f) valoarea mărfii comercializate pentru export în altă ţară decît ţara importatoare; g) valoarea minimală a mărfii în vamă.

Valoarea în vamă a mărfurilor de export se determină în baza valorii lor contractuale, luînd în considerare condiţiile D.A.F. („Delivered at frontier” – livrarea pînă la frontieră).

61

8.4. Facilităţi tarifare Prin facilităţi tarifare se subînţeleg facilităţile acordate de către ţară, în condiţii de reciprocitate

sau unilateral, pentru mărfurile trecute peste frontiera vamală a acestei ţări sub formă de: – stabilire a unor cote tarifare pentru importul sau exportul preferenţial de mărfuri; – reducere a taxei vamale; – scutire de taxă; – restituire a taxei plătite anterior.

Sînt scutite de taxa vamală: – mijloacele de transport folosite la transporturi internaţionale de pasageri şi de bagaje, de

mărfuri, precum şi obiectele de aprovizionare tehnico-materială, echipamentul, combustibilul, alimentele, necesare pentru exploatarea acestor mijloace de transport în cursul deplasării sau procurate în străinătate în legătură cu lichidarea defecţiunilor, în suma stabilită de actele legislative corespunzătoare;

– mărfurile de uz oficial introduse pe sau scoase de pe teritoriul vamal de către cetăţenii străini, în conformitate cu legislaţia, precum şi cu acordurile internaţionale, la care R.M. este parte;

– valuta naţională, valuta străină (cu excepţia celei folosite în scopuri numismatice), precum şi hîrtiile de valoare, în conformitate cu legislaţia;

– mărfurile introduse pe sau scoase de pe teritoriul vamal în calitate de ajutor umanitar, destinaţia lor fiind confirmată de organul abilitat;

– mărfurile introduse pe sau scoase de pe teritoriul vamal în calitate de ajutor cu titlu gratuit (donaţii), destinaţia lor fiind confirmată de organul abilitat;

– mărfurile introduse provizoriu pe sau scoase provizoriu de pe teritoriul vamal sub supraveghere vamală în cadrul regimurilor vamale respective;

– mărfurile destinate terţelor ţări, trecute prin teritoriul vamal sub supraveghere vamală în regim de tranzit;

– mărfurile care se importă provizoriu în zonele liberei iniţiative pentru a fi prelucrate şi, ulterior, exportate;

– publicaţiile periodice, cărţile ce ţin de domeniul învăţămîntului, ştiinţei şi culturii, materialele didactice pentru instituţiile preşcolare, de învăţămînt şi curative;

– mărfurile importate pentru comercializarea lor în regimul vamal în magazinele duty free; – mărfurile (serviciile) introduse în zona economică liberă de pe restul teritoriului vamal al

Republicii Moldova, din afara teritoriului vamal al Republicii Moldova, de pe teritoriul altor ZEL, precum şi mărfurile (serviciile), inclusiv cele originare din ZEL, exportate în afara teritoriului vamal al R.M. şi în alte ZEL;

– mărfurile importate în R.M. în contul împrumuturilor şi granturilor acordate Guvernului sau acordate cu garanţia statului, din contul împrumuturilor acordate de organizaţiile financiare internaţionale, destinate realizării proiectelor respective, precum şi din contul granturilor acordate instituţiilor finanţate de la buget, conform listei aprobate de Guvern;

– timbrele de acciz importate şi destinate marcării mărfurilor supuse accizelor; – mărfurile de uz sau consum personal, importate de către persoanele fizice, a căror valoare

sau cantitate nu depăşeşte limita stabilită de legislaţia în vigoare. La o singură introducere pe teritoriul vamal de către o persoană fizică se scutesc de plata taxei

vamale următoarele mărfuri: – bere – 5 litri; – vinuri şi băuturi alcoolice – 2 litri; – ţigări – 50 bucăţi; – haine – cîte 3 unităţi; – blănuri naturale şi mărfuri fabricate din blănuri – 1 unitate; – încălţăminte - 2 perechi; – maşini de calcul -1 unitate; – camere video – 1 unitate etc.

62

Probleme-tip:

Problema 1 Enunţ: Un agent economic a importat mărfuri (parfum, cota – 6.5%) în valoare de 700000 lei. Să

se determine taxa vamală la importul acestei mărfuri. Rezolvare: În cazul taxei „Ad valorem”, care se calculează în cote procentuale faţă de valoarea în vamă a

mărfii, taxa vamală va constitui: Tv = Vm × Cp;

unde: Tv reprezintă taxa vamală; Vm reprezintă valoarea în vamă a mărfii; Cp – cota procentuală (taxa vamală).

Tv = 700000 × 0.065 = 45500 lei Răspuns: 45500 lei.

Problema 2 Enunţ: SRL „Ozon” a importat produse alimentare (unt, cota – 15%) în valoare de 2500000 lei.

Să se determine taxa vamală la importul acestor mărfuri şi perfectarea documentelor vamale ale mărfurilor.

Rezolvare: Taxa vamală (care se calculează în cote procentuale faţă de valoarea în vamă a mărfii) va

constitui: Tv = Vm × Cp;

Tv = 2500000 × 0.15 = 37500 lei Taxa pentru procedurile vamale (ţinînd cont de faptul că valoarea mărfurilor depăşeşte 1000 euro):

Tpm = Vm × 0.002 Tpm = 2500000 × 0.002 = 5000 lei

Suma totală (St): St = 37500 + 5000 = 42500 lei

Răspuns: 42500 lei.


1. Ce reprezintă taxele vamale? 2. Ce reprezintă tariful vamal? 3. Care este scopul aplicării tarifului vamal? 4. Ce tipuri de taxe vamale sînt aplicate conform Legii R.M. cu privire la tariful vamal? 5. Ce tipuri de proceduri vamale sînt prevăzute de legislaţia în vigoare? 6. Care sînt metodele de determinare a valorii mărfurilor în vamă şi prin ce se caracterizează fiecare

metodă? 7. Ce reprezintă facilităţile tarifare şi care sînt formele de acordare a lor? 8. Numiţi mărfurile scutite de taxe vamale.

Bibliografie:

1. Legea Republicii Moldova „Cu privire la tariful vamal”. 2. Brezeanu Petre. Fiscalitate: concepte, modele, teorii, mecanisme şi practici fiscale, Editura

Economică, Bucureşti, 1999. 3. Brezeanu Petre. Finanţele publice şi fiscalitatea între teorie şi practică, Bucureşti, 1998. 4. Corduneanu Carmen. Sistemul fiscal în ştiinţa finanţelor. Bucureşti, 1998. 5. Manole Tatiana. Finanţele publice locale: teorie şi aplicaţii, Editura Cartier, Chişinău, 2000.

63

Tema 9. TAXELE FONDULUI RUTIER

9.1. Sursele de constituire a Fondului Rutier 9.2. Destinaţia Fondului Rutier 9.3. Modul de calcul al taxelor în Fondul Rutier Cuvinte-cheie:

• fondul rutier; • amenzile pentru neresoectarea regulilor; • masa brută a vehiculului; • sarcina masică pe osie.

9.1. Sursele de constituire şi modul de distribuire a mijloacelor Fondului Rutier Sursele de constituire a fondului rutier sînt:

a. defalcările de la accizele la benzină şi motorină; b. taxa de trecere pe drumurile Republicii Moldova a vehiculelor neînmatriculate în republică

percepută de la beneficiarii lor, care nu au relaţii fiscale cu bugetul republican şi care folosesc teritoriul ei pentru trecerea cu vehicule, pentru transportul de încărcături şi de pasageri;

c. taxa de folosire a drumurilor percepută de la posesorii de vehicule înmatriculate în Republica Moldova, cu excepţia defalcărilor la bugetele unităţilor administrativ-teritoriale;

d. taxa de eliberare a autorizaţiilor pentru circulaţia vehiculelor a căror masă totală, sarcină masică pe osie şi gabarite depăşesc limitele admise şi taxa pentru efectuarea de lucrări şi amplasarea de obiective pentru prestarea serviciilor rutiere în zona de protecţie a drumurilor;

e. mijloacele provenite de la eliberarea autorizaţiilor pentru transporturi rutiere internaţionale, carnetelor (carnete de drum la autorizaţii multilaterale CEMT) şi taxele pentru transporturi rutiere internaţionale (taxe adecvate), achitate de persoane fizice şi juridice;

f. amenzile aplicate pentru nerespectarea regulilor transportului de călători, deteriorarea drumurilor, construcţiilor şi utilajelor rutiere, a plantaţiilor aferente drumurilor;

g. taxa pentru gazul lichefiat importat; h. taxa pentru comercializarea gazelor naturale destinate utilizării în calitate de carburanţi

pentru unităţile de transport auto. 9.2. Destinaţia Fondului Rutier Fondul Rutier are o destinaţie specială, fiind utilizat pentru finanţarea:

a) întreţinerii, reparaţiei şi reconstrucţiei drumurilor publice naţionale şi locale; b) proiectării de drumuri; c) dezvoltării bazei de producţie a unităţilor care deservesc drumurile; d) producerii de materiale de construcţie rutieră; e) procurării de tehnică şi utilaj pentru întreţinerea drumurilor; f) lucrărilor de cercetare ştiinţifică, de proiectare şi construcţie în domeniu; g) administrării gospodăriei drumurilor.

Modul de distribuire a mijloacelor fondului pentru drumurile publice naţionale şi locale se aprobă anual de Guvern, ţinîndu-se cont de faptul că cel puţin 50 la sută din ele se vor utiliza pentru finanţarea drumurilor naţionale. Mijloacele pentru întreţinerea drumurilor se determină conform normativelor stabilite pentru un kilometru de drum şi lungimii lor. Volumul mijloacelor necesare pentru reparaţia şi reconstrucţia drumurilor se aprobă de Guvern în conformitate cu nomenclatorul acestor drumuri.

Cuantumul mijloacelor pentru întreţinerea drumurilor se stabileşte luîndu-se ca bază normativele pentru un kilometru de drum şi lungimea lor totală. Normativele se elaborează de organul abilitat al administraţiei publice centrale şi se avizează de Ministerul Ecologiei, Constructiilor şi Dezvoltării Teritoriului şi de Ministerul de Finante.

64

Felul lucrărilor aferente întreţinerii, reparaţiei şi reconstrucţiei drumurilor se stabileşte prin Instrucţiunile cu privire la clasificarea lucrărilor, aprobate de organul abilitat al administraţiei publice centrale de comun acord cu Ministerul de Finanţe, în baza prescripţiilor tehnice de întreţinere şi de reparaţie a drumurilor.

Necesarul de mijloace pentru anul planificat se determină ţinîndu-se cont de necesitatea asigurării integrităţii drumurilor, menţinerii lor într-o stare corespunzătoare desfăşurării în siguranţă a circulaţiei rutiere.

9.3. Modul de calcul al taxelor în Fondul Rutier Autovehiculele se consideră de mare tonaj, dacă masa totală a acestora depăşeşte 36 de tone sau

dacă sarcina masică pe o osie ordinară depăşeşte 10 tone, sau, respectiv, 16 şi 22 de tone pe o osie dublă şi triplă; de mare gabarit, dacă înălţimea acestora, măsurată de la suprafaţa părţii carosabile a drumului, depăşeşte 4 metri, lăţimea depăşeşte 2,5 metri şi lungimea depăşeşte 20 metri, pentru autotren cu remorcă (semiremorcă), şi 24 metri, pentru autotren cu două şi mai multe remorci, precum şi în cazul în care marfa încărcată iese în afara punctului care marchează limita extremă a lungimii vehiculului mai mult decît 2 metri.

Taxa se calculează conform cotelor indicate la poziţia „Vehicule a căror masă totală, sarcină masică pe osie şi gabarite depăşesc limitele admise” din anexa 1 la Legea Fondului Rutier, utilizîndu-se formula:

M = 45 + 15 × (P – 36) × 0,05 × S, în care: M indică taxa plătită;

P – masa brută a vehiculului; S – distanţa de transport.

Pentru transportarea încărcăturilor periculoase, taxa se majorează cu 200%. Gradul de pericol al încărcăturilor se stabileşte conform Instrucţiunilor cu privire la asigurarea siguranţei la transportarea pe teritoriul Republicii Moldova a încărcăturilor periculoase cu mijloace de transport auto, aprobate de Ministerul Afacerilor Interne în consens cu Departamentul Situaţii Excepţionale, precum şi cu Departamentul de Standardizare şi Metrologie.

Taxa pentru gazul lichefiat importat se achită de către importatori. Plătitori ai taxei pentru comercializarea gazelor naturale destinate utilizării în calitate de carburanţi pentru unităţile de transport auto sînt persoanele juridice, titulari ai licenţei pentru comercializarea acestora.

Suma taxei pentru comercializarea gazelor naturale destinate utilizării în calitate de carburanţi pentru unităţile de transport auto care trebuie vărsate la buget se calculează de către plătitorii taxei de sine stătător, la fiecare 24 de ore, conform datelor contorului de evidenţă a gazelor naturale comercializate pe parcursul a 24 de ore, după formula:

St a (V1 – V2) × C, în care: St reprezintă suma taxei care trebuie vărsată la buget; V1 – datele contorului la sfîrşitul celor 24 de ore (la predarea schimbului); V2 – datele contorului la începutul celor 24 de ore (la începutul schimbului); C – cota taxei.

Sumele încasărilor pentru comercializarea gazelor naturale destinate utilizării în calitate de carburanţi pentru unităţile de transport auto se transferă săptămînal în contul Trezoreriei Ministerului de Finanţe.

Probleme-tip:

Problema 1 Enunţ: Persoana juridică, a utilizat două vehicule pentru deplasare, a căror masă totală, sarcină

masică pe osie şi gabarite depăşesc limitele admise. Masa brută a primului vehicul este de 38 tone, distanţa de transportare constituie 250 km, masa brută a vehiculului 2 este de 40 tone, distanţa de transportare constituie 300 km. Eliberarea avizului preliminar şi autorizaţiei speciale a fost făcută la cererea persoanei juridice. Calculaţi taxa de eliberare a autorizaţiilor pentru circulaţia vehiculelor ale căror masă totală, sarcină masică pe osie şi gabarite depăşesc limitele admise.

65

Rezolvare: Taxa se calculează conform cotelor indicate la poziţia „Vehicule ale căror masă totală, sarcină

masică pe osie şi gabarite depăşesc limitele admise” din anexa 1 a Legii Fondului Rutier, utilizîndu-se formula:

M = 45 + 15 × (P – 36) × 0,05 × S, în care: M indică taxa plătită;

P – masa brută a vehiculului; S – distanţa de transport.

1. Taxa pentru vehiculul 1 45 + 15 × (P – 36) × 0,05 × S =

= 45 + 15 × (38 – 36) × 0,05 × 250 = 420 lei Eliberarea avizului preliminar şi a autorizaţiei speciale pentru vehiculul 1 este 36 lei

2. Taxa pentru vehiculul 2 45 + 15 × (P – 36) × 0,05 × S= 45 + 15 ×

× (40 – 36) × 0,05 × 300 = 945 lei Eliberarea avizului preliminar şi a autorizaţiei speciale pentru vehiculul 2 este 36 de lei.

420 + 36 + 945 + 36 = 1437 lei

Problema 2 Enunţ: Persoana juridică a comercializat un volum de gaze naturale destinate utilizării în calitate

de carburanţi pentru unităţile de transport auto, propan – 2 tone, butan – 5 tone. Calculaţi care este mărimea taxei pentru comercializarea gazelor naturale ce trebuie să fie vărsată la buget.

Rezolvare: Suma taxei pentru comercializarea gazelor naturale, destinate utilizării în calitate de carburanţi

pentru unităţile de transport auto, care trebuie vărsată la buget, se calculează de către plătitorii taxei de sine stătător, la fiecare 24 de ore, conform datelor contorului de

St = (V1 – V2) × C, în care:

St reprezintă suma taxei care trebuie vărsată la buget; V1 – datele contorului la sfîrşitul celor 24 de ore (la predarea schimbului); V2 – datele contorului la începutul celor 24 de ore (la începutul schimbului); C – cota taxei.

Obiectul taxării Unitatea de măsură Taxa, în lei

Propan Tone 200 Butan Tone 200

Suma taxei care trebuie vărsată la buget = = (2 tone + 5 tone) × 200 = 1400 lei


1. Pentru realizarea căror programe speciale sînt direcţionate resursele fondului rutier? 2. Care sînt sursele de formare a fondului rutier, reglementate de legea cu privire la fondul rutier? 3. Care este specificul de calculare a taxelor de trecere pe drumurile Republicii Moldova a

vehiculelor neînmatriculate în ţară? 4. Care este specificul de calculare a taxelor de folosire a drumurilor percepută de la posesorii de

vehicule înmatriculate în Republica Moldova? 5. Care este specificul de calculare a taxelor de eliberare a autorizaţiilor pentru circulaţia vehiculelor

a căror masă totală, sarcină masică pe osie şi gabarite depăşesc limitele admise?

66

Bibliografie:

1. Legea cu privire la Fondul Rutier, №720-XIII din 2.02.96 2. Hotărârea Parlamentului cu privire la constituirea şi utilizarea fondului rutier. nr. 893-XIII din

26.06.96, Monitorul oficial al RM nr. 57 din 30.08.96. 3. Legea privind introducerea schimbărilor şi completărilor în unele acte normative №430-XV

31.10.03 4. Legea privind bugetul de stat pentru anul 2004, №474 din 27 noiembrie 2003

Tema 10. IMPOZITUL PE VENIT. PARTICULARITĂŢILE IMPOZITĂRII VENITURILOR PERSOANELOR FIZICE

10.1. Noţiuni generale privind impozitul pe venit 10.2. Scutirile de la impozitul pe venit pentru persoanele fizice 10.3. Impozitarea veniturilor din salariu şi alte plăţi efectuate în folosul angajatului 10.4. Impozitarea veniturilor, altele decît plăţile salariale 10.5. Modalitatea de declarare a veniturilor de către persoanele fizice Cuvinte-cheie:

• venit impozabil; • venit neimpozabil; • scutire; • persoană întreţinută; • plăţi salariale; • facilitate; • patron; • creştere de capital; • bază valorică; • royalty; • dobîndă; • declararea veniturilor.

10.1. Noţiuni generale privind impozitul pe venit Impozitul pe venit este o parte componentă a sistemului impozitelor şi taxelor generale de stat,

totodată, constituind o sursă de reglementare a veniturilor sistemului bugetar. Prevederile privind impozitul pe venit în Republica Moldova sînt reglementate de Codul Fiscal:

Titlul I „Dispoziţii generale” şi Titlul II „Impozitul pe venit”. Aceste titluri au intrat în vigoare la 1 ianuarie 1998, dar, pînă în prezent, au fost modificate şi perfecţionate de mai multe ori.

Subiecţi ai impunerii sînt persoanele juridice şi fizice care obţin, pe parcursul anului fiscal venit din orice surse aflate în Republica Moldova, precum şi persoanele juridice şi fizice rezidente care obţin venit investiţional şi financiar din surse aflate în afara Republicii Moldova.

Obiect al impunerii este venitul brut (inclusiv facilităţile) obţinut din toate sursele de către orice persoană juridică sau fizică, exceptînd deducerile şi scutirile la care are dreptul această persoană.

Cotele de impozitare (pentru anul 2004) sînt stabilite: a) Pentru persoanele fizice, inclusiv gospodăriile ţărăneşti (de fermier) şi întreprinderile

individuale: – în mărime de 10% din venitul anual impozabil ce nu depăşeşte suma de 16 200 lei; – în mărime de 15% din venitul anual impozabil ce depăşeşte suma de 16 200 lei şi nu

depăşeşte suma de 21 000 lei; – în mărime de 22% din venitul anual impozabil ce depăşeşte suma de 21 000 lei;

b) Pentru persoanele juridice – în mărime de 20% din venitul impozabil. Drept surse de venit impozabil, care se includ în venitul brut, constituie:

67

1) venitul provenit din activitatea de întreprinzător, din activitatea profesională sau din alte activităţi similare;

2) venitul provenit din activitatea societăţilor obţinut de către membrii societăţilor şi venitul obţinut de către acţionarii fondurilor de investiţii;

3) plăţile pentru munca efectuată şi serviciile prestate (inclusiv salariile), facilităţile acordate de patron, onorariile, comisioanele, primele şi alte retribuţii similare;

4) venitul din chirie (arendă); 5) creşterea de capital; 6) creşterea de capital peste pierderile de capital, neluată în consideraţie în alte tipuri de venit; 7) venitul obţinut sub formă de dobîndă; 8) royalty; 9) anuităţile, cu excepţia prestaţiilor de asigurări sociale şi a prestaţiilor (indemnizaţiilor) –

pensii, compensaţii etc., primite în baza acordurilor interstatale; 10) venitul rezultat din neachitarea datoriei de către agentul economic, cu excepţia cazurilor cînd

formarea acestei datorii este o urmare a insolvabilităţii contribuabilului; 11) dotaţiile de stat, primele şi premiile care nu sînt specificate ca neimpozabile în legile prin

care se stabilesc aceste plăţi; 12) sumele obţinute în urma acordului de neangajare în activitatea de concurenţă; 13) dividendele obţinute de la un agent economic nerezident; 14) indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă primite de către persoana fizică de la

bugetul asigurărilor sociale de stat; 15) alte venituri care nu au fost specificate mai sus. Drept surse de venit neimpozabil sînt considerate:

1) plăţile, precum şi alte forme de compensaţii acordate în caz de boală, de traumatisme sau în alte forme de incapacitate temporară de muncă, conform contractelor de asigurare de sănătate;

2) bursele elevilor, studenţilor şi persoanelor aflate la învăţămînt universitar sau postuniversitar specializat la instituţiile de învăţămînt de stat şi particulare, precum şi bursele acordate de către organizaţiile filantropice, cu excepţia retribuţiei pentru activitatea didactică sau de cercetare;

3) pensiile alimentare şi indemnizaţiile pentru copii; 4) indemnizaţiile de concediere stabilite conform legislaţiei; 5) averea primită ca donaţie sau ca moştenire; 6) dividendele, cu excepţia celor primite de la agenţii economici nerezidenţi; 7) cîştigurile de la loterii; 8) alte venituri, specificate în articolul 20 al Codului Fiscal.

Începînd cu 1 ianuarie 2004, în Republica Moldova, s-a implementat sistemul asigurării

obligatorii de asistenţă medicală. În conformitate cu Legea cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală nr. 1593-XV din 26.12.2002, plătitori ai primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, stabilite în calitate de contribuţie procentuală la salariu şi la alte forme de retribuire a muncii, la onorarii sînt:

a) unităţile, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare; b) angajaţii unităţilor, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare.

Conform art.4 din Legea cu privire la fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală pe anul 2004 nr.565-XV din 25.12.2003, mărimea primei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală este stabilită în proporţie de 2% pentru fiecare categorie de contribuabili.

Astfel, administraţia unităţilor este obligată să calculeze şi să reţină primele nominalizate în proporţie de 2% din fondul de retribuire a muncii şi 2% din salariu şi alte forme de retribuire a muncii angajaţilor.

68

Trebuie menţionat că primele de asigurare sînt considerate ca deduceri, deci venitul obţinut de către angajat se micşorează, pînă la impozitarea la sursa de plată, cu suma primelor calculate. Modalitatea de calculare a primelor date va fi prezentată în p.10.3 al temei date.

10.2. Scutirile de la impozitul pe venit pentru persoanele fizice Scutire reprezintă suma care, la calcularea venitului impozabil, se scade din venitul brut al

contribuabilului (persoană fizică). Conform articolelor 33-35 ale Codului Fiscal persoanele fizice au dreptul la următoarele scutiri: Scutire personală – de această scutire poate beneficia fiecare contribuabil (persoană fizică

rezidentă). Suma scutirii personale constituie 3600 lei pe an. Scutire personală majoră, care constituie 10 000 lei pe an şi se acordă persoanei care:

• s-a îmbolnăvit şi a suferit de boala actinică provocată de consecinţele avariei de la C.A.E. Cernobîl;

• este invalid şi s-a stabilit că invaliditatea sa are legătură cauzală cu avaria de la C.A.E. Cernobîl;

• este părintele sau soţia (soţul) unui participant căzut sau dat dispărut în acţiunile de luptă pentru apărarea integrităţii teritoriale şi independenţei Republicii Moldova, cît şi în acţiunile de luptă din Afganistan;

• este invalid ca urmare a participării la acţiunile de luptă pentru apărarea integrităţii teritoriale şi independenţei Republicii Moldova, cît şi în acţiunile de luptă din Afganistan;

• este invalid de război, invalid din copilărie, invalid de gradul I şi II sau pensionar-victimă a represiunilor politice, ulterior reabilitată.

Scutire pentru soţ (soţie), căreia i se mai spune matrimonială, în mărime de 3600 lei pe an. Aceasta este o scutire suplimentară la care are dreptul lucrătorul aflat în relaţii de căsătorie, cu condiţia că soţia (soţul) nu beneficiază de scutire personală. Scutire pentru persoane întreţinute, care constituie 240 lei pe an pentru fiecare persoană

întreţinută. În scopul acordării scutirii menţionate, persoană întreţinută se consideră persoana care corespunde tuturor cerinţelor ce urmează:

• este un ascendent sau descendent al lucrătorului sau al soţiei (soţului) lui (părinţii sau copiii, inclusiv înfietorii şi înfiaţii);

• locuieşte împreună cu lucrătorul sau nu locuieşte cu acesta, dar îşi face studiile la secţia cu frecvenţă la zi a unei instituţii de învăţămînt mai mult de 5 luni pe parcursul anului fiscal;

• este întreţinută de lucrător; • are un venit ce nu depăşeşte 3 600 lei pe an.

Scutire pentru persoana întreţinută invalid din copilărie, care constituie 3 600 lei pe an. În scopul determinării mărimii şi categoriei scutirii, care urmează a fi acordată lucrătorului,

ultimul, nu mai tîrziu de data stabilită pentru începerea lucrului în calitate de angajat, trebuie să prezinte patronului o Cerere privind acordarea scutirilor la impozitul pe venit reţinut din salariu, anexînd la ea documentele ce certifică acest drept (anexa 10.1).

Dacă pe parcursul anului fiscal se schimbă suma scutirilor la care are dreptul lucrătorul sau intervin anumite modificări în datele generale privind angajatul (modificarea numelui, codului fiscal, domiciliului permanent etc.), acesta este obligat să prezinte patronului, în termen de 10 zile de la data cînd a avut loc schimbarea, o nouă cerere. Noua cerere depusă de lucrător trebuie să conţină informaţia referitoare numai la scutirile, la care i s-a păstrat dreptul.

Pentru determinarea sumei scutirii fiecărui lucrător, care a depus cererea privind acordarea scutirilor, i se atribuie categoria corespunzătoare scutirilor solicitate. În acest scop, se utilizează tabelul 10.1.

69

Tabelul 10.1 Modul de determinare a categoriei scutirilor acordate

Suma scutirii Tipul scutirii Codul

scutirii anuală lunară Scutire personală P 3600 300 Scutire personală majoră M 10 000 833 Scutire pentru soţ (soţie) S 3600 300 Scutire pentru persoanele întreţinute, cu excepţia invalizilor din copilărie N* N x 240 N x 20 Scutire pentru persoanele întreţinute invalizi din copilărie

H** 3600 300

Sursa: Instrucţiunea cu privire la reţinerea impozitului pe venit la sursa de plată, art.28, publ. în M.O. al R.M., nr.5-8 din 10.01.2002

N* reprezintă numărul de persoane întreţinute, cu excepţia persoanelor întreţinute invalizi din

copilărie; H** – codul persoanei întreţinute invalid din copilărie.

Categoria scutirii se obţine prin îmbinarea tuturor codurilor scutirilor acordate lucrătorului. Exemplul 1: Lucrătorul a depus Cererea privind acordarea scutirii personale (3600 lei pe an),

pentru soţie (3600 lei pe an), pentru 2 persoane întreţinute, dintre care una este invalid din copilărie (240 şi 3600 lei pe an). Suma scutirii anuale totale, în acest caz, este de 11 040 lei (3 600 + 3 600 + 240 + 3600) şi corespunde categoriei PS1H.

10.3. Impozitarea veniturilor din salariu şi alte plăţi efectuate în folosul angajatului În categoria veniturilor obţinute de către angajat se includ:

1) salariile; 2) sporurile la salariu; 3) primele (inclusiv cele acordate cu ocazia jubileelor, sărbătorilor etc.); 4) recompensele; 5) indemnizaţiile; 6) ajutoarele materiale; 7) onorariile; 8) comisioanele; 9) anuităţile, care reprezintă plăţi regulate ale sumelor de asigurare, ale pensiilor sau

indemnizaţiilor. 10) dotaţiile de stat, primele şi premiile care nu sînt specificate ca neimpozabile; 11) indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă primite din bugetul asigurărilor

sociale de stat; 12) facilităţile acordate de către patron; 13) alte achitări în folosul angajatului, cu excepţia celor specificate ca neimpozabile.

Reforma fiscală din Republica Moldova a modificat esenţial modul de impozitare al persoanelor fizice. Astfel, în categoria de venituri impozabile au nimerit, practic, toate veniturile obţinute de salariat la locul de muncă.

În acest context, este necesar de menţionat ce reprezintă o facilitate acordată de patron. Patron se consideră orice persoană juridică, întreprindere individuală, gospodărie ţărănească (de

fermier), precum şi persoană fizică care foloseşte forţa de muncă salariată. Drept facilitate acordată de patron se consideră valoarea bunurilor materiale şi nemateriale acordate de

către patron salariaţilor săi, precum şi efectuarea în favoarea acestora a altor plăţi, ce nu ţin de îndeplinirea obligaţiunilor de serviciu ale angajatului.

În componenţa facilităţilor acordate angajatului de către patron se includ:

70

1. Plăţile acordate angajatului de către patron pentru recuperarea cheltuielilor personale, precum şi plăţile în favoarea lucrătorului, efectuate altor persoane cu excepţia plăţilor în bugetul asigurărilor sociale de stat şi a primelor de asigurare obligatorie de stat.

Ca plăţi acordate angajatului de către patron pentru recuperarea cheltuielilor personale sînt considerate plăţile pentru achitarea din contul patronului a plăţii pentru învăţătură, tratamentul salariatului sau a unei rude a lui, întreţinerea copiilor salariatului într-o instituţie preşcolară ( sau şcolară), compensarea cheltuielilor pentru procurarea sau întreţinerea de către lucrător a locuinţei, automobilului, altor bunuri.

Exemplul 2: În anul 2004, întreprinderea a transferat Academiei de Studii Economice pentru studiile angajatului său în baza contractului 3900 lei: în luna august – 2000 lei şi în luna decembrie – 1900 lei. Astfel, aceste plăţi se includ de către patron în componenţa venitului brut al angajatului, respectiv în lunile august şi decembrie ale anului 2004.

2. Suma anulată a datoriei salariatului faţă de patron. La aceste venituri, se atribuie anularea sumelor nerambursate ale creditelor sau împrumuturilor rambursabile, a procentelor pentru credite şi împrumuturi, altor datorii ale lucrătorului sub formă materială sau bănească;

3. Suma plătită suplimentar de patron la orice plată a salariatului pentru locuinţa acordată de către patron;

4. Suma dobînzii, obţinută ca rezultat al depăşirii ratei de bază (majorată sau diminuată cu o marjă) stabilită de BNM în luna noiembrie a anului ce precede anului fiscal de gestiune la creditele pe termen scurt, mediu şi lung, faţă de rata dobînzii calculată pentru împrumuturile acordate de către patron salariatului, în funcţie de termenul lor de acordare.

5. Cheltuielile patronului pentru darea proprietăţii în folosinţă salariatului în scopuri personale. Aici pot apărea două cazuri: În cazul în care bunurile sînt proprietatea patronului, în calcul se iau cheltuielile acestuia,

determinate în procente din baza valorică, pentru fiecare bun dat în folosinţă, în funcţie de categoria de proprietate: categoria I – 0,0082%, a II-a – 0,0137%, a III-a – 0,0274%, a IV-a –0,0548% şi categoria a V-a – 0,0822%, pentru fiecare zi de folosinţă.

Exemplul 3: În baza cererii lucrătorului, patronul a pus la dispoziţia lui pe o perioadă de 10 zile, autoturismul propriu, valoarea căruia la începutul anului fiscal, este de 25 000 lei. Autoturismul este raportat la categoria a IV-a de proprietate.

Suma facilităţii, care se include în venitul salariatului, constituie 137 lei: [(25 000 × 10 zile × 0,0548%) / 100%];

În cazul în care bunurile nu sînt proprietatea patronului, facilitatea se va calcula reieşind din cheltuielile acestuia pentru obţinerea dreptului de folosinţă asupra bunurilor, pentru fiecare zi de folosinţă.

6. Cheltuielile patronului pentru achitarea primelor de asigurare benevolă a lucrătorului. 7. Sumele altor cheltuieli ale patronului, ce constituie venituri directe sau indirecte ale lucrătorului.

La astfel de venituri se atribuie sumele achitate din contul patronului pentru biletele de călătorie, care se utilizează de către angajat în scopuri personale, hrană, abonamente la ziare, reviste şi cărţi, transportul pînă la locul de muncă, compensaţia costului examenului medical, tratamentului în staţionar, procurarea medicamentelor, biletelor de tratament balneo-sanatorial, inclusiv la bazele de odihnă, care se află la bilanţul patronului.

8. Vărsămintele în fondurile de pensii, cu excepţia celor efectuate în fondurile calificate. Aprecierea venitului impozabil şi calcularea impozitului pe venit, ce urmează a fi reţinut la sursa de

plată, se efectuează prin metoda calculului cumulativ de la începutul anului fiscal sau în cazurile cînd lucrătorul s-a angajat pe parcursul anului fiscal curent – de la data angajării.

Aprecierea scutirilor acordate lucrătorului, de asemenea, se efectuează prin metoda calculului cumulativ din luna următoare după luna în care a fost depusă cererea privind acordarea scutirilor.

Numărul de luni în anul fiscal, pe parcursul cărora lucrătorul se consideră angajat, în scopul impozitării, se determină:

– în cazurile cînd lucrătorul este angajat din anul fiscal precedent începînd cu luna ianuarie; – în cazurile cînd lucrătorul s-a angajat pe parcursul anului fiscal începînd cu luna următoare după

luna în care el s-a angajat.

71

Luna pe parcursul căreia lucrătorul se eliberează se ia în considerare la determinarea numărului de luni în anul fiscal pe parcursul cărora lucrătorul este angajat.

Scutirile la impozitul pe venit, reţinut din salariu (inclusiv prime şi facilităţi), se acordă la locul de muncă de bază lucrătorilor rezidenţi ai Republicii Moldova.

Locul de muncă de bază se consideră întreprinderea (inclusiv întreprinderea individuală şi gospodăria ţărănească (de fermier)), instituţia, organizaţia la care, conform legislaţiei în vigoare, se ţine evidenţa carnetului de muncă al lucrătorului.

În scopul determinării venitului impozabil, a sumei scutirilor şi numărului de luni de la începutul perioadei de cînd lucrătorul se consideră angajat, precum şi calculării impozitului pe venit ce urmează a fi reţinut la sursă din plăţile salariale (inclusiv prime, facilităţi etc.), patronul deschide, pentru fiecare lucrător angajat al său, Fişa personală de evidenţă a veniturilor sub formă de salariu şi alte plăţi efectuate de către patron în folosul angajatului pe anul gestionar, precum şi a impozitului pe venit reţinut din aceste plăţi (în continuare – Fişa personală) (anexa 10.2).

Fişa personală se completează de către patron anual de la începutul fiecărui an fiscal sau, în cazul în care lucrătorul s-a angajat la serviciu pe parcursul anului fiscal, – de la data angajării.

La calcularea impozitului pe venit din plăţile salariale, se utilizează metoda de impunere în cote progresive compuse. În procesul de calcul al impozitului pe venit, în Fişa personală se ţine cont de suma scutirilor şi de numărul de luni, pe parcursul cărora lucrătorul se consideră angajat, de aceea, în vederea simplificării calculului impozitului pe venit din salariu, se utilizează tabelul 10.2.

Tabelul 10.2 Tabel ajutător pentru calculul impozitului pe venit din salariu

Suma venitului impozabil Impozitul pe venit, calculat din venitul impozabil

Pînă la (1 350 lei × N*, inclusiv) 10% din venitul impozabil Mai mult de (1 350 lei × N) şi pînă la (1 750 lei × N, inclusiv)

135 lei × N + 15% din venitul impozabil, ce depăşeşte (1 350 lei × N )

Mai mult de (1 750 lei × N) 195 lei × N + 22% din venitul impozabil ce depăşeşte (1 750 lei × N)

N* – numărul de luni în anul fiscal, pe parcursul cărora lucrătorul se consideră angajat. În continuare, vom arăta un exemplu de calculare a impozitului pe venit în fişa personală. Exemplul 4: Lucrătorul Ion Bunu se consideră angajat pe parcursul întregului an fiscal. Pînă la

începutul anului fiscal 2004, lucrătorul a depus Cererea privind acordarea scutirii personale (anexa 10.1).

Tabelul 10.3 Veniturile obţinute de către lucrătorul Ion Bunu pe parcursul anului 2004

Data achitării venitului

Tipul venitului Suma (lei)

Asigurarea medicală

obligatorie AMO, (lei)

Venitul fără

AMO, (lei)

10.01. Salariu 900 18 882 01.02. Primă 500 10 490 12.02 Salariu 400 8 392 05.03. Ajutor material 450 9 441 12.04. Concediale 3 800 76 3724 15.05. Primă 200 4 196 16.06. Salariu 950 19 931

17.07.

Achitarea din contul patronului a plăţii pentru deservirea comunală a apartamentului angajatului

800

16

784

22.08. Avans 350 7 343 19.09. Salariu 1550 31 1519 22.10. Salariu 1000 20 980 17.11. Salariu 950 19 931 18.12. Salariu 950 19 931

72

Calculul impozitului pe venit reţinut la sursa de plată din plăţile salariale (inclusiv prime, facilităţi

etc.) este indicat în anexa 10.2, în extrasul din Fişa personală a acestui angajat. Din tabelul 3, observăm că, în luna februarie, el a obţinut două tipuri de venit – salariu şi primă. În

acest caz, conform articolului 34 al Instrucţiunii cu privire la reţinerea impozitului pe venit la sursa de plată, în fişa personală fiecare plată se indică separat cu acordarea scutirii care revine lunii date, respectînd metoda calculului cumulativ.

Vom arăta, printr-un exemplu, cum a fost calculat impozitul pe venit pentru luna aprilie (în baza datelor din anexa 10.2). Pe data de 12.04, salariatul a obţinut un venit sub formă de concediale în sumă de 3800 lei. În Fişa personală s-a reflectat suma venitului fără AMO, deoarece primele de asigurare sînt considerate deduceri, deci venitul obţinut de către angajat se micşorează, pînă la impozitarea la sursa de plată, cu suma primelor calculate. Astfel, în coloniţa 8.2, se înscrie suma de 3724 lei.

În coloana 8.3 a Fişei personale, s-a calculat venitul total al salariatului pînă în luna aprilie, inclusiv 5929 lei = 2205 + 3724.

În coloana 8.4 a Fişei personale, se indică numărul de luni complete pe parcursul cărora lucrătorul se consideră angajat. Deoarece lucrătorul Ion Bunu este angajat din perioadele fiscale precedente, numărul de luni coincide cu numărul lunilor calendaristice.

În coloana 8.5 a Fişei, s-a calculat suma totală a scutirilor la care are dreptul salariatul ca suma tuturor scutirilor de care a beneficiat salariatul pînă în luna aprilie, inclusiv 1200 lei = = 300 + 300 + 300 + 300.

În coloana 8.6, s-a calculat suma venitului impozabil calculat pînă la momentul achitării curente, ca diferenţa dintre venitul total (col. 8.3) şi suma totală a scutirilor (col. 8.5):

4729 lei = 5929 – 1200. În coloana 8.7, s-a calculat suma impozitului pe venit prin total cumulativ de la începutul anului

după metoda indicată în tabelul 10.2. Astfel, obligaţia fiscală a salariatului pentru perioada ianuarie-aprilie a constituit 473 lei (4729 × 10%).

În coloana 8.8, s-a calculat suma impozitului aferent reţinerii din plata curentă a venitului lucrătorului ca diferenţa dintre impozitul calculat în coloana 8.7 şi suma impozitului achitat pînă în luna precedentă: 342 lei = 473 – 131.

Dacă în coloana 8.8 se obţine un rezultat negativ, cum am primit în luna mai, atunci impozitul este aferent rambursării. În cele mai dese cazuri, supraplata impozitului nu se rambursează direct din buget, ci se trece în cont pentru perioadele următoare.

Astfel, în baza datelor din fişa personală (anexa 10.2), constatăm că venitul total al salariatului Bunu Ion pentru anul fiscal 2004 a constituit 12 544 lei, iar impozitul calculat 894,40 lei.

10.4. Impozitarea veniturilor, altele decît plăţile salariale După cum s-a menţionat mai sus, în afară de veniturile obţinute la locul de muncă de bază,

persoana fizică are dreptul să obţină venituri şi din alte surse (dobînzi, creşteri de capital, royalty, venit din chirie, acordarea diverselor servicii ş.a.). Aceste surse de venit au devenit impozabile după intrarea în vigoare la 1 ianuarie 1998 a Titlului II al Codului Fiscal „Impozitul pe venit”.

În continuare, vom evidenţia unele particularităţi de impozitare a veniturilor, altele decît salariul, referindu-ne la acele venituri care au o pondere mai semnificativă în totalul veniturilor persoanelor fizice.

A. Impozitarea veniturilor din creştere de capital Persoanele fizice pot obţine acest tip de venit în cazurile cînd efectuează operaţiuni cu activele de

capital. Ca active de capital se consideră: a) acţiunile şi alte titluri de proprietate în activitatea de întreprinzător; b) titlurile de creanţă; c) proprietatea privată nefolosită în activitatea de întreprinzător, care este vîndută la un preţ ce

depăşeşte baza ei valorică ajustată; d) terenurile; e) opţionul la procurarea sau vînzarea activelor de capital.

73

Operaţiunile legate de activele de capital se referă la vînzarea, schimbul sau alte forme de înstrăinare a activelor de capital.

Creştere de capital se consideră excedentul sumei încasate care urmare a vînzării, schimbului sau altei forme de înstrăinare (scoatere din uz) a activelor de capital în raport cu baza valorică a acestor active.

Pierdere de capital suportată în urma vînzării, schimbului sau altei forme de înstrăinare (scoatere din uz) a activelor de capital se consideră excedentul bazei valorice a acestor active în raport cu venitul obţinut.

Baza valorică a activului de capital este suma achitată de cetăţean pentru procurarea lui (este identică cu suma încasată de proprietarul precedent al activului de capital ca urmare a vînzării, schimbului sau altui mod de înstrăinare a lui) sau suma cheltuielilor suportate de cetăţean pentru crearea acestui activ de capital.

În toate cazurile, baza valorică a activelor de capital se reduce cu mărimea uzurii, epuizării sau altor modificări fizice ale activelor de capital, care reduc preţul lor de piaţă şi se majorează cu mărimea recondiţionărilor sau altor modificări fizice, care majorează preţul lor de piaţă. Baza valorică redusă sau majorată în acest mod se numeşte baza valorică ajustată.

Suma creşterii de capital în scopul impozitării este egală cu 50% din suma excedentului creşterii de capital recunoscute peste nivelul oricăror pierderi de capital suportate pe parcursul anului fiscal de gestiune.

Acest tip de venit, în Republica Moldova, se întîlneşte mai des la vînzarea imobilului şi a terenurilor. Posibilitatea privatizării imobilului şi a terenurilor a creat premise pentru dezvoltarea pieţei imobilului. Astfel, o bună parte a populaţiei efectuează tranzacţii de vînzare-cumpărare a imobilului, obţinînd venit sub formă de creşteri de capital.

Pentru persoanele fizice sînt prevăzute facilităţi la vînzarea locuinţei de bază, deoarece în cazul privatizării locuinţei preţul ei este stabilit de către Biroul de inventariere tehnică. Deseori, preţul imobilului se subevaluează şi, în acest caz, persoana fizică, la vînzarea locuinţei, ar obţine o creştere de capital destul de mare, deoarece preţul de piaţă al imobilului depăşeşte cu mult preţul stabilit de BIT.

Conform articolului 41, Titlul II al Codului Fiscal, mărimea creşterii de capital, supusă impunerii, pentru orice locuinţă se micşorează cu suma de 10 000 lei pentru fiecare din anii ce se succed după anul 1997, pe parcursul cărora contribuabilul a fost posesorul acestei proprietăţi şi a folosit-o ca locuinţă de bază. Dar, totodată, nu se permite deducerea pierderilor de pe urma vînzării sau a schimbului proprietăţii care a servit drept locuinţă de bază.

Exemplul 6: Cetăţeanul A, în anul 2004, a efectuat o tranzacţie cu cetăţeanul B, în urma căreia i-a oferit un apartament cu 2 camere (baza valorică ajustată este de 65 000 lei, iar preţul de piaţă este de 95 000 lei) în schimbul unui apartament cu o cameră (baza valorică ajustată este de 40 000 lei, iar preţul de piaţă – 67 000 lei) şi o sumă de 30 000 lei.

În acest caz, creşterea, de capital se determină în felul următor: Pentru cetăţeanul A: suma încasată = 97 000 lei (67 000 + 30 000) Baza valorică ajustată a activului transmis = 65 000 lei Creşterea de capital = 32 000 lei (97 000 – 65 000) Pornind de la faptul că activul transmis constituie pentru cetăţeanul A locuinţă de bază din anul

2001, atunci utilizînd facilitatea, avem creşterea de capital 2 000 lei (32 000 – 10 000 pentru anul 2001 – 10 000, pentru anul 2002 – 10 000, pentru anul 2003).

Pentru cetăţeanul B: suma încasată = 95 000 lei Baza valorică ajustată a activului transmis = 40 000 lei Creşterea de capital = 25 000 lei (95 000 – 40 000 – 30 000)

Deci, în urma tranzacţiei, persoana A a obţinut o creştere de capital în mărime de 2 000 lei, dintre care numai 1 000 lei (50%) constituie venit impozabil. Persoana B a obţinut o creştere de capital în mărime de 25 000 lei, dintre care numai 12 500 lei (50%) constituie venit impozabil.

74

Venitul impozabil obţinut din operaţiunile cu activele de capital se include în venitul total la finele anului de gestiune pentru a se calcula obligaţia fiscală a contribuabilului în Declaraţia persoanei fizice privind impozitul pe venit.

B. Impozitarea veniturilor din royalty şi dobînzi Dobînda reprezintă orice venit obţinut conform creanţelor de orice fel (indiferent de modul

întocmirii), inclusiv veniturile de la depunerile băneşti. Royalty este un venit ce reprezintă o recompensă regulată (plată), obţinută de la darea în folosinţă

a activelor nemateriale sau din dreptul de folosinţă a acestora, precum şi din dreptul de folosinţă a resurselor naturale.

Ca exemplu de venituri sub formă de royalty pot servi onorariile sau alte venituri plătite autorilor de cărţi, articole pentru dreptul de a le publica sau pentru cedarea dreptului de autor ş.a.

În conformitate cu articolul 89 al Codului Fiscal, fiecare plătitor de dobînzi şi royalty este obligat să reţină şi să achite la buget, ca parte a impozitului, o sumă egală cu:

20 la sută din sumele dobînzilor şi royalty, achitate în folosul persoanelor fizice rezidente, cu excepţia întreprinderilor individuale şi a gospodăriilor ţărăneşti (de fermier);

15 la sută din sumele royalty, achitate în folosul persoanelor nerezidente; 10 la sută din alte tipuri de venit achitate în folosul persoanelor nerezidente.

Exemplul 7: Cetăţeanul Donos Petru a cedat dreptul de a publica un manuscris Editurii „Timpul” pentru care a primit un onorariu în sumă de 2500 lei. Onorariul dat se consideră venit sub formă de royalty şi se impozitează la sursa de plată cu 20%. Astfel, Editura „Timpul” în momentul plăţii onorariului va reţine un impozit în sumă de 500 lei (2500 × 20%), iar cetăţeanului Donos i se va înmîna o sumă de 2000 lei.

Codul Fiscal prevede facilităţi la plata impozitului şi anume, nu se efectuează reţineri din plăţile făcute în folosul persoanelor fizice în vîrstă de 60 de ani şi mai mult, dacă acestea prezintă plătitorului un document care atestă vîrsta lor.

C. Impozitarea altor plăţi în folosul rezidentului Conform articolului 90 al Codului Fiscal, există un şir de servicii pe care le desfăşoară persoana

fizică rezidentă şi pentru care se reţine un impozit în mărime de 5% la sursa de plată. Aceste servicii sînt:

darea în arendă (cu excepţia terenurilor agricole) leasing, locaţiune, cu deducerea costului bunului, în cazul leasingului şi arendei financiare; serviciile de publicitate (reclamă): publicitatea (reclama) prin intermediul publicaţiilor

periodice, la radio şi televiziune, publicitatea (reclama) exterioară şi pe mijloacele de transport, în locurile de desfăşurare a manifestaţiilor cultural-teatrale şi sportive, alte genuri de publicitate (reclamă); serviciile de audit: organizarea, restabilirea şi ţinerea evidenţei contabile, întocmirea

rapoartelor financiare şi a declaraţiilor fiscale, estimarea situaţiei financiare, analiza activităţii economico-financiare, organizarea evidenţei computerizate, evaluarea patrimoniului, asistenţa în domeniul impozitării şi gestiunii; asistenţa juridică în problemele de activitate economico-financiară; serviciile de management, marketing, consultanţă, elaborarea de noi concepţii de gestiune,

prospectarea pieţei, a cererilor şi necesităţilor reale ale cumpărătorului, cercetarea şi prognoza pieţei interne şi mondiale de mărfuri, servicii, elaborarea de noi tehnologii, elaborarea studiilor de fezabilitate pentru obiectivele de colaborare internaţională, crearea întreprinderilor mixte etc.; serviciile de protecţie şi pază a persoanelor şi bunurilor, prestate de către organizaţiile şi

persoanele care practică activitate de depistare-protecţie, conform legislaţiei; serviciile ce ţin de instalarea, exploatarea şi reparaţia tehnicii de calcul, a utilajului de

comunicaţie şi de reţea, a mecanismelor periferice, serviciile de prelucrare a datelor, creare şi întreţinere a bazelor de date şi alte servicii de informatică.

75

10.5. Modalitatea de declarare a veniturilor de către persoanele fizice Metoda declarării veniturilor este practicată în majoritatea ţărilor, unde se aplică metoda de

globalizare a veniturilor. Obligaţiunea de declarare a veniturilor apare din cauză că există mai multe surse de venit, iar pentru fiecare tip de venit se aplică diferite cote. În aceste condiţii, globalizînd veniturile la finele anului de gestiune şi aplicînd cotele impozitului pe venit stabilite de legislaţie, obţinem situaţia în care contribuabilul trebuie să mai achite suplimentar impozit pe venit, sau a efectuat o supraplată a impozitului.

În Republica Moldova, prezentarea Declaraţiei cu privire la impozitul pe venit se efectuează în baza articolului 83 al Codului Fiscal începînd din 1.01.1998. Prin prevederile Codului Fiscal, s-a stabilit modalitatea impozitării anuale a veniturilor cetăţenilor, păstrînd la sursa de plată impozitarea preventivă lunară a salariului şi a altor venituri obţinute de cetăţeni.

În prezent, reglementarea prevederilor privind declararea veniturilor de către persoanele fizice se efectuează, pe lîngă articolul 83 al Codului Fiscal, titlul II „Impozitul pe venit”, şi de Instrucţiunea cu privire la prezentarea de către persoanele fizice a Declaraţiei cu privire la impozitul pe venit.

Conform Codului Fiscal, dreptul de a prezenta Declaraţia pe venit o au toţi contribuabilii, dar sînt obligate numai următoarele categorii de cetăţeni:

1) persoanele fizice rezidente (cetăţenii Republicii Moldova, cetăţenii străini, apatrizii, inclusiv membrii societăţilor şi acţionarii fondurilor de investiţii), care au obligaţii privind achitarea impozitului;

2) persoanele fizice rezidente (cetăţeni ai Republicii Moldova, cetăţenii străini, apatrizii, inclusiv membrii societăţilor şi acţionarii fondurilor de investiţii), care nu au obligaţiunea de a achita impozitul pe venit, dar care pe parcursul anului fiscal:

a) au obţinut din surse impozabile, altele decît salariul, un venit ce depăşeşte suma scutirii personale de 3 600 lei pe an;

b) au obţinut venit sub formă de salariu, care depăşeşte suma de 16 200 lei pe an, cu excepţia persoanelor fizice care au obţinut un astfel de venit la un singur loc de muncă;

c) au obţinut un venit din salariu, cît şi din surse, altele decît salariul, dacă acest venit depăşeşte 16 200 lei pe an;

d) intenţionează să-şi schimbe domiciliul permanent din Republica Moldova în altă ţară. În acest caz, contribuabilul prezintă Declaraţia pe întreaga perioadă a anului de gestiune cît a fost rezident;

e) administrează succesiunea proprietarului decedat. Exemplul 8: Cetăţeanul Bogdan Petru a obţinut, pe parcursul anului fiscal 2003 următoarele

venituri: Venitul din plăţile salariale la locul de muncă de bază =

=10 750 lei, impozitul reţinut la sursa de plată, reieşind din scutirea personală, constituie 723 lei; Venitul din darea în arendă a spaţiului locativ = 6590 lei, impozitul reţinut la sursa de plată

constituind 329,5 lei (6590 × 5%); Venit sub formă de dividende = 350 lei. Venitul total al cetăţeanului dat constituie 17 340 lei

(8 750 + 6 590), deci el are obligaţia de a prezenta Declaraţia pe venit, deoarece cade sub incidenţa punctului c). Venitul din dividende nu se include în venitul total anual, deoarece dividendele obţinute de la un agent economic rezident sînt venituri neimpozabile. Bogdan Petru beneficiază de scutire personală în sumă de 3600 lei pe an, iar cheltuielile legate de darea în arendă a spaţiului constituie 360 lei.

Impozitul pe venit va fi calculat în modul următor: Venitul impozabil va constitui 13 380 lei (17 340 – 3 600 – 360) Impozitul pe venit = 12 180 lei × 10% + (13 380 – 12 180) × × 15% = 1 398 lei Deoarece, pe parcursul anului fiscal, contribuabilului i-a fost reţinut la sursa de plată impozit în

sumă de 1052,5 lei (723 + 32,5), atunci obligaţia de plată, la 31 martie 2004, va constitui 345,5 lei (1398 –1052,5).

Calculul obligaţiei fiscale a cetăţeanului Bogdan Petru pentru anul 2003 privind impozitul pe

76

venit este reflectat în Declaraţia persoanei fizice cu privire la impozitul pe venit (anexa 10.3). Declaraţia persoanei fizice cu privire la impozitul pe venit se prezintă pînă la data de 31 martie a

anului următor după anul de gestiune (în exemplul de mai sus, pînă la 31 martie 2004). Legislaţia fiscală prevede o procedură de restituire a impozitului pe venit constatat ca supraplată,

dar în cazul în care contribuabilul a îndreptat suma impozitului reţinut şi achitat în plus spre achitarea datoriilor la alte impozite sau în contul achitării impozitului pe venit pe perioada următoare, suma impozitului spre rambursare se micşorează cu sumele menţionate, iar spre restituire se îndreaptă numai diferenţa pozitivă dintre sumele respective.


1. Care este locul impozitului pe venit în cadrul sistemului de impozite şi taxe al Republicii Moldova? 2. Care sînt veniturile impozabile şi neimpozabile ale tuturor categoriilor de contribuabili? 3. Care sînt cotele impozitului pe venit pentru persoanele fizice şi juridice? 4. Numiţi tipurile de scutiri de care poate beneficia o persoană fizică. 5. Ce document trebuie să prezinte lucrătorul patronului pentru a obţine dreptul la scutiri? 6. Care sînt veniturile impozabile obţinute de către lucrător la locul de muncă? 7. Ce reprezintă o facilitate acordată de către patron? 8. Cum are loc evidenţa şi calculul impozitului pe venit din plăţile salariale? 9. Care este esenţa metodei calculului cumulativ?

10. Cum se determină numărul de luni pe parcursul cărora lucrătorul se consideră angajat şi care este semnificaţia lor?

11. Care sînt veniturile impozabile obţinute de către o persoană fizică în afară de plăţile salariale? 12. Care sînt particularităţile impozitării venitului sub formă de creştere de capital? 13. Cum se impozitează veniturile sub formă de royalty şi dobînzi? 14. În ce cazuri o persoană fizică este obligată să declare veniturile sale? 15. Care este modul de calcul al impozitului pe venit în declaraţie?

Bibliografie: 1. Codul Fiscal: Titlul I „Noţiuni generale” şi Titlul II „Impozitul pe venit”. 2. Legea „Cu privire la punerea în aplicare a Titlurilor I şi II ale Codului Fiscal”. 3. Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr.1463-XV din 15 noiembrie 2003. 4. Instrucţiunea cu privire la modul de prezentare de către persoanele fizice a Declaraţiei cu privire la

impozitul pe venit, nr.4 din 29.01.2001, / Monitorul Oficial, nr.21-24 din 27 februarie 2001. 5. Instrucţiunea cu privire la reţinerea impozitului pe venit la sursa de plată, nr.14 din 19.12.2001, /

Monitorul Oficial nr.5-8 din 10 ianuarie 2002. 6. Manole Tatiana. Finanţele publice locale: teorie şi aplicaţii, Editura Cartier, Chişinău, 2000, pag.57-

68. 7. „Impozite şi taxe în bugetul local”, proiect al Asociaţiei Primarilor şi Colectivităţilor Locale din

Republica Moldova, ediţia a II-a, vol.2, Chişinău, 2001.

77

Tema 11: PARTICULARITĂŢILE CALCULĂRII IMPOZITULUI PE VENIT PENTRU PERSOANELE CE PRACTICĂ ACTIVITATE DE ÎNTREPRINZĂTOR

11.1. Componenţa venitului impozabil pentru persoanele ce practică activitate de

întreprinzător 11.2. Deduceri permise în scopuri fiscale 11.3. Reglementarea cheltuielilor de producţie în scopul impozitării 11.4. Modul de determinare a venitului impozabil şi de calculare a impozitului pe venit 11.5. Particularităţile impunerii veniturilor unor categorii de contribuabili 11.6. Modalitatea de plată a impozitului pe venit pentru persoanele care practică activitate

de întreprinzător 11.7. Înlesnirile fiscale privind impozitul pe venit pentru persoanele care practică activitate

de întreprinzător

Cuvinte-cheie: • venit brut; • deducere; • uzura mijloacelor fixe; • ajustare, reportare, perioadă fiscală; • trecere în cont; • termen de plată; • înlesnire fiscală.

11.1. Componenţa venitului impozabil pentru persoanele ce practică activitate de

întreprinzător Conform art.18 al Codului Fiscal, în venitul brut se includ:

1. Venitul provenit din activitatea de întreprinzător, din activitatea profesională (de exemplu, activităţile de notariat şi de avocat) sau din alte activităţi similare;

2. Venitul din darea proprietăţii în arendă; 3. Creşterea de capital; 4. Venitul obţinut sub formă de dobîndă.

Dobîndă – orice venit obţinut conform creanţelor de orice tip (indiferent de modul întocmirii), inclusiv veniturile din depunerile băneşti.

Venitul sub formă de dobîndă poate fi obţinut în urma: – acordării creditelor; – deţinerii obligaţiunilor sau altor hîrtii de valoare; – depunerii mijloacelor băneşti în conturile de depozit şi alte conturi bancare; – supraplăţilor la impozite, taxe şi alte obligaţiuni faţă de buget.

Venitul cuprinde toată suma dobînzilor primite, indiferent de forma primirii: au fost capitalizate (de exemplu, la depozite) sau au fost îndreptate la achitarea unor datorii.

5. Royalty reprezintă o recompensă regulată obţinută de la darea în folosinţă a activelor nemateriale sau din dreptul de folosinţă a acestora, precum şi din dreptul de folosinţă a resurselor naturale.

Activele nemateriale cuprind: brevetele, emblemele comerciale şi mărcile de deservire, licenţele, know-how-urile, programele informatice, desenele şi mostrele industriale, drepturile de autor şi altele.

6. Venitul rezultat din neachitarea datoriilor de către agentul economic în cazurile expirării termenului de prescripţie, cu excepţia cazurilor cînd formarea acestei datorii este o urmare a insolvabilităţii contribuabilului, declarată prin decizia instanţei judecătoreşti.

7. Dotaţiile de stat, primele şi premiile care nu sînt specificate ca neimpozabile în legile prin care se stabilesc aceste plăţi.

8. Sumele obţinute de pe urma acordului de neangajare în activitatea de concurenţă. Spre exemplu, la acest tip de venit poate fi atribuit venitul obţinut de către contribuabil pentru

82

acordul de a limita activitatea de întreprinzător sau de a lichida întreprinderea conform contractului (acordului), încheiat cu concurenţii (partenerii).

9. Dividendele obţinute de la un agent economic nerezident. Dividendele se consideră orice plată efectuată de o persoană juridică în folosul acţionarului

acestei persoane juridice, în conformitate cu cota sa de participare, cu excepţia dividendelor sub formă de acţiuni şi a plăţilor efectuate în cazul lichidării complete a întreprinderii.

Recunoaşterea plăţii drept dividend are loc indiferent de faptul dacă persoana juridică a avut sau nu venit în anul fiscal în curs sau în anii fiscali precedenţi.

10. Alte tipuri de venit care nu sînt specificate ca neimpozabile. Spre exemplu, la aceste tipuri de venit se referă cîştigurile obţinute de către contribuabil (cu excepţia cîştigurilor de la loterii şi a premiilor obţinute la competiţiile sportive internaţionale).

Cîştigurile reprezintă orice tipuri de venit, obţinute de contribuabil la concursuri, competiţii, festivaluri.

În venitul brut al persoanelor ce practică activitate de întreprinzător, la calcularea venitului

impozabil, nu se includ următoarele tipuri de venit: 1. Dividendele, cu excepţia celor primite de la agenţii economici nerezidenţi. Întru evitarea

impozitării duble a unuia şi aceluiaşi venit, dividendele se impozitează numai o singură dată: la agentul economic-plătitor de dividende. De aceea, la persoana căreia i se plătesc aceste dividende, la calcularea venitului impozabil, sumele date se exclud din venitul brut. excepţie fiind doar dividendele, primite de la agenţii economici nerezidenţi.

2. Contribuţiile la capitalul agentului economic, în conformitate cu art.55 al Codului Fiscal. Conform prevederilor articolului menţionat, contribuţiile vărsate în schimbul unei cote de participare în capitalul agentului economic de către una sau mai multe persoane, care, în acest fel, obţine controlul asupra agentului economic, nu sînt supuse impozitării. Contribuţiile pot fi efectuate sub formă de mijloace fixe, active nemateriale, royalty etc. Prevederile acestui articol se referă numai la cazurile efectuării contribuţiilor de capital sub formă de transmitere a proprietăţii.

3. Averea primită ca donaţie. 4. Veniturile de la transmiterea gratuită a proprietăţii. În scopul impozitării, operaţiunea privind

transmiterea gratuită a proprietăţii se consideră donaţie. 5. Veniturile organizaţiilor statelor străine, organizaţiilor internaţionale. Veniturile

organizaţiilor statelor străine, organizaţiilor internaţionale se consideră ca venituri neimpozabile în cazurile în care organizaţiile menţionate activează în baza acordurilor (convenţiilor) încheiate cu Guvernul Republicii Moldova, cu excepţia cazurilor în care acordurile date prevăd un alt mod de impozitare.

11.2. Deduceri permise în scopuri fiscale Deducerea reprezintă suma care, la calcularea venitului impozabil, se scade din venitul brut al

contribuabilului. La determinarea venitului impozabil, din venitul brut se deduc cheltuielile ce ţin de fabricarea

(executarea, prestarea) şi desfacerea producţiei (lucrărilor, serviciilor) vîndute, producerea şi desfacerea mărfurilor, mijloacelor fixe şi altor bunuri, precum şi cheltuielile legate de obţinerea altor venituri impozabile, care se determină conform Standardelor Naţionale de Contabilitate, luîndu-se în consideraţie prevederile Codului Fiscal.

În componenţa deducerilor se includ: a. Cheltuielile ordinare şi necesare, achitate sau suportate de contribuabil pe parcursul anului

fiscal, exclusiv în cadrul activităţii de întreprinzător. Cheltuielile ordinare şi necesare reprezintă cheltuielile caracteristice pentru gestionarea

anumitor tipuri de activităţi de întreprinzător, fără de care este imposibilă practicarea businessului, ele fiind definite atît cu indici calitativi, cît şi indici cantitativi.

Cheltuielile achitate reprezintă cheltuielile ordinare şi necesare achitate recunoscute spre deducere.

83

Cheltuielile suportate sînt cheltuielile ordinare şi necesare, plata cărora nu s-a efectuat, dar au fost determinate obligaţiuni privind plata lor.

b. Cota cheltuielilor din cheltuielile mixte (cheltuielile legate de desfăşurarea activităţii de întreprinzător şi personale) aferente activităţii de întreprinzător, cu condiţia ca cheltuielile realizate în scopuri de afaceri să predomine asupra cheltuielilor personale (mai mult de 50%).

c. Cheltuielile de delegaţii, de reprezentanţă, de asigurare a persoanelor juridice în limita normelor şi normativelor stabilite de Guvern.

d. Uzura mijloacelor fixe. e. Cheltuielile pentru reparaţia proprietăţii în mărime de 10% din baza valorică a categoriei

respective de proprietate la începutul perioadei de gestiune. Excepţie fac cheltuielile pentru reparaţia drumurilor. Se permite deducerea cheltuielilor pentru reparaţia drumurilor ca cheltuieli curente în mărimea efectivă suportată.

f. Cheltuielile legate de investigaţii şi cercetări ştiinţifice, cu excepţia cheltuielilor analogice legate de procurarea terenului sau altor bunuri supuse uzurii, precum şi faţă de orice alte cheltuieli achitate sau suportate în scopul descoperirii sau precizării locului de amplasare a resurselor naturale, determinării cantităţii şi calităţii lor.

g. Amortizarea activelor nemateriale. h. Cheltuielile legate de extracţia resurselor naturale. i. Defalcări de reduceri pentru pierderi la credite (în fondul de risc). j. Defalcări în fondul de asigurări. k. Cheltuielile de investiţii. l. Diferenţele negative de curs. m. Donaţii în scopuri filantropice, cu condiţia ca acestea să nu fie mai mari de 10 la sută din

venitul impozabil. n. Cheltuielile neconfirmate documentar, cu condiţia ca acestea să nu depăşească 0,1 la sută din

venitul impozabil. o. Toate impozitele cu excepţia impozitului pe venit. p. Alte cheltuieli specificate în art. 62 al Instrucţiunii cu privire la modul de calculare şi

achitare a impozitului pe venit de către persoanele ce practică activitate de antreprenoriat.

Nu se permite deducerea: a) cheltuielilor personale şi familiale; b) sumelor plătite la procurarea terenurilor; c) sumelor plătite la procurarea proprietăţii la care se calculează uzura; d) sumelor pentru compensaţii, remuneraţii, dobînzi, plăţi pentru închirieri de bunuri şi altor

cheltuieli efectuate în interesul unui membru al familiei contribuabilului, al unei persoane cu funcţii de răspundere sau al unui conducător de agent economic, dacă nu există justificarea plăţii unei astfel de sume;

e) cheltuielile legate de procurarea, administrarea sau întreţinerea oricărei proprietăţi, venitul obţinut fiind scutit de impozit;

f) impozitului pe venit, penalităţilor şi amenzilor aferente lui, precum şi a amenzilor şi penalităţilor aferente altor impozite, taxe şi plăţi obligatorii la buget;

g) alte cheltuieli specificate în art. 63 al Instrucţiunii menţionate mai sus.

11.3. Reglementarea cheltuielilor de producţie în scopul impozitării Pe parcursul activităţii lor, agenţii economici efectuează diferite tipuri de cheltuieli. Legislaţia

fiscală, însă, specifică unele categorii de cheltuieli care sînt deduse numai în limita normelor şi normativelor stabilite de Guvern. La aceste cheltuieli se referă:

♦ Cheltuielile privind uzura mijloacelor fixe; ♦ Cheltuielile de reprezentanţă; ♦ Cheltuielile pentru donaţii în scopuri filantropice; ♦ Cheltuielile neconfirmate documentar;

84

♦ Cheltuielile de delegaţii; ♦ Cheltuielile privind asigurarea persoanelor juridice.

Cheltuieli privind uzura mijloacelor fixe Modul de determinare şi deducere a acestor cheltuieli este stipulat în „Regulamentul cu privire la

modul de evidenţă şi calculare a uzurii mijloacelor fixe în scopul impozitării”. Obiectul calculării uzurii în scopuri fiscale sînt mijloacele fixe folosite în activitatea de

întreprinzător şi supuse uzurii. Nu se calculează uzura pentru:

– loturile de pămînt; – vitele productive şi de muncă (cu excepţia cailor de muncă); – plantaţiile perene, care n-au intrat pe rod; – mijloacele fixe, care sînt conservate; – construcţiile capitale nefinisate; – mijloacele fixe în timpul reconstrucţiei sau reutilării tehnice la suspendarea completă a

funcţionării întreprinderii; – mijloacele fixe lichidate; – autoturismele, a căror valoare depăşeşte 100 000 lei. În acest caz, deducerea uzurii se

limitează la suma de 100 000 lei, restul sumei se include în venitul impozabil. Pentru calcularea uzurii, toate mijloacele fixe se clasifică în cinci categorii. Fiecare categorie a

mijloacelor fixe reprezintă comasarea mai multor grupe de mijloace fixe similare după termenul de exploatare şi norma uzurii. Pentru fiecare categorie este stabilită norma de uzură, care se calculează din valoarea mijlocului fix la începutul perioadei de gestiune.

Pentru categoria I – norma de uzură constituie 5%; categoria a II-a – norma de uzură constituie 8%; categoria a III-a – norma de uzură constituie 10%; categoria a IV-a – norma de uzură constituie 20%; categoria a V-a – norma de uzură constituie 30%.

Mărimea uzurii mijloacelor fixe ce urmează a fi dedusă se determină prin înmulţirea bazei valorice a mijloacelor fixe, la finele perioadei de gestiune, cu norma de uzură respectivă.

Baza valorică a mijloacelor fixe, la finele perioadei de gestiune, se determină ca bază valorică a mijloacelor fixe la începutul perioadei de gestiune, majorată cu valoarea de intrare a mijloacelor fixe nou-procurate sau create cu forţe proprii, ajustată cu suma corectărilor şi micşorată cu suma provenită din comercializarea lor sau cu baza valorică ajustată în cazul donaţiei, ieşirii forţate sau lichidării.

Cheltuielile de reprezentanţă Deducerea cheltuielilor de reprezentanţă se efectuează în conformitate cu Regulamentul cu privire

la limitarea cheltuielilor de reprezentanţă permise spre deducere din venitul brut. La aceste cheltuieli se atribuie:

• Cheltuielile de primire a delegaţiilor; • Cheltuielile de încheiere a contractelor etc.

Suma limită a cheltuielilor de reprezentanţă permise spre deducere din venitul brut reprezintă: – 0,5% din venitul brut obţinut în urma realizării mărfurilor; – 1% din alte tipuri de venit brut fără T.V.A. şi accize.

Cheltuielile pentru donaţii în scopuri filantropice Donaţiile în scopuri filantropice vor fi deduse numai în cazul în care ele pot fi confirmate în

modul stabilit prin „Regulamentul cu privire la modul de confirmare a donaţiilor pentru scopuri filantropice”. Se permite a deduce nu mai mult de 10% din venitul după efectuarea ajustărilor.

110%10%ajustatVenituldeduceresprepermisăSuma ×

=

85

Cheltuielile neconfirmate documentar Deducerea cheltuielilor neconfirmate documentar se efectuează conform Hotărîrii Guvernului

Republicii Moldova „Cu privire la modul şi cuantumul de deducere a cheltuielilor neconfirmate de contribuabil documentar”.

Se permite a deduce nu mai mult de 0,1% din venitul după efectuarea ajustărilor.

100,1%0,1%ajustatVenituldeduceresprepermisăSuma ×

=

Cheltuielile de delegaţii Deducerea cheltuielilor de delegaţii se efectuează în conformitate cu normativele prevăzute în

Regulamentul cu privire la detaşarea în străinătate a personalului instituţiilor şi agenţilor economici. Cheltuielile privind asigurarea persoanelor juridice Deducerea cheltuielilor de asigurare a persoanelor juridice se reglementează de Regulamentul cu

privire la cheltuielile de asigurare a persoanelor juridice, permise spre deducere din venitul brut aferent activităţii de întreprinzător în scopul impozitării.

11.4. Modul de determinare a venitului impozabil şi de calculare a impozitului pe venit Calculul impozitului pe venit de către persoanele ce practică activitatea de întreprinzător se

efectuează în Declaraţia cu privire la impozitul pe venit a persoanei ce practică activitate de întreprinzător (în continuare, Declaraţie).

A. Ajustarea (corectarea) veniturilor şi cheltuielilor impozabile Evidenţa financiară diferă de evidenţa în scopuri fiscale prin anumite restricţii impuse de

legislaţie. Ajustările presupun corectarea (micşorarea sau majorarea) veniturilor şi cheltuielilor impozabile

în scopuri fiscale. Formula generală de calcul al ajustării este: Ajustarea = suma prevăzută de legislaţie permisă spre deducere – suma efectivă reflectată în

contabilitatea financiară. Ajustarea veniturilor se calculează în Anexa 1D a Declaraţiei. Pot fi ajustate următoarele tipuri de

venituri: 1. Dividendele, primite sau care urmează a fi primite de la rezidenţi. Dividendele sînt

specificate de Codul Fiscal drept surse de venit neimpozabile, iar în evidenţa financiară ele sînt reflectate. Din această cauză, este necesară corectarea venitului impozabil, în vederea diminuării lui;

2. Venitul primit în cazul ieşirii forţate a proprietăţii. Ca rezultat al unor circumstanţe de forţă majoră (incendii, inundaţii, furturi), are loc pierderea (deteriorarea) proprietăţii. În acest caz, agentul economic poate primi o oarecare compensaţie de la companiile de asigurare sau de la persoanele vinovate. Dacă suma compensaţiei depăşeşte valoarea proprietăţii pierdute, atunci diferenţa dintre ele va majora venitul impozabil;

3. Venitul obţinut ca rezultat al modificării metodei de evidenţă; 4. Venitul obţinut sub formă nemonetară (se evaluează la preţul de piaţă); 5. Alte venituri, specificate în Anexa 1D a Declaraţiei.

Ajustarea cheltuielilor se calculează în Anexa 2D a Declaraţiei. Pot fi ajustate următoarele tipuri

de cheltuieli: 1. Cheltuielile personale şi familiale. Nu se permite ca aceste cheltuieli să fie deduse din

venitul impozabil, iar în contabilitatea financiară ele, uneori, sînt reflectate. În urma corectărilor efectuate, suma acestor cheltuieli va majora venitul impozabil;

2. Cheltuielile de delegaţii, de reprezentanţă, de asigurare a persoanelor juridice, limita cărora este stabilită de legislaţie. Dacă, în evidenţa financiară, suma acestor cheltuieli depăşeşte plafonul stabilit, atunci diferenţa dintre ele majorează venitul impozabil;

86

3. Cheltuielile privind uzura mijloacelor fixe. Din cauza divergenţelor apărute în cazul calculării uzurii în scopuri de impozitare şi a uzurii calculate în contabilitatea financiară, este nevoie de a corecta venitul impozabil;

4. Penalităţile, amenzile şi alte sancţiuni, aferente tuturor impozitelor, taxelor şi altor plăţi obligatorii la buget. Legislaţia nu permite deducerea acestor cheltuieli din venitul impozabil, dar ele sînt reflectate în contabilitatea financiară. În cazul existenţei acestor cheltuieli, ele vor fi adunate la venitul impozabil;

5. Alte cheltuieli specificate în Anexa 2D din Declaraţie. Pentru a ajusta venitul în scopuri fiscale, la profitul pînă la impozitare, se adună ajustarea

veniturilor şi se scade ajustarea cheltuielilor. Dacă ajustarea totală a veniturilor este o sumă pozitivă, atunci această sumă va majora venitul

impozabil. Dacă ajustarea totală a veniturilor este o sumă negativă, atunci această sumă se va scade din venitul impozabil.

O situaţie inversă se obţine în cazul ajustării cheltuielilor: suma pozitivă a ajustării cheltuielilor va diminua venitul impozabil, iar suma negativă va majora venitul impozabil.

B. Reportarea pierderilor din perioadele fiscale precedente în viitor Conform articolului 32 al Codului Fiscal, dacă pe parcursul anului fiscal cheltuielile aferente

activităţii de întreprinzător depăşesc venitul brut al contribuabilului în anul curent, atunci suma pierderilor rezultate din această activitate va fi reportată eşalonat pe următorii trei ani în care obţinem venit.

Dacă contribuabilul a suportat pierderi pe parcursul mai multor ani, atunci suma acestor pierderi se reportează în ordinea în care au apărut.

Exemplu: În anul 2000, agentul economic a obţinut pierderi în sumă de 9000 lei. Atunci, în următorii trei ani, în care va obţine profit, el va avea dreptul să scadă a treia parte din aceste pierderi din venitul impozabil:

în anul 2001 – 3000 lei; 2002 – 3000 lei; 2003 – 3000 lei. C. Determinarea impozitului pe venit, calculat din suma corectărilor depistate în perioada

fiscală curentă, dar care se atribuie perioadei de pînă în anul 1998 În anexa 4D din Declaraţie sînt stabilite reguli speciale pentru reflectarea impozitului pe venit

referitor la veniturile şi cheltuielile efectuate în perioada de pînă la anul 1998, dar depistate în perioada fiscală curentă.

Veniturile (cheltuielile) depistate se impozitează la cota impozitului pe venit existentă în anul la care se atribuie.

La determinarea impozitului pe venit pentru perioada fiscală curentă se adună impozitul pe venit pentru veniturile depistate şi se scade impozitul pe venit pentru cheltuielile depistate.

D. Trecerea în cont a impozitului pe venit În conformitate cu art. 81 al Codului fiscal contribuabilii, în limitele anului fiscal, au dreptul de a

trece în cont: 1. Impozitul achitat în străinătate pe venitul din investiţii şi venitul financiar; 2. Impozitul pe venit reţinut din dividendele achitate anticipat; 3. Impozitul pe venit reţinut la sursa de plată din dobînzi, royalty şi alte plăţi; 4. Impozitul pe venit achitat în rate în decursul anului fiscal.

Calculul impozitului pe venit achitat în străinătate şi modalitatea de trecere în cont a acestuia este reflectată în Anexa 5D din Declaraţie.

Contribuabilul are dreptul de a trece în cont impozitul pe venitul din investiţii sau venitul financiar, achitat în orice ţară străină, dacă acest venit urmează a fi supus impozitării şi în Republica Moldova.

87

Mărimea trecerii în cont a impozitului pe venit, plătit în orice ţară pentru un oarecare an fiscal, nu trebuie să depăşească obligaţiile fiscale ale contribuabilului în raport cu venitul său din investiţii şi venitul financiar din surse în altă ţară pe aceeaşi perioadă.

Conform art. 82 din Codul Fiscal, suma impozitului achitată în străinătate din venitul din investiţii şi financiar se trece în cont cu condiţia că acest venit este impozitat în Republica Moldova.

Anexa 6D se completează de către contribuabil în cazul cînd pe parcursul anului fiscal, la achitarea prealabilă a dividendelor, s-a reţinut impozitul pe venit din suma preconizată pentru achitarea dividendelor.

Suma impozitului pe venit reţinută la achitarea prealabilă a dividendelor, ce nu poate fi trecută în cont în anul fiscal curent, adică depăşeşte suma obligaţiunilor fiscale, se reportează în anul fiscal următor celui în care a apărut acest excedent. Totodată, suma excedentului dat nu se consideră ca supraplată.

Anexa 7D se completează de către contribuabilul căruia, pe parcursul anului fiscal la acordarea serviciilor conform art. 90 al Codului Fiscal şi la primirea venitului sub formă de royalty conform art. 89 al Codului, i s-a reţinut impozitul pe venit la sursa de plată. Suma impozitului pe venit reţinut în acest mod urmează a fi trecută în cont în mărime totală, iar în cazul cînd suma obligaţiunilor fiscale este mai mică decît suma impozitului pe venit reţinut la sursa de plată, suma excedentului se consideră ca supraplată şi urmează a fi restituită contribuabilului la dorinţa acestuia.

În anexa 8D, se reflectă suma impozitului pe venit ce urmează a fi achitată în rate în decursul anului fiscal conform art. 84 al Codului Fiscal.

Exemplul 1. Rezultatul financiar al SRL „Avcor”, în anul 2003, constituie 653 000 lei. Ajustarea veniturilor este de + 10 000.

Unele cheltuieli ale perioadei de gestiune constituie: 1) cheltuieli de reprezentanţă:

efective = 7 500 lei, permise spre deducere în scopuri fiscale = 7 000 lei; 2) cheltuieli privind uzura mijloacelor fixe:

efective = 140 000 lei, permise spre deducere în scopuri fiscale = 145 000 lei; 3) cheltuieli de delegaţii:

efective = 55 000 lei, permise spre deducere în scopuri fiscale = 52 000 lei. 4) cheltuieli în scopuri filantropice: efective = 20 000 lei.

În anul 2003, întreprinderea a dat în arendă o încăpere şi a obţinut un venit de 150 000 lei din activitatea dată.

În anul 2001, întreprinderea a înregistrat un rezultat financiar sub formă de pierderi în sumă de 3 000 lei.

Impozitul achitat în rate pe parcursul anului fiscal 2003 constituie 10 000 lei. Calculul obligaţiei fiscale a SRL „Avcor” pentru anul 2003 se efectuează în Declaraţia cu privire la

impozitul pe venit al persoanei ce practică activitate de întreprinzător (anexa 11.1). În continuare, vom reflecta modul de calcul al obligaţiei fiscale pentru SRL „Avcor”. Ajustarea cheltuielilor se calculează în anexa 2D din Declaraţie.

Tabelul 11.1

Extras din anexa 2D din Declaraţie ”Ajustarea cheltuielilor conform prevederilor legislaţiei fiscale”

Constatat în Corectările Cod contabilitatea

financiară scopuri fiscale

Diferenţa col 3-col 2

A 1 2 3 4

Cheltuieli de delegaţii (CF, art.24(3)) 0302 55 000 52 000 - 3 000 Cheltuieli de reprezentanţă (CF, art.24(3)) 0304 7 500 7 000 - 500 Suma uzurii mijloacelor fixe (CF,art.26) 0312 140 000 145 000 + 5 000 Total 030 x X + 1 500

Calcularea limitei cheltuielilor în scopuri filantropice permise spre deducere

88

110%10%ajustatVenituldeduceresprepermisăSuma ×

=

venitul ajustat = rezultatul financiar + ajustarea veniturilor – ajustarea cheltuielilor = = 653 000 lei + 10 000 lei – 1 500 lei = 661 500 lei

lei13660deduceresprepermise

cefilantropiscopuriînlorcheltuielisuma

=×

=110%

10%500661

Observăm că suma cheltuielilor în scopuri filantropice efective nu depăşeşte limita permisă de legislaţie, astfel, se permite deducerea întregii sume de 20 000 lei.

Reportarea pierderilor din perioadele fiscale precedente Deoarece agentul economic a suportat pierderi în anul fiscal 2001 în sumă de 3 000 lei, el

urmează să reporteze pierderile suportate pe următorii trei ani prin calcularea unei treimi din pierderile suportate în perioada fiscală respectivă.

Astfel, aceste pierderi vor diminua venitul impozabil cu: 1 000 lei – în anul 2002 1 000 lei – în anul 2003 1 000 lei – în anul 2004

Calcularea impozitului pe venit reţinut la sursa de plată din venitul din arendă Calculul se efectuează în anexa 7D din Declaraţie şi va fi reflectat mai jos în tabelul 11. 2.

Tabelul 11.2 Extras din anexa 7D din Declaraţie ”Impozitul pe venit reţinut la sursa de plată”

Indicatorii Codul Suma, lei

Impozitul pe venit reţinut la plata royalty 16031 - Impozitul pe venit reţinut la sursa de plată din serviciile specificate la art. 90 al CF (150 000 × 5% )

16032 7 500

Impozitul pe venit ce urmează a fi trecut în cont (16031+16032) 1603 7 500 Calculul impozitului pe venit spre plată la buget este reflectat în anexa 11.1. 11.5. Particularităţile impunerii veniturilor unor categorii de contribuabili a) Impozitarea întreprinderilor individuale şi gospodăriilor ţărăneşti (de fermier) Întreprinderile individuale (în continuare, II) şi gospodăriile ţărăneşti (în continuare, GŢ ) au statut

de persoană fizică ce practică activitate de întreprinzător şi se impozitează, respectiv, ca şi persoanele fizice.

Există două situaţii de calcul al impozitului pe venit: 1. Cînd fondatorul II sau membru al GŢ este o singură persoană. În acest caz, venitul impozabil se calculează ca diferenţa dintre venitul brut obţinut pe parcursul

anului fiscal, suma cheltuielilor permise spre deducere şi suma anuală a scutirilor de care beneficiază această persoană.

Exemplu. II „Fuior Vasile” a obţinut, în anul fiscal 2003, un venit brut în sumă de 69 000 de lei. Cheltuielile aferente obţinerii acestui venit constituie 47 000 lei. Fuior Vasile este unicul fondator şi beneficiază de scutire personală.

Calculăm obligaţia fiscală a II pentru anul 2003. Venitul impozabil = Venitul brut – Cheltuielile permise –

– Scutirile = 69 000 – 47 000 – 3 600 = 18 400 lei Impozitul pe venit se calculează cu aplicarea cotelor de impozitare stabilite pentru persoanele

fizice.

89

Impozitul pe venit = 12 180 × 10% + (16 200 – 12 180) × × 15% + (18 400 – 16 200) × 25% = 2371 lei

II „Fuior Vasile” este obligată să prezinte Declaraţia cu privire la impozitul pe venit a persoanei, ce practică activitate de întreprinzător pînă la data de 31 martie 2004.

Concomitent cu aceasta, Fuior Vasile este obligat să prezinte Declaraţia persoanei fizice cu privire la impozitul pe venit pentru anul 2003, deoarece venitul lui anual din alte surse decît salariul depăşeşte suma scutirii personale anuale. În acest caz, persoana dată nu are obligaţia de achita impozitul pe venit în sumă de 2371 lei, întrucît el o achită ca fondator al II.

2. Cînd fondatori ai II sau membri ai GŢ sînt mai multe persoane. În acest caz, obligaţia fiscală a II sau a GŢ se calculează în modul următor:

a) Venitul obţinut ca urmare a diferenţei dintre venitul brut şi cheltuielile permise spre deducere se repartizează între fondatori conform cotei-părţi deţinute de fiecare.

b) Suma venitului care îi revine fiecărui fondator se impozitează ţinîndu-se cont de scutirile de care beneficiază fiecare fondator.

c) Impozitul pe venit calculat pentru fiecare fondator în parte se sumează şi obţinem obligaţia fiscală a II şi GŢ pentru anul de gestiune.

b) Impozitarea notarilor privaţi Impozitarea notarilor privaţi se efectuează începînd cu 21 februarie 2003, odată cu intrarea în

vigoare a modificărilor şi completărilor la Titlul II al Codului Fiscal. Astfel a fost introdus un nou capitol la Titlul II din Codul Fiscal – Capitolul 101 „Impozitarea notarilor privaţi”.

Potrivit prevederilor articolului 691 din Codul Fiscal, activitatea notarială nu este activitate de întreprinzător şi nu cade sub incidenţa actelor normative ce reglementează această activitate. Respectiv, la aprecierea obligaţiilor fiscale privind impozitul pe venit, notarii privaţi urmează să se conducă de prevederile Capitolului 101 din Codul Fiscal „Impozitarea notarilor privaţi”.

În baza articolului 692 din Codul Fiscal, subiect al impunerii cu impozitul pe venit este notarul privat. Astfel, notarii privaţi, indiferent de forma de desfăşurare a activităţii profesionale – în cadrul biroului notarial individual sau în cadrul biroului în care îşi desfăşoară activitatea mai mulţi notari (biroul notarilor) – sînt obligaţi să determine, să declare şi să-şi onoreze obligaţiile fiscale privind impozitul pe venit aferent activităţii notariale desfăşurate.

Obiectul impunerii, în baza articolului 693 din Codul Fiscal, îl constituie venitul notarului privat. Notarii pot obţine venituri din următoarele activităţi:

♦ Autentificarea actelor juridice (testamente, procuri, contracte); ♦ Procedura succesorală notarială şi eliberarea certificatului de moştenitor; ♦ Eliberarea certificatelor de proprietate; ♦ Certificarea unor fapte, în cazurile prevăzute de lege; ♦ Legalizarea semnăturilor de pe documente; ♦ Actele de protest al cambiilor; ♦ Prezentarea cecurilor spre plată şi certificarea neachitării lor; ♦ Efectuarea şi legalizarea traducerilor documentelor; ♦ Transmiterea cererilor persoanelor fizice şi juridice altor persoane fizice şi juridice; ♦ Alte operaţiuni care nu contravin legislaţiei.

La determinarea obligaţiilor fiscale privind impozitul pe venit, notarii privaţi au dreptul de a deduce din suma venitului obţinut următoarele cheltuieli (art. 694 din Codul Fiscal):

Cheltuielile aferente exercitării activităţii notariale; Cheltuielile privind asigurarea tehnico-materială a activităţii notariale; Cheltuielile de arendă a biroului notarial; Plăţile pentru serviciile personalului tehnic angajat.

Cota impozitului pe venit constituie 22% din venitul impozabil, determinat prin micşorarea venitului brut cu suma cheltuielilor permise spre deducere.

Perioada fiscală privind impozitul pe venit din activitatea notarială este luna calendaristică. Notarii privaţi, pentru determinarea obligaţiei fiscale privind impozitul pe venit, completează lunar, de

90

sine stătător, Calculul impozitului pe venit al notarului privat (anexa 2). Acest calcul se prezintă de către notarii privaţi la inspectoratul fiscal de stat teritorial nu mai tîrziu de ultima zi a lunii care urmează după încheierea perioadei fiscale de gestiune.

Exemplu: Notarul Ion Rusu, în luna august 2004, a obţinut un venit brut în sumă de 159 000 lei. Cheltuielile aferente perioadei date constituie:

– Cheltuieli aferente exercitării activităţii notariale = 100 000 lei; – Cheltuielile de arendă a biroului notarial = 2 000 lei; – Plăţile pentru serviciile personalului tehnic angajat = = 7 000 lei.

Notarul Ion Rusu beneficiază de scutire personală de 300 lei pe lună. Venitul impozabil = venitul brut – cheltuielile permise spre deducere – suma scutirilor Venitul impozabil = 159 000 – 100 000 –2 000 – 7 000 –

– 300 = 49 700 lei Impozitul pe venit = 49 700 × 22% = 10 934 lei

Calculul impozitului este reflectat în anexa 11.2. Notarul Ion Rusu este obligat să prezinte Calculul la inspectoratul fiscal de stat teritorial nu mai

tîrziu de 30 septembrie 2004 şi tot pînă la această dată el este obligat să achite suma impozitului de 10 934 lei.

Pentru anul fiscal curent, notarii privaţi urmează, pînă la data de 31 martie a anului fiscal următor, să prezinte Declaraţia cu privire la impozitul pe venit al persoanei ce practică activitate de întreprinzător în care se vor reflecta rezultatele (veniturile, cheltuielile) din activitatea profesională conform evidenţei notarilor.

Notarii privaţi care, pe lîngă venitul din activitatea profesională desfăşurată, obţin şi alte venituri impozabile, prezintă la finele anului fiscal Declaraţia persoanei fizice cu privire la impozitul pe venit pentru perioada de gestiune. În Declaraţie, notarii vor indica toate sursele de venit impozabile cu excepţia celor aferente activităţii notariale.

11.6. Modalitatea de plată a impozitului pe venit pentru persoanele care practică activitate

de întreprinzător Conform articolului 84 al Codului Fiscal, contribuabilii care nu obţin venit din munca salariată sau

de la care nu se reţine la sursa de plată impozitul pe venit din dobînzi şi royalty, şi obligaţiunile fiscale ale cărora depăşeau în anul fiscal precedent suma de 500 lei sînt obligaţi să achite, nu mai tîrziu de 31 martie, 30 iunie, 30 septembrie şi 31 decembrie ale anului fiscal, sume egale cu ¼ din:

1. Suma calculată drept impozit ce urmează a fi plătit pentru anul respectiv; sau 2. Impozitul ce urma să fie plătit pentru anul precedent.

Întreprinderile agricole şi gospodăriile ţărăneşti (de fermier), care sînt obligate să achite impozitul pe venit în rate, dispun de dreptul de a achita impozitul respectiv în două etape: ¼ din suma impozitului pe venit – pînă la 31 martie şi ¾ din această sumă – pînă la 31 decembrie ale anului fiscal.

Dacă contribuabilul planifică: • Să presteze servicii, din care se va reţine impozitul pe venit la sursa de plată, sau • Achitarea prealabilă a dividendelor, din care urmează a se reţine impozitul pe venit, sau • Obţinerea venitului din investiţii şi financiar de peste hotare, din care se va reţine impozitul

pe venit la sursa de plată, atunci, la determinarea sumei impozitului pe venit ce urmează a fi achitată în rate pornind de la indicatorii prognozaţi, trebuie luată în considerare suma impozitului pe venit aferentă reţinerii la sursa de plată pe parcursul anului fiscal.

11.7. Înlesnirile fiscale privind impozitul pe venit pentru persoanele care practică activitate

de întreprinzător Prin acordarea înlesnirilor fiscale, se urmăreşte scopul de a crea condiţii privilegiate de activitate

pentru unele categorii de contribuabili. În acest mod, statul susţine agricultura, micul business, cercetările ştiinţifice şi alte ramuri strategice ale economiei naţionale.

În categoria întreprinzătorilor ce beneficiază de înlesniri fiscale putem menţiona: a) întreprinderile micului business;

91

b) gospodăriile ţărăneşti (de fermier); c) cooperativele agricole de prestări servicii; d) rezidenţii zonelor economice libere; e) autorităţile şi instituţiile publice; f) organizaţiile necomerciale.

În continuare, vom expune unele din înlesnirile fiscale acordate categoriilor de contribuabili menţionaţi mai sus.

Înlesnirile fiscale pentru categoriile de contribuabili specificate în punctele a), b), c) şi d) sînt acordate în baza articolului 49 al Codului Fiscal, articolului 24 al Legii pentru punerea în aplicare a Titlurilor I şi II ale Codului Fiscal şi a altor acte normative.

Agenţii micului business sînt scutiţi de plata impozitului pe venit pe un termen de 3 ani, în cazul cînd îndeplinesc următoarele condiţii:

• Dacă încheie un acord cu Serviciul Fiscal de Stat; • Dacă dispun de un număr mediu anual de salariaţi de la 1 la 19 persoane; • Dacă suma vînzărilor nete anuale nu depăşeşte

3 000 000 lei; • Dacă cel puţin 80% din suma scutirii se repartizează pentru dezvoltarea producţiei proprii şi

crearea locurilor de muncă. La expirarea termenului de 3 ani din momentul acordării scutirii, agenţii micului business, care

obţin venit din comercializarea producţiei / serviciilor proprii, au dreptul la o reducere cu 35% a cotelor impozitului pe venit în decurs de 2 ani, cu condiţia asigurării creşterii numărului mediu scriptic anual al salariaţilor cu cel puţin 20% faţă de anul precedent.

Gospodăriilor ţărăneşti (de fermier) li se acordă scutire la plata impozitului pe venit pe 3 ani şi, ulterior, au dreptul la reducere cu 35% a cotelor impozitului pe venit pe un termen de 2 ani în condiţiile:

• Dacă încheie un acord cu Serviciul Fiscal de Stat; • Dacă nu au sau au stins toate restanţele la impozitul funciar; • Dacă au achitat impozitul funciar în termenele stabilite de legislaţia fiscală.

Această facilitate este acordată gospodăriilor ţărăneşti (de fermier) fără a se ţine cont de: – numărul salariaţilor; – volumul producţiei / serviciilor prestate; – alte condiţii şi limitări prevăzute pentru agenţii micului business.

Cooperativele agricole de prestări servicii, înfiinţate în conformitate cu art. 87 din Legea 73/2001 Privind cooperativele de întreprinzător, sînt scutite de impozite cu condiţia că cel puţin 75% din valoarea totală a livrărilor cooperativei constituie valoarea mărfurilor şi serviciilor livrate membrilor acestei cooperative şi valoarea mărfurilor livrate cooperativei de către membrii acesteia (art. 49 alin. 10 al Codului Fiscal).

Întreprinderile cu investiţii străine au dreptul la reducerea cu 50% a impozitului pe venit pe parcursul a 5 ani după constituirea capitalului social şi declararea primului venit. Această facilitate se obţine cu respectarea următoarelor condiţii:

• În capitalul social, investiţiile străine depăşesc 250 mii dolari SUA; • Mai mult de 50% din venitul brut se constituie din comercializarea produselor (lucrărilor,

serviciilor) de fabricaţie proprie. Toţi agenţii economici sînt scutiţi de plata impozitului pe venit prin reducerea venitului

impozabil cu suma ce conţine 50% din investiţiile efectuate pentru procurarea mijloacelor fixe sau pentru investiţii în construcţii. Excepţie constituie procurarea autovehiculelor personale şi a mobilei pentru oficiu. Facilitatea nominalizată este utilizată în mărimea ce nu depăşeşte venitul impozabil, cu condiţia respectării următoarelor restricţii:

• Pe parcursul următorilor 3 ani de la acordarea scutirii: – să nu repartizeze dividende (venituri); – să nu comercializeze activele procurate;

• Să nu fie date în arendă (leasing) mijloacele fixe procurate pentru care s-a obţinut facilitatea respectivă.

92

Rezidenţii zonei economice libere beneficiază de următoarele facilităţi privind impozitul pe venit:

• Impozitul pe venit obţinut de la vinderea mărfurilor (serviciilor) originare din zona economică liberă prin exportul lor în afara teritoriului vamal al Republicii Moldova se percepe în proporţie de 50 la sută din cota stabilită;

• Impozitul pe venit de la activitatea rezidenţilor în zona economică liberă cu excepţia rezultatelor obţinute de la realizarea mărfurilor (serviciilor) exportate în afara teritoriului vamal al Republicii Moldova se percepe în proporţie de 75 la sută din cota stabilită;

• Rezidenţii care au investit în fondurile fixe ale întreprinderilor lor un capital echivalent cu cel puţin 1 000 000 dolari SUA sînt scutiţi de plata impozitului pe venit pe o perioadă de 3 ani. Această facilitate se utilizează doar la exportul mărfurilor (serviciilor) originare din zona economică liberă în afara teritoriului vamal al Republicii Moldova.

Conform art.51 al Codului Fiscal, sînt scutite de impozitul pe venit autorităţile şi instituţiile publice finanţate din:

• Bugetul de stat; • Bugetul unităţilor administrativ-teritoriale; • Bugetul asigurărilor sociale de stat.

Conform art.52 al Codului Fiscal, organizaţiile necomerciale sînt scutite de impozitul pe venit în cazul cînd activitatea lor corespunde următoarelor cerinţe:

• Sînt înregistrate în conformitate cu legislaţia; • În documentele de constituire sînt indicate genurile de activitate concrete, desfăşurate de

această organizaţie necomercială; • În documentele de constituire este indicată interdicţia privind distribuirea venitului sau

proprietăţii între membrii organizaţiei, între fondatori sau persoane particulare; • Întregul venit din activitatea prevăzută se foloseşte în scopul prevăzut de documentele de

constituire; • Nu foloseşte vreo parte din proprietate sau din venit în interesele vreunui membru al

organizaţiei, fondator sau persoane particulare; • Nu susţin propaganda politică şi nu folosesc vreo parte din venit pentru finanţarea acesteia.

În categoria organizaţiilor necomerciale scutite de impozit pe venit se includ: Instituţiile care activează în sfera ocrotirii sănătăţii, învăţămîntului, ştiinţei şi culturii; Organizaţiile sindicale, religioase, asociaţiile de economii şi împrumuturi ale cetăţenilor; Societăţile orbilor, surzilor şi invalizilor, precum şi întreprinderile create pentru realizarea

scopurilor statutare ale acestor societăţi, societăţile veteranilor şi alte asociaţii obşteşti; Barourile şi uniunile avocaţilor, uniunile şi asociaţiile notarilor şi camerele notariale; Partidele şi alte organizaţii social-politice.


1. Numiţi veniturile impozabile, care se includ în venitul brut al persoanei care practică activitate de întreprinzător.

2. Numiţi veniturile neimpozabile, care nu se includ în venitul brut al persoanei care practică activitate de întreprinzător.

3. Ce reprezintă o deducere? 4. Ce cheltuieli se includ în componenţa deducerilor? 5. Din ce cauză unele cheltuieli se reglementează în scopul impozitării? 6. Cum se clasifică mijloacele fixe în scopul impozitării? 7. Care este metoda de calcul al uzurii mijloacelor fixe în scopuri fiscale? 8. Cu ce scop se efectuează ajustările veniturilor şi cheltuielilor? 9. În ce caz obţinem trecerea în cont a impozitului pe venit?

10. Cum se reportează pierderile din perioadele fiscale precedente? 11. Cum are loc trecerea în cont a impozitului pe venit achitat în străinătate pentru rezidenţii

Republicii Moldova? 12. Descrieţi etapele de calcul al obligaţiei fiscale în Declaraţia cu privire la impozitul pe venit al

93

persoanei, ce practică activitate de întreprinzător. 13. Care sînt particularităţile impozitării veniturilor întreprinderilor individuale şi gospodăriilor ţărăneşti (de

fermieri)? 14. Care este specificul impozitării veniturilor notarilor privaţi? 15. Care sînt modalităţile de plată a impozitului pe venit pentru persoanele ce practică activitate de

întreprinzător? 16. Ce scop se urmăreşte prin acordarea înlesnirilor fiscale? 17. Numiţi categoriile de întreprinzători care beneficiază de înlesniri fiscale. 18. Care este baza legislativă a sistemului de înlesniri fiscale?

Bibliografie:

1. Codul Fiscal. Titlul I „Noţiuni generale” şi Titlul II „Impozitul pe venit”. 2. Legea cu privire la administrarea impozitului pe venit şi pentru punerea în aplicare a Titlurilor I şi

II ale Codului Fiscal. 3. Legea bugetului de stat pe anul 2003, nr.1463-XV din 15 noiembrie 2002. 4. Instrucţiunea cu privire la modul de calculare şi achitare a impozitului pe venit de către persoanele

ce practică activitate de antreprenoriat (publicată în Monitorul Oficial, nr.21-24 din 27 februarie 2001).

5. Instrucţiunea cu privire la reţinerea impozitului pe venit la sursa de plată, nr.14 din 19.12.2001, publicată în Monitorul Oficial nr. 5-8 din 10 ianuarie 2001.

6. Ordinul IFPS, nr.147 din 22.07.2003 „Cu privire la aprobarea Formularului-tip al Calculului impozitului pe venit al notarului privat şi a modului de completare a Calculului dat” (publicat în Monitorul Oficial, nr.177-181 din 15.08.2003).

7. „Impozite şi taxe în bugetul local”, proiect al Asociaţiei Primarilor şi Colectivităţilor Locale din Republica Moldova, ediţia a II-a, vol.2, Chişinău 2001.

8. Şarcov P., Ipati Gh. „Impozitarea şi facilităţile fiscale pentru micul business din Republica Moldova: ghid pentru întreprinzători”, Chişinău 2003, pag.17-30, 64-75.

94

Anexa 11.1

DECLARAŢIA Nr. _______________

Cu privire la impozitul pe venit a persoanei, ce practică activitate de întreprinzător a SRL „AVCOR” pe anul 2003

INDICATORII Cod Suma

Profitul (pierderi) obţinut în perioada gestionară pînă la impozitare, inclusiv 010 653 000 Suma totală a veniturilor constatate conform datelor contabilităţii financiare (suma clasei 6 „Venituri” a Planului de conturi)

0101

Suma totală a cheltuielilor constatate conform datelor contabilităţii financiare (suma clasei 7 „Cheltuieli” a Planului de conturi)

0102

Ajustarea (majorarea/micşorarea)veniturilor conform prevederilor legislaţiei fiscale (anexa 1D)

020 10 000

Ajustarea (majorarea/micşorarea) cheltuielilor conform prevederilor legislaţiei fiscale (anexa 2D)

030 1 500

Venitul (pierderi) obţinut în perioada gestionară, luînd în consideraţie ajustările (r.010+r.020-r.030)

040 661 500

Suma cheltuielilor efective legate cu donaţiile în scopuri filantropice, indicate în art.36 al CF, dar nu mai mult de limita stabilită, care se determină ca r.040 x 10/110

050 20 000

Suma cheltuielilor efective neconfirmate documentar, dar nu mai mult de limita stabilită, care se determină ca r.040 × 0,1/100,1

060

Suma venitului impozabil (pierderilor fiscale) fără luarea în calcul a pierderilor fiscale ai anilor precedenţi (r.040-r.050-r.060)

070 641 500

Suma pierderilor fiscale reportate din perioadele fiscale precedente permise spre deducere în perioada fiscală

080 1 000

Suma venitului impozabil (r.070-r.080) 090 640 500 Suma pierderilor fiscale (rezultatul negativ din r.070) 100 Cota impozitului pe venit, % 110 22% Suma impozitului pe venit (r.090 × r.110) 120 140 910 Suma facilităţilor la impozitului pe venit (anexa 3D) 130 Suma impozitului pe beneficiu, calculat din suma corectărilor depistate în perioada fiscală curentă, dar care se atribuie perioadei de pînă în 1998 (anexa 4D)

140

Suma impozitului pe venit în perioada fiscală curentă, exceptînd facilităţile (r.120-r.130)

1501 140 910

Total spre calcul (r.140+r.1501) 150 140 910 Suma trecerilor în cont – total, inclusiv 160 7 500 Impozitul pe venit achitat în străinătate (anexa 5D) 1601 Impozitul pe venit reţinut, în prealabil, la plata dividendelor (anexa 6D) 1602 Impozitul pe venit reţinut la sursa de plată (anexa 6D) 1603 7 500 Impozitul pe venit achitat în rate pe parcursul anului fiscal 170 10 000 Total impozitul pe venit spre plată (r.150-r.160-r.170) 180 123 410 Suma plăţii în plus a impozitului pe venit (r.160+r.170-r.150) 190

95

Anexa 11.2 Forma C NOTAR Anexa 1

La ordinul IFPS nr.147 din 22.07.2003 Inspectoratul Fiscal de Stat_______________ Data prezentării ________________

Calculul impozitului pe venit al notarului privat pentru perioada fiscală august 2004

Numele şi prenumele notarului Ion Rusu codul fiscal 2000045128849 Adresa: m. Chişinău, str. Armeană 32 codul localităţii (CUTAM)______

INDICATORII cod Suma (lei) Venitul obţinut în perioada gestionară din activitatea notarială 010 159 000 Suma cheltuielilor efective de la activitatea notarială, inclusiv (r.0201+r0202+r0203+r0204+r0205)

020 109 000

Cheltuieli aferente exercitării activităţii notariale 0201 100 000 Cheltuieli privind asigurarea tehnico-materială a activităţii notariale 0202 Cheltuieli de arendă a biroului notarial 0203 2 000 Cheltuieli privind întreţinerea biroului notarial 0204 Plăţile pentru serviciile personalului tehnic angajat 0205 7 000 Suma venitului impozabil (suma pierderilor) (r010-r020) 030 50 000 Suma scutirilor conform art.33, 34 şi 35 din CF 040 300 Suma venitului impozabil fără suma scutirilor (r030-r040) 050 49 700 Cota impozitului pe venit, % 060 22% Total impozit pe venit spre calcul (r050 x r060) 070 10 934 Suma de control 10 934 lei Declar că informaţia dată este veridică, iar eu sînt la curent cu răspunderea pentru încălcarea legislaţiei fiscale, prevăzută în cazul includerii în ea a informaţiei false sau care induce în eroare. Semnătura notarului _______________

96

Tema 12. IMPOZITUL PRIVAT

12.1. Impozitul privat – noţiuni generale 12.2. Subiectul, obiectul şi cotele impozitului privat 12.3. Administrarea impozitului privat

Cuvinte-cheie:

• patrimoniu public; • contract de vînzare-cumpărare; • privatizare; • buget de stat; • cumpărătorul patrimoniului.

12.1. Impozitul privat – noţiuni generale Impozitul privat este inclus în sistemul impozitelor generale de stat. Modul de achitare a acestuia

se reglementează prin Legea bugetului de stat, Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova, nr.998 din 29.09.00. „Aprobarea Regulamentului cu privire la concursurile comerciale, investiţionale şi tratativele directe privind privatizarea patrimoniului public”.

Impozitul privat este o plată încasată pînă la semnarea contractului de vînzare-cumpărare a patrimoniului public, inclusiv a acţiunilor, şi este vărsat de către cumpărătorul patrimoniului, în bugetul de stat.

12.2. Subiectul, obiectul şi cotele impozitului privat Obiectul calculării impozitului privat reprezintă patrimoniul public privatizabil, inclusiv în

Programul de privatizare sub formă de pachete unice sau divizate de acţiuni şi cote de participare în societăţile economice, cu excepţia obiectelor ce nu pot fi supuse privatizării.

Subiecţii (plătitorii) impozitului privat, ce pot achiziţiona bunuri publice, sînt: 1. Persoanele fizice şi juridice din Republica Moldova, cu excepţia autorităţilor administraţiei

publice, întreprinderile de stat şi municipale, instituţiilor finanţate de la bugetul de stat sau locale;

2. Persoanele fizice sau juridice străine, cu excepţiile stabilite de legislaţia în vigoare; 3. Apatrizii (persoane care nu au cetăţenia nici unui stat).

Conform art.6 din Legea bugetului de stat pentru anul 2004, impozitul privat se încasează în mărime de 1% din valoarea bunurilor proprietate publică procurate în procesul privatizării, inclusiv din valoarea acţiunilor procurate.

Evaluarea obiectelor incluse în Programul de privatizare şi determinarea preţului se efectuează conform actelor normative în vigoare şi standardelor naţionale.

12.3. Administrarea impozitului privat Responsabilitatea pentru corectitudinea calculării impozitului şi plata acestuia la timp aparţine atît

organelor răspunzătoare de organizarea privatizării, cît şi contribuabililor. Darea de seamă pe impozitul privat se prezintă la Inspectoratul Fiscal Principal (IFPS) de Stat de

către persoana ce achiziţionează patrimoniul public, în corespundere cu forma IP (Impozitul Privat) stabilită de IFPS.

Termenul prezentării dării de seamă este pînă la ultima zi a lunii ce urmează trimestrului în care a avut loc întocmirea contractului de vînzare-cumpărare.

Pentru neachitarea la termen a impozitului privat, contribuabilii sînt traşi la răspundere conform Titlului V al Codului Fiscal.

97


1. În care din cele două sisteme (sistemul impozitelor şi taxelor generale de stat sau impozitelor şi taxelor locale) este inclus impozitul privat?

2. Care este obiectul calculării impozitului privat? 3. Cine poate fi subiect al impozitului privat ce poate achiziţiona bunuri publice? 4. Care este mărimea impozitului privat? 5. Cui îi aparţine responsabilitatea pentru corectitudinea calculării impozitului şi plata acestuia la

timp? 6. Care sînt termenele de prezentare a dării de seamă pe impozitul privat? 7. Cine sînt apatrizii?

Bibliografie:

1. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova, Nr.998 din 29.09.2000 cu privire la privatizarea patrimoniului public.

2. Regulamentul concursurilor investiţionale şi comerciale şi negocierilor directe privind privatizarea patrimoniului public – anexă la Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova, Nr.998 din 29.09.2000.

3. Codul Fiscal al Republicii Moldova. Legea Republicii Moldova, Nr.1163-XIII din 24.04.97/Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.62/522 din 18.09.1997 (modificat şi republicat; vezi baza de date MoldInfoLex), pag.83.

4. Legea Bugetului de stat al Republicii Moldova pe anul 2004, Nr.474-XV din 27.11.2003 /M.O. al Republicii Moldova, Nr.243 din 11 decembrie 2003.

Tema 13. IMPACTUL IMPOZITELOR DIRECTE ASUPRA PROCESELOR SOCIAL-ECONOMICE

13.1. Rolul impozitelor directe în formarea veniturilor bugetului consolidat al Republicii

Moldova 13.2. Impactul impozitelor directe asupra proceselor investiţionale 13.3. Corelarea dintre impozitele directe şi procesul formării preţurilor 13.4. Influenţa impozitelor directe asupra dezvoltării sferei sociale 13.5. Dubla impunere fiscală

Cuvinte-cheie:

• impozitele directe; • politica bugetar-fiscală; • calculul uzurii mijloacelor fixe în scopul impozitării; • climatul fiscal; • stabilizatori sociali; • ”erodarea” veniturilor; • valoarea de piaţă a bunurilor imobiliare; • acorduri privind evitarea dublei impuneri fiscale.

13.1. Rolul impozitelor directe în formarea veniturilor bugetului consolidat al Republicii Moldova

Influenţa impozitelor directe asupra proceselor social-economice este posibilă prin asigurarea statului cu resurse financiare, necesare acestuia pentru satisfacerea necesităţilor obşteşti. În ţările dezvoltate, ponderea impozitelor directe în volumul total al veniturilor fiscale constituie de la 70% în statele Uniunii Europene pînă la 84% în S.U.A. [9], ceea ce indică importanţa rolului pe care îl joacă această grupă de impozite în formarea veniturilor bugetare în diferite state. Dinamica ponderii impozitelor directe în veniturile bugetului consolidat al Republicii Moldova este prezentată în figura 13.1.1.

98

1 9 ,91 % 1 7,72 %2 0,57 % 21 ,92 % 21 ,1 4%

0%

5%

10%

15%

20%

25%

1999 2000 2001 2002 2003

Figura 13.1.1. Dinamica ponderii impozitelor directe în veniturile bugetului consolidat al

Republicii Moldova Structura şi dinamica sumelor impozitelor directe în veniturile bugetului consolidat al

Republicii Moldova pe parcursul anilor 1999-2003 sînt prezentate în tabelul 13.1.1.

Tabelul 13.1.1 Dinamica sumelor impozitelor directe în veniturile bugetului consolidat al Republicii Moldova

în anii 1999-2003 (mln. lei)

Indicatorii 1999 2000 2001 2002 2003 Veniturile bugetului consolidat – total 3100.3 4102.4 4324.8 5084.4 6620.5 Impozitele directe 617.4 727.0 889.6 1114.7 1399.5

Din care: - impozitul pe venitul persoanelor fizice 218.8 264.5 347.6 467.4 623.4 - impozitul pe venitul din activitatea de întreprinzător 233.4 275.6 349.7 427. 6 577.5 - impozitul funciar 139.7 159.7 164.5 189.7 167.9 - impozitul pe bunurile imobiliare 25.5 27.2 27.8 30.0 30.7 În baza sursei [8, 14]

Analiza ponderii veniturilor impozitelor directe în prelevările bugetului consolidat al Republicii Moldova pe parcursul ultimilor cinci ani este prezentată în tabelul 13.1.2. şi denotă existenţa unei tendinţe de scădere a acestora în bugetul consolidat către sfîrşitul anilor ’90, iar în anii 2000-2002 – tendinţa de creştere a acestora în formarea veniturilor fiscale ale bugetului dat.

Tabelul 13.1.2 Ponderea impozitelor directe în veniturile bugetului consolidat al Republicii Moldova, (%)

Tipuri de impozite 1999 2000 2001 2002 2003

- Impozitul pe venit al persoanelor fizice 7.1 6.4 8.0 9.2 9.4 - Impozitul pe venitul din activitatea de întreprinzător 7.5 6.7 8.1 8.4 8.7 - Impozitul funciar 4.5 3.9 3.8 3.7 2.5 - Impozitul pe bunurile imobiliare 0.8 0.7 0.6 0.6 0.5 Impozitele directe - total 19.9 17.7 20.6 21.9 21.14 În baza sursei [8, 14]

Ponderile impozitelor pe venitul persoanelor fizice şi celor provenite din activitatea de întreprinzător

în veniturile bugetului consolidat al Republicii Moldova, practic, coincid, în timp ce în ţările OCDE, componenta structurală a primelor este mult mai importantă, decît acea ce corespunde impozitelor pe profitul corporaţiilor, ceea ce este confirmat prin datele tabelului 13.1.3.

99

Tabelul 13.1.3

Structura impozitelor în ţările ОСDE, (%)

Tipuri de impozite S.U.A. UE Japonia ОCDE Total impozite, din care 100 100 100 100

- impozitele directe 84 70 81 76 • impozitele pe venit al persoanelor fizice 41 24 19 30 • impozitele asupra profitului corporaţiilor 9 6 13 9 • contribuţii pentru asigurarea socială 23 32 38 28 • impozitele pe bunuri 11 8 11 9

- impozitele indirecte 16 30 19 24 Sursa [9]

Cu toată ponderea neînsemnată a veniturilor directe în structura veniturilor bugetului consolidat al

Republicii Moldova, acestea joacă un rol important în completarea veniturilor bugetare ale unităţilor administrativ-teritoriale (UAT), fapt confirmat prin datele din tabelul 13.1.4. La nivelul UAT, impozitele directe, practic, sînt integral prelevate la bugetele respective: impozitul pe venitul din activitatea de întreprinzător este defalcat în mărime de 100% în bugetele raioanelor, cu excepţia municipiilor Chişinău şi Bălţi, care beneficiază (în baza Legii cu privire la bugetul de stat pentru anul 2004) de 50% din suma impozitului dat prelevat către autoritatea publică; impozitul pe venitul persoanelor fizice, impozitul pe bunurile imobiliare şi impozitul funciar (care, în conformitate cu Legea pentru punerea în aplicare a Titlului VI din Codul Fiscal, este subînţeles prin noţiunea de impozit pe bunurile imobiliare) sînt defalcate integral.

Tabelul 13.1.4

Dinamica impozitelor directe în veniturile bugetelor locale în Republica Moldova în anii 1999–

2003 (mln. lei)

Indicatorii 1999 2000 2001 2002 2003 Veniturile bugetelor locale, total

1024.0

1429.4

1797.4

1712.8

2047.1 Inclusiv: Impozitul funciar

139.7

159.7

164.5

189.6

167.9 Impozitul pe bunurile imobiliare

25.5

27.2

27.8

30.0

30.7 Impozitul pe venit

317.0

403.5

577.6

754.8

989.4 Ponderea impozitelor directe în veniturile bugetelor locale, %

47.1

41.3

42.8

56.9

58.0 În baza sursei [8]

Datele tabelului reflectă cu elocvenţă că impozitele directe reprezintă o sursă importantă de

completare a bugetului, de unde rezultă că organele administraţiei publice locale sînt obligate să acorde o atenţie sporită prelevării impozitului dat. Structura impozitelor directe în 2003, reprezentată

100

în figura 13.1.2, demonstrează importanţa pe care o au impozitele pe venit în asigurarea statului cu resurse financiare necesare, în timp ce impozitele pe bunurile imobiliare ocupă un loc secundar în această ierarhie.

4 1 %

1 2 % 2 %

4 5 %

im p o z i t u l p e v e n i t u l p e r s o a n e lo r f i z i c eimpozitul pe venitul din activitatea de întreprinzător im p o z i t u l f u n c i a rim p o z i t u l p e b u n u r i l e im o b i l ia r e

Figura 13.1.2. Structura impozitelor directe în Republica Moldova în anul 2003 Conform Direcţiilor principale ale politicii bugetar-fiscale şi cadrul cheltuielilor pe termen mediu

(2003-2005), ponderea impozitelor directe în veniturile bugetului consolidat o să scadă pînă la 20,50% în anul 2005 [6]. Cu toate acestea, va creşte semnificativ suma colectărilor în baza impozitului pe bunurile imobiliare, ceea ce îi va permite acestuia să devină o sursă importantă a mijloacelor financiare a bugetelor locale.

13.2. Impactul impozitelor directe asupra proceselor investiţionale Impactul impozitelor asupra stării economice a statului poate fi atît pozitiv, cît şi negativ.

Impozitele pot frîna sau impulsiona creşterea economică, realizîndu-şi, mai ales în cazul impozitelor directe, funcţia de reglare-stimulare a dezvoltării proceselor economice.

Una din problemele economice de bază în Republica Moldova este nivelul insuficient al

resurselor investiţionale alocate în economia ţării. Investiţiile se referă la principalii factori de contribuţie ai creşterii economice, de aceea majorarea alocării acestora în economie este apreciată drept sarcină prioritară a statului. În tabelul 13.2.1. sînt prezentate datele cu privire la volumul investiţiilor în raport cu PIB în Republica Moldova în comparaţie cu alte state.

Tabelul 13.2.1 Ponderea investiţiilor în PIB, (%)

Ţările Ponderea investiţiilor în PIB, (%)

China 40 Japonia 30 Polonia 25 Franţa, Italia 20 S.U.A 18 Marea Britanie 17 Rusia 14 Republica Moldova 12.7 În baza surselor [8,13]

În Republica Moldova, cota investiţiilor în capitalul fix, pe parcursul ultimilor ani, nu a depăşit

15,83%, ceea ce a condus la: insuficienţa lărgirii procesului de reproducţie; insuficienţa investiţională cronică; degradarea potenţialului economic al statului etc.

101

Printre pîrghiile statale de influenţă asupra procesului investiţional, în scopul reglării acestuia, un loc important îl ocupă politica fiscală. Practica mondială, în reglarea proceselor de investire capitală, demonstrează elocvent că unul din impozitele directe – impozitul pe profitul corporaţiilor (în Republica Moldova, acesta fiind reprezentat de impozitul pe venitul persoanelor juridice) – a devenit o pîrghie foarte eficientă.

Surse de bază ale investiţiilor pot fi: sumele uzurii fondurilor fixe; beneficiile întreprinderilor; mijloacele populaţiei; resursele bugetare; investiţiile străine şi alte surse.

Structura investiţiilor în capitalul fix, în Republica Moldova, prezentată în figura 13.2.1., relevă faptul că printre toate sursele de investire ponderea cea mai însemnată o deţin sursele proprii ale întreprinderilor.

7 1 %

1 2 %

6 %4 % 7 %

m ijlo a c e le p ro p rii a le în tre p r in d e rilo rmijloacele investitorilor străinim ijlo a c e le b u g e tu lu imijloacele populaţieia lte su rse

Figura 13.2.1. Structura investiţiilor în capitalul fix în Republica Moldova

În momentul actual, pe plan internaţional, sursa principală de contribuţie în procesul reproducţiei

lărgite este autofinanţarea întreprinderilor, adică finanţarea investiţiilor din contul fondului de uzură şi al fondului de rezervă. În acest context, alegerea metodelor raţionale de gestionare a mijloacelor fixe, evaluarea acestora şi, mai ales, raţionalizarea metodelor de calcul al uzurii are o mare importanţă pentru agenţii economici. În statele dezvoltate, normele şi normativele de calcul al uzurii sînt corelate într-un sistem unic cu:

– defalcările fiscale din profitul companiilor; – scutirile în legătură cu acordarea creditului investiţional; – cheltuielile pentru activitatea inovaţională.

În Republica Moldova, evidenţa şi calculul uzurii mijloacelor fixe în scopul impozitării sînt reglementate conform prevederilor Regulamentului Ministerului de Finanţe al Republicii Moldova, în conformitate cu care, pentru calcularea uzurii toate mijloacele fixe, sînt clasificate în 5 categorii de proprietate, fiecăreia corespunzîndu-i o normă anumită a uzurii, după cum urmează: categoria I de proprietate – 5%; categoria a II-a de proprietate – 8%; categoria a III-a de proprietate – 10%; categoria a IV-a de proprietate – 20%; a categoria V-a de proprietate – 30% [1]. Cu ajutorul acestor normative, statul limitează procesul de majorare intenţionată a sumelor uzurii în scopul diminuării bazei de impozitare.

Prin diferite pîrghii puse la temelia mecanismului de impozitare a profitului, statul influenţează procesul de redistribuire a acestuia: pe calea acordării scutirilor stimulează orientarea profitului în dezvoltarea producţiei.

În Republica Moldova, pe parcursul ultimelor decenii, au fost întreprinse diferite măsuri în vederea reglării proceselor investiţionale. În acelaşi timp, drept instrumente de bază ale stimulării fiscale a investiţiilor erau considerate înlesnirile la achitarea impozitului pe beneficiu, iar ulterior la achitarea impozitului pe venit al persoanelor juridice.

102

Din anul 2000, se aplică următoarea scutire: „Agenţii economici, inclusiv întreprinderile cu investiţii străine, sînt scutiţi de plata impozitului prin reducerea venitului impozabil cu suma ce constituie 50% din investiţiile alocate în vederea procurării mijloacelor fixe sau a efectuării construcţiilor (cu excepţia autovehiculelor personale şi mobilierului pentru oficiu), inclusiv pentru procurarea mijloacelor fixe în regim de leasing, dar mai mult de venitul impozabil, cu condiţia respectării următoarelor restricţii:

a) pe parcursul a 3 ani, imediat următori anului în care a fost acordată scutirea, să nu fie repartizate dividende acţionarilor, venituri membrilor societăţii, să nu fie comercializate activele procurate;

b) să nu fie date în arendă (leasing) aceste mijloacele fixe” [4]. Prin intermediul impozitelor directe, statul poate stimula procesele de atragere a investiţiilor

străine ca a una dintre surse importante pentru investiţiile capitale din economia Republicii Moldova. După cum arată practica mondială, atragerea investiţiilor străine influenţează pozitiv asupra economiei şi contribuie la:

– lărgirea bazei impozabile, devenind sursă suplimentară pentru completarea veniturilor bugetare;

– dezvoltarea procesului de producţie; – transferarea noilor tehnologii; – creşterea competitivităţii întreprinderilor şi a producţiei acestora; – dezvoltarea anumitor regiuni ale ţării; – apariţia posibilităţilor de ieşire pe pieţele mondiale etc.

Deşi există un număr mare de momente pozitive în atragerea investiţiilor străine, practica mondială de colaborare investiţională a statelor cu niveluri diferite de dezvoltare social-economică atestă faptul că pătrunderea capitalului străin din statele dezvoltate în cele mai puţin dezvoltate din punct de vedere economic şi social poate deveni o serioasă piedică pentru întărirea integrităţii teritoriale şi independenţei statului primitor de investiţii.

Printre factorii ce influenţează afluxul de investiţii străine, un factor nu mai puţin important este climatul fiscal. În condiţiile actuale, importanţa acestuia a slăbit întru cîtva, oferind locul altor factori, cum ar fi: stabilitatea politică şi economică; garanţiile în sfera investiţiilor etc. Însă întrebările ce vizează existenţa unui climat fiscal favorabil continuă să intereseze investitorii. Existenţa unui climat fiscal favorabil nu înseamnă, pentru ei, doar prezenţa regimurilor fiscale lejere, ci şi asigurarea stabilităţii şi posibilităţii de a prevedea evoluţia sistemului de impozitare, ceea ce ar permite investitorilor să elaboreze planuri pe perioade de lungă durată pentru activitatea sa antreprenorială.

Crearea, în Republica Moldova, a sistemului de impozitare a companiilor străine a avut loc concomitent cu acordarea diferitelor scutiri şi preferinţe investitorilor străini. În legislaţia Republicii Moldova, sînt stabilite anumite înlesniri fiscale pentru investitorii străini, printre care:

– scutirea de plata taxelor vamale pentru valorile materiale, importate în Moldova în calitate de aport material la formarea şi majorarea capitalului statutar al întreprinderilor cu investiţii străine;

– scutirea de plata taxelor vamale a mărfurilor, materiei prime, semifabricatelor etc., importate în Moldova pentru fabricarea produselor pentru exportul ulterior;

– reducerea cu 50% a impozitului pe venit pe o perioadă de 5 ani, acordată întreprinderilor cu investiţii străine, după constituirea capitalului social şi declararea primului venit. Facilitatea menţionată se extinde asupra întreprinderilor în al căror capital social investiţiile străine depăşesc suma echivalentă cu 250 mii dolari S.U.A. şi peste 50% din venitul brut al cărora se constituie din comercializarea produselor (lucrărilor, serviciilor) de fabricaţie proprie;

– scutirea de plata impozitului pe venit pe parcursul a 3 ani de la data încheierii acordului cu Inspectoratul Fiscal Principal de Stat întreprinderilor în al căror capital social investiţiile străine depăşesc suma echivalentă cu 1 mln dolari SUA cu condiţia ca cel puţin 80% din suma impozitului pe venit, calculată şi nevărsată la buget, se investesc în dezvoltarea producţiei proprii ori în programe de stat sau ramurale de dezvoltare a economiei naţionale. Facilitatea menţionată se extinde asupra investitorilor care au efectuat investiţii pînă la 1 ianuarie 2000 [3; 4].

103

De rînd cu aceste scutiri speciale, investitorii străini pot beneficia de toate scutirile fiscale acordate antreprenorilor autohtoni, doar dacă în legislaţie nu este stipulat altceva.

Impozitele directe au o influenţă nemijlocită asupra volumului unei astfel de surse, cum ar fi, economiile populaţiei. Unele forme de economii ale cetăţenilor nu conduc nemijlocit la formarea investiţiilor productive. Doar după transpunerea acestor mijloace băneşti în canalele finanţării directe (cumpărarea hîrtiilor de valoare, spre exemplu) sau finanţării indirecte (prin intermediul depozitelor bancare sau fondurilor de pensii), ele devin surse investiţionale.

În Republica Moldova, drept metodă de stimulare a economiilor populaţiei poate fi considerat procesul diminuării continue a cotei maximale a impozitului pe venit al persoanelor fizice, evoluţie prezentată în tabelul 13.2.2.

Tabelul 13.2.2 Evoluţia cotelor impozitului pe venitul persoanelor fizice în Republica Moldova

Anii Cotele impozitului pe venitul persoanelor fizice

1997 10%; 20%; 30%; 40% 1998 15%; 20%; 32% 1999-2001 10%; 15%; 28% 2002-2003 10%; 15%; 25% 2004 10%; 15%; 22%

2005 9%; 14%; 20% În baza sursei [1]

O altă direcţie de stimulare a economiilor populaţiei în Republica Moldova, dar de data aceasta a acelor economii care sînt plasate în depozitele bancare şi în hîrtiile de valoare ale statului, este scutirea (pînă la data de 1.01.2010) de plata impozitului pe venitul obţinut din operaţiunile de acest tip. La fel, conform Codului Fiscal, veniturile fondurilor nestatale calificate de pensii nu sînt supuse impozitării, ceea ce stimulează depunerile în fondurile date şi, implicit, trebuie să contribuie la creşterea economiilor populaţiei [1].

Printre sursele investiţionale pe plan internaţional, un loc important îl au resursele băncilor comerciale, a căror pondere în structura surselor de finanţare a investiţiilor, spre exemplu, în SUA, constituie 20% din volumul total al investiţiilor, în timp ce, în Republica Moldova, această sursă de finanţare a investiţiilor nici nu se delimitează separat, fiind inclusă în componenţa ”altor surse”, ce constituie doar 6,8%. În acelaşi timp, statul, prin intermediul politicii fiscale, întreprinde măsuri în vederea cointeresării băncilor în creditarea pe termen lung a proiectelor de investiţii, fapt confirmat de înlesnirile acordate conform Legii Republicii Moldova ”Cu privire la punerea în aplicare a Titlurilor I şi II ale Codului Fiscal al Republicii Moldova”, care stipulează următoarele: „Băncile comerciale sînt scutite totalmente de impozit pe venitul obţinut din creditele acordate pe un termen de peste 3 ani şi în proporţie de 50% – pe venitul obţinut din creditele acordate pe un termen de la 2 la 3 ani. Scutirea respectivă se acordă băncilor comerciale la acordarea creditelor agenţilor economici în vederea finanţării investiţiilor capitale destinate proiectării, elaborării, însuşirii şi implementării tehnicii şi tehnologiilor noi, precum şi reprofilării şi retehnologizării procesului de producţie, sădirii şi înnoirii plantaţiilor multianuale, achiziţionării şi punerii la maturaţie a alcoolului pentru divinuri (coniacuri), a vinului materie primă pentru producerea vinurilor clasice saturate cu dioxid de carbon şi a vinurilor de calitate superioară” [4].

13.3. Corelarea dintre impozitele directe şi procesul formării preţurilor Procesul de impozitare este corelat cu sistemul de formare a preţurilor. În acelaşi timp, despre

interdependenţa dintre aceste sisteme se fac aprecieri pe baza măsurii în care impozitele influenţează creşterea preţurilor, deşi această interdependenţă este cu mult mai importantă. Impozitele, reprezentînd valori derivate de la produsul financiar finit, creat în procesul de producţie, se află într-o dependenţă nemijlocită de sistemul de preţuri. În acest caz, are loc realizarea dependenţei dintre sumele prelevărilor fiscale şi nivelul preţurilor. Nerespectarea legăturii dintre forma valorică bănească creată şi cea redistribuită creează pericolul creşterii tendinţelor inflaţioniste şi extinderea hotarelor impozitelor inflaţioniste.

Creşterea preţurilor generează creşterea cheltuielilor bugetare şi extrabugetare, contribuie la creşterea necesităţilor de resurse financiare. În condiţiile declinului procesului de producţie, majorarea

104

veniturilor publice este asigurată prin sporirea presiunii fiscale. O parte din impozite se majorează simultan cu creşterea preţurilor, întrucît numeroase impozite, reieşind din metodele de determinare a acestora, sînt legate de preţuri sau de anumite elemente ale lor.

Însă, o influenţă şi mai sesizabilă o exercită impozitele asupra sistemului de formare a preţurilor şi nivelului acestora. În primul rînd, aceasta se efectuează prin majorarea preţurilor cu mărimea impozitelor indirecte, care reprezintă un adaos direct la formarea preţurilor. Cea mai mare influenţă asupra nivelului preţurilor o exercită T.V.A. asupra mărfurilor care sînt supuse accizelor, întrucît cota T.V.A. se aplică asupra preţului care include, deja, accizele, ceea ce majorează considerabil impunerea indirectă a mărfurilor, fapt ce duce, implicit, la creşterea preţurilor.

Practica fiscală dovedeşte că majoritatea impozitelor are un impact direct asupra procesului de formare a preţurilor şi asupra nivelului acestora prin faptul că impozitele sînt incluse în componenţa cheltuielilor. În Republica Moldova în componenţa cheltuielilor operaţionale, se includ impozitele directe, cum sînt, spre exemplu, impozitul pe bunurile imobiliare şi impozitul funciar. Astfel, impozitele pot fi caracterizate drept factori de contribuţie la formarea preţurilor.

Este necesar de menţionat că atît în practica mondială, cît şi în cea a Republicii Moldova, drept metode indirecte de reglare a proceselor de formare a preţurilor, prin intermediul impozitelor, pot fi considerate următoarele:

– reglementarea unor anumite tipuri de cheltuieli în scopul impozitării; – aplicarea impozitului asupra supraprofitului; – introducerea gradaţiei progresive a impozitării veniturilor de la comercializarea mărfurilor

ale căror preţuri depăşesc nivelul maxim stabilit etc.

13.4. Influenţa impozitelor directe asupra dezvoltării sferei sociale Impozitele directe reprezintă una din formele progresive şi sociale echitabile ale impozitării,

întrucît la aplicarea acestora sînt luate în consideraţie veniturile contribuabililor şi starea lor familială. Această situaţie se referă mai mult la aplicarea impozitului pe venitul persoanelor fizice, care, tradiţional, se calculează pe baza unei gradaţii progresive şi are un şir de înlesniri cu caracter social: minimul neimpozabil; înlesniri pentru copii, pentru persoane întreţinute; alte deduceri, acestea avînd, implicit, un impact pozitiv asupra anumitor procese sociale.

În procesul reformelor fiscale din anii 1980-1990, în ţările dezvoltate, impozitului pe venitul persoanelor fizice i-a fost desemnată, în sistemul măsurilor de reglare a pieţei, o nouă sarcină: acesta urma să fie utilizat în calitate de stabilizator social al situaţiei economice din ţară. În majoritatea ţărilor, şi, în primul rînd, a celor din Europa, deducerile fiscale din veniturile impozabile se realizează ţinînd cont de statutul social şi de starea familială a contribuabilului.

Sfera influenţei sociale a impozitelor pe venitul persoanelor fizice, în statele dezvoltate, se extinde incontinuu. Pe parcursul ultimelor decenii, în acest context, au fost puse în aplicare anumite înlesniri fiscale în scopul acordării sprijinului păturilor vulnerabile; soluţionării problemelor locative; asigurării ajutorului medical; ridicării nivelului calificării profesionale; susţinerii financiare a persoanelor în vîrstă şi a copiilor etc. Una din direcţiile principale de dezvoltare a sistemului de înlesniri fiscale cu caracter social a devenit orientarea acestora în vederea susţinerii familiei, fapt determinat de susţinerea prioritară şi dezvoltarea instituţiei familiei în calitate de structură economică şi socială a societăţii.

Cele mai răspîndite înlesniri fiscale cu caracter social sînt următoarele deduceri ale cheltuielilor pentru:

– ridicarea nivelului calificării profesionale; – construcţia spaţiului locativ; – întreţinerea copiilor şi şcolarizarea acestora; – susţinerea financiară a persoanelor în vîrstă; – efectuarea plăţilor la creditul ipotecar; – asigurarea medicală, utilizarea transportului public etc.

În calitate de analiză comparativă a situaţiei de acordare a înlesnirilor fiscale într-un şir de state şi în Republica Moldova, sînt prezentate datele din tabelul 13.4.1.

105

Tabelul 13.4.1 Sistemul de înlesniri

la impozitul pe venit al persoanelor fizice

Tipul de înlesnire fiscală Republica Moldova Alte ţări Minimul neimpozabil 3600 lei S.U.A.: 5000 – 11000 dolari Cheltuieli pentru întreţinerea şi instruirea copiilor

Scutire pentru persoanele întreţinute – 240 lei

Franţa – 25% din cheltuieli

Cheltuieli pentru acordarea ajutorului persoanelor în vîrstă

Scutire pentru persoanele întreţinute – 240 lei

Franţa – 25% din cheltuieli

Cheltuieli pentru construcţia casei sau procurarea spaţiului locativ

Nu este prevăzută scutire Germania – pînă la 40% din cheltuieli

În baza surselor [1; 10]

O problemă socială cu valenţe importante pentru Republica Moldova şi alte state este ”erodarea”

veniturilor unei importante părţi a populaţiei (în primul rînd, a păturii mijlocii) din contul caracterului inflaţionist al creşterii plăţilor fiscale. Erodarea veniturilor nominale în urma inflaţiei, dacă nu sînt luate măsuri în vederea compensării acesteia, conduce, concomitent cu inflaţia, la majorarea cotei efective a impozitelor, precum şi la creşterea numărului de plătitori care achită obligaţiunile lor fiscale în baza cotelor majorate. Astfel, are loc apariţia unui fenomen negativ pentru societate – dispariţia treptată a păturii mijlocii. Multe state au reuşit să depăşească acest obstacol în baza indexării veniturilor supuse impozitării. Pentru soluţionarea acestei probleme, în Moldova se aplică indexarea parţială a gradaţiei impozitului pe venit al persoanelor fizice şi a sumelor scutirilor (vezi tabelul 13.4.2).

Tabelul 13.4.2 Evoluţia sumelor scutirilor, a tranşelor de venit şi a cotelor impozitului pe venitul persoanelor

fizice în Republica Moldova în perioada 1999-2004

Anii Tranşele de venit şi cotele impozitului pe venit al persoanelor fizice 1 2 1999 Pînă la 6000 lei –10%; 6000–10800 –15%, ce depăşeşte 10800 – 28% 2100 120 2000 Pînă la 10800 lei –10%; 10800–15000 –15%; ce depăşeşte 15000 –28% 2520 120 2001 Pînă la 12180 lei –10%; 12180–16200 –15%; ce depăşeşte 16200 –28% 2520 120 2002 Pînă la 12180 lei –10%; 12180–16200 –15%; ce depăşeşte 16200 –25% 2520 120 2003 Pînă la 12180 lei –10%; 12180–16200 –15%; ce depăşeşte 16200 –25% 3600 240 2004 Pînă la 16200 lei –10%; 16200–21000 –15%; ce depăşeşte 21000 –22% 3600 240

1 – suma scutirilor personale şi a scutirilor acordate soţiei (soţului) 2 – suma scutirilor pentru persoanele întreţinute În baza sursei [1] Prin intermediul impozitelor, statul poate influenţa creşterea ocupării forţei de muncă, fapt ce are

valenţe pozitive asupra situaţiei social-economice din ţară. În acelaşi timp, extinderea ocupării forţei de muncă este convenabilă, din punct de vedere al reducerii cheltuielilor la plata indemnizaţiilor de şomer, şi statului. Începînd cu anul 2001, conform legislaţiei fiscale, la calcularea impozitului pe venit, agenţii economici, a căror producţie a activităţilor de bază se determină conform subsecţiunilor 14-21, 24-36, 45 şi 60 din Clasificatorul activităţilor economice din Republica Moldova, au dreptul la reducerea venitului impozabil cu o sumă calculată prin înmulţirea salariului mediu anual pe ţară din anul precedent anului fiscal de gestiune cu creşterea numărului scriptic mediu al salariaţilor în anul fiscal de gestiune faţă de anul precedent, dar nu mai mare decît venitul impozabil [4].

Impozitul pentru bunurile imobiliare pentru persoanele fizice se achită de către majoritatea cetăţenilor statului, de aceea factorul echităţii în repartizarea poverii fiscale a acestui impozit are o importanţă deosebită. Impozitul pe bunurile imobiliare ale persoanelor fizice are posibilitatea să regleze nivelul diferenţierii venitului net al păturilor sociale diferite, adică nu poate fi tratat doar ca instrument fiscal, ci şi ca instrument al politicii sociale. Însă, în Republica Moldova, impozitul pentru bunurile imobiliare ale persoanelor fizice, practic, nu se utilizează în calitate de mecanism de

106

redistribuire a veniturilor populaţiei din cauza mărimii nesemnificative a sumelor impozitului datorat statului. Trecerea la determinarea valorii de piaţă, în cadrul evaluării bunurilor imobiliare ale persoanelor fizice, în scopul impozitării acestora este una din metodele eficiente de asigurare a realizării funcţiei sociale a impozitului dat. Reforma impozitării bunurilor imobiliare, ce se desfăşoară în Republica Moldova în perioada actuală, prevede trecerea la determinarea valorii de piaţă, în cadrul evaluării bunurilor imobiliare, în scopul impozitării acestora, fapt prevăzut de către Titlul VI al Codului Fiscal al Republicii Moldova.

13.5. Dubla impunere fiscală În contextul stimulării fiscale a investiţiilor capitale în economia Republicii Moldova, o

importanţă majoră o are atragerea investiţiilor străine pe baza creării unui climat fiscal atractiv în ţările primitoare. O importanţă nu mai puţin semnificativă, în soluţionarea problemei date, o are sistemul de impunere a dividendelor, sistem testat în diferite state. În Republica Moldova, la achitarea dividendelor de la nerezidenţi sînt prelevate sumele impozitului pe venit, fapt ce duce la dubla impunere fiscală, pe care o pot evita doar acei investitori străini, statele cărora au ratificat cu Moldova acorduri (convenţii) internaţionale privind evitarea dublei impuneri fiscale. În tabelul 13.5.1, sînt prezentate unele din statele cu care Republica Moldova a semnat şi ratificat acorduri privind evitarea dublei impuneri fiscale. Investitorii din statele cu care Republica Moldova n-a ratificat acorduri internaţionale sînt supuşi dublei impunerii fiscale privind veniturile obţinute pe teritoriul Republicii Moldova.

Tabelul 13.5.1 Ţările cu care Republica Moldova a ratificat acorduri (convenţii) privind evitarea dublei

impuneri fiscale

Ţările Data ratificării Rusia 10.04.1997 Germania s-a prelungit acordul sovietic Japonia s-a prelungit acordul sovietic Elveţia 10.06.1999 România 03.11.1995 Bulgaria 04.03.1999 Polonia 03.10.1995 Ucraina 06.03.1996 Uzbekistan 20.09.1995 Belarus 03.10.1995 Ungaria 18.07.1996 În baza sursei [12]

Se preconizează semnarea acordurilor internaţionale privind evitarea dublei impuneri fiscale între

Republica Moldova şi Austria, Franţa, Grecia, Slovacia şi alte ţări.


1. Ce pondere în veniturile bugetului consolidat al Republicii Moldova le constituie impozitele

directe? 2. Ce rol joacă impozitele directe în completarea veniturilor bugetare ale unităţilor administrativ-

teritoriale? 3. Cum se calculează uzura mijloacelor fixe în scopul impozitării în Republica Moldova? 4. Ce înlesniri fiscale sînt prevăzute de către legislaţia fiscală din Republica Moldova pentru

investitorii străini?

107

5. Ce metode fiscale de stimulare a economiilor populaţiei sînt prevăzute în legislaţia fiscală în Republica Moldova?

6. Ce interdependenţă există între procesul de impozitare şi procesul de formare a preţurilor? 7. Ce metode indirecte de reglare a procesului de formare a preţurilor prin intermediul impozitelor

directe cunoaşteţi? 8. Care sînt cele mai răspîndite înlesniri fiscale cu caracter social? 9. Cum poate fi soluţionată problema ”erodării” veniturilor populaţiei din contul caracterului

inflaţionist al creşterii plăţilor fiscale? 10. Cum poate fi utilizat impozitul pe bunurile imobiliare în funcţia de instrument al politicii sociale? 11. Cum poate fi evitată dubla impunere fiscală?

Bibliografie: 1. Codul Fiscal. Titlul II. Impozitul pe venit. Legea Republicii Moldova, nr.1163-XIII din

24.04.1997 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001, nr.102-103. 2. Codul Fiscal. Titlul VI. Impozitul pe bunurile imobiliare. Legea Republicii Moldova nr.1055-XIV

din 16.06.2000 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2000, nr.127-129. 3. Legea privind investiţiile străine, nr.998-XII din 01.04.1992 // Monitorul Oficial al Republicii

Moldova, 2000, nr.5-7. 4. Legea Republicii Moldova pentru punerea în aplicare a Titlurilor I şi II ale Codului Fiscal,

nr.1164-XIII din 24.04.1997 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001, nr.102-103. 5. Legea Republicii Moldova pentru punerea în aplicare a Titlului VI din Codul Fiscal, nr.1056-XIV

din 16.06.2000 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2000, nr.127-129. 6. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova cu privire la Direcţiile principale ale politicii bugetar-

fiscale şi cadrul cheltuielilor pe termen mediu (2003-2005), nr.693 din 3.06.2002 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr.96-99.

7. Manole T. Finanţele publice locale: rolul lor în consolidarea autonomiei financiare la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale. Chişinău, 2003, 240 p.

8. Moldova în cifre. 2003. Chişinău. 2003. 300 p. 9. Вовченко Н.Г. Налоги на потребление стран – членов ЕС: проблемы гармонизации // Финансы и кредит, 2003, № 6, с.63-67.

10. Караваева И.В. Налоговое регулирование рыночной экономики: Учебное пособие для вузов. Москва, 2000, 215 с.

11. Коваленко И. Экономически обоснованная несвобода // Экономическое обозрение, 2001, № 30, с.13.

12. Муравский А. Удержание у источника выплаты с нерезидентов // Бухгалтерские и налоговые консультации, 1999, № 11, с.11-19.

13. Стародубровский В. Кривая дорога прямых инвестиций // Вопросы экономики, 2003, №1, с.73-95.

14. Среднесрочный прогноз расходов (2005-2007 гг.). Постановление Правительства Республики Молдова, № 639 от 8.06.2004 г.

Tema 14. IMPACTUL IMPOZITELOR INDIRECTE ASUPRA PROCESELOR SOCIAL-

ECONOMICE

14.1. Rolul impozitelor indirecte în formarea veniturilor bugetare ale statului 14.2. Efectele impunerii indirecte asupra activităţii social-economice 14.3. Impactul impozitelor indirecte asupra activităţii financiare a agenţilor economici 14.4. Corelarea dintre impozitele indirecte şi procesul formării preţurilor 14.5. Impozitele indirecte în cadrul activităţii economice externe 14.6. Evaziunea fiscală în sfera impunerii indirecte

Cuvinte-cheie:

• Impozitele indirecte;

108

• Structura impozitelor indirecte; • Încasările bugetare; • Fluctuaţiile impozitelor; • Evaziunea fiscală; • Efectele impunerii.

14.1. Rolul impozitelor indirecte în formarea veniturilor bugetare ale statului În majoritatea statelor lumii, impozitele indirecte ocupă un loc predominant în totalul resurselor

fiscale. Principalele impozite indirecte sînt taxa pe valoarea adăugată, accizele şi taxele vamale. În unele ţări, sistemul impunerii indirecte include, de asemenea, impozitul pe bunuri imobiliare, taxele pentru utilizarea resurselor naturale, taxele rutiere şi altele, instituite în funcţie de politica fiscală promovată de către stat.

Evoluţia impozitelor indirecte poate fi caracterizată prin anumite tendinţe generale: 1) de la impunerea obiectelor de strictă necesitate – la impunerea celor mai puţin importante; 2) după impunerea unui număr mare de bunuri, atenţia se concentrează asupra unor mărfuri

specifice; 3) trecerea de la impunerea unei cantităţi estimative, stabilite în funcţie de caracteristicile

exterioare la impozitarea produselor finite obţinute. Sistemele fiscale ale ţărilor dezvoltate s-au creat sub influenţa multitudinii de factori economici,

politici şi sociali. Interdependenţa dintre dezvoltarea economică şi impozitele aplicate pentru anumite tipuri de venituri diferă de la o ţara la alta şi este susceptibilă de fluctuaţii. Unele ţări s-au dezvoltat în condiţiile predominării impunerii indirecte, alte ţări au preferat impunerea directă, atingînd acelaşi nivel al dezvoltării. Astfel, este dificilă asocierea unuia dintre sistemele de impunere cu gradul de dezvoltare economică al unei ţări, ceea ce poate fi confirmată prin urmărirea structurii şi a tendinţelor din evoluţia impozitelor din tabelul 14.1.1.:

Tabelul 14.1.1 Structura impozitelor directe şi indirecte în ţările dezvoltate

Predomină impozitele directe

Predomină impozite indirecte

Structura echilibrată

Tendinţele din creşterea ponderii impozitelor directe

Tendinţele din creşterea ponderii

impozitelor indirecte Olanda Norvegia Finlanda Marea Britanie Australia Danemarca Franţa Suedia Germania Italia Luxemburg Australia Finlanda Suedia Canada Italia Canada Noua Zeelandă Irlanda Japonia Elveţia Grecia SUA Austria Spania SUA Sursa: И.Г.Русакова. Налоги и Налогообложение

În ceea ce priveşte R. Moldova, schimbările din structura sistemului fiscal sînt prezentate în tabelul 14.1.2.

Tabelul 14.1.2 Structura sistemului fiscal al Republicii Moldova în anii 1995-2002

Tipurile impozitelor 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002

Impozitele directe, mln. lei. 1 180,6 1 170,1 1 457,2 1 113,7 1 484,5 1 871,0 1 911,1 2 058,8

Ponderea impozitelor directe în totalul veniturilor bugetare (%) 59% 56% 50% 41% 48% 46% 44% 40%

Impozitele indirecte, mln. lei. 821,4 904,1 1 484,5 1 608,2 1 615,8 2 232,0 2 411,9 3 025,2

Ponderea impozitelor indirecte în totalul veniturilor bugetare (%) 41% 44% 50% 59% 52% 54% 56% 60%

Total veniturile bugetare, mln. lei. 2 002,0 2 074,2 2 941,7 2 721,9 3 100,3 4 103,0 4 323,0 5 084,0

Sursa: Rapoartele Inspectoratului Fiscal Principal de Stat

109

Analiza datelor din tabel arată că, în perioada 1995-2002, s-au produs schimbări în structura

sistemului fiscal, şi anume: de la ponderile de 59% impozitele directe şi 41% impozitele indirecte în 1995 şi un raport echilibrat existent în 1997, la o inversare a proporţiei – 40% impozitele directe şi 60% impozitele indirecte. Tendinţa din ultimii ani, caracteristică sistemului fiscal al Moldovei, este creşterea pronunţată a ponderii impozitelor indirecte în totalul veniturilor bugetare. Printre cauzele determinante ale acestei creşteri pot fi subliniate următoarele:

1. Contribuabilii acceptă mai uşor creşterea impozitelor pentru cheltuieli de consum, decît micşorarea salariului net. De aceea, în cazul deficitului de resurse financiare, guvernele mai multor ţări recurg la mărirea cotelor impozitelor indirecte;

2. Este mai dificilă evaziunea fiscală şi, deci, creşte indicele colectării concomitent cu micşorarea cheltuielilor legate de aceasta;

3. Impozitele indirecte implică mai puţine infracţiuni decît cele directe; 4. Lipsa efectelor nestimulative.

Structura impozitelor indirecte pe tipuri de impozite poate fi analizată mai detaliat cu ajutorul datelor din tabelul 14.1.3.

Tabelul 14.1.3

Ponderea impozitelor indirecte în totalul încasărilor bugetare în Republica Moldova în perioada 1998-2002

Încasări bugetare 1998 % 1999 % 2000 % 2001 % 2002 %

Accize 374,5 13,76 444,5 14,34 658,5 16,05 680,80 15,75 658,0 12,94 T.V.A. 1124,3 41,31 940,4 30,33 1342,8 32,73 1496,8 34,62 2034,3 40,01 Venituri din activitatea economică externă

109,4 4,02 230,9 7,45 230,7 5,62 234,3 5,42 332,9 6,55

Total 2721,9 100 3100,3 100 4103 100 4323 100 5084 100 Sursa: Rapoartele Inspectoratului Fiscal Principal de Stat

Astfel, T.V.A. deţine cea mai mare pondere în totalul încasărilor bugetare şi, în medie, constituie 36,5%. O pondere semnificativă în totalul veniturilor bugetare o deţin accizele, care, în perioada analizată, prezintă unele fluctuaţii de la 13,76% în 1998 la 16,05% în 2000, iar odată cu intrarea în vigoare a Titlului IV „Accize” din Codul Fiscal şi revizuirea cotelor din 02.11.2000, se înregistrează evoluţia descrescătoare a încasărilor pînă la 12,94% în 2002.

Taxele vamale prezintă o dublă accepţiune: pe de o parte, ca venituri fiscale ce stau la dispoziţia statului, iar pe de altă parte, prin intermediul acestora se poate influenţa politica economică externă. Privite în dinamică, veniturile din activitatea economică externă nu au înregistrat modificări semnificative. Astfel, se observă creşterea ponderii lor la începutul perioadei analizate 1998-1999, de la 4,02% la 7,45%, urmînd micşorarea şi o anumită stabilizare în jurul nivelului de 5,7%, în perioada imediat următoare.

În baza datelor analizate în tabelele 14.1.2. şi 14.1.3. şi a corelaţiilor determinate, poate fi confirmată influenţa impozitelor indirecte asupra proceselor economico-sociale, specificul căreia va fi examinat în continuare.

14.2. Efectele impunerii indirecte asupra activităţii social-economice Impunerea indirectă şi oportunitatea acesteia sînt cauza unor dispute implacabile. Evaluarea

istorică a acestei forme de impunere se reduce la faptul că această modalitate de formare a veniturilor bugetare nu este echitabilă din punct de vedere social. Însă, din cauza simplităţii în utilizare şi a independenţei faţă de rezultatele activităţii financiare, impunerea indirectă este răspîndită şi preponderentă în sistemele fiscale ale mai multor ţări. Modalitatea formării impozitelor indirecte limitează posibilităţile de falsificare şi acţiunile ilicite ce contribuie la eschivări de la plata impozitelor. În condiţiile în care remunerarea muncii se află la un nivel ridicat, impunerea indirectă poate constitui baza sistemului fiscal al oricărei ţări. Expansiunea, de exemplu, a T.V.A. în condiţiile unor salarii înalte nu implică efecte sociale negative, chiar dacă acest impozit este cel mai retransmis.

110

Lipsa unor schimbări structurale în toate ramurile de activitate, problemele din sfera economică şi socială justifică necesitatea existenţei multiplelor procese de redistribuire în stat. Soluţionarea acestor probleme se efectuează, în general, prin intermediul reglementărilor fiscale, în cadrul cărora impozitele indirecte joacă un rol important.

Efectele pozitive ale impunerii indirecte se referă la următoarele aspecte: 1. Contribuie la creşterea veniturilor bugetare odată cu sporirea numărului populaţiei sau a

prosperităţii şi, de aceea, sînt mai avantajoase pentru ţările economic dezvoltate. Aceasta este şi cauza ponderii înalte a încasărilor din impozite indirecte, comparativ cu cele directe;

2. Oferă statului posibilitatea modificării consumului agregat, de exemplu, se poate reduce consumul produselor nocive sănătăţii prin scumpirea lor;

3. În comparaţie cu impozitele directe care din punctul de vedere al cetăţeanului, se plătesc cu titlu gratuit, în cazul impunerii indirecte, deseori, taxele sînt considerate ca plată pentru bunurile procurate. Chiar dacă unii plătitori înţeleg că preţul este mărit din cauza impozitelor, totuşi, se consideră compensaţi prin obţinerea bunurilor necesare;

4. Pentru plătitorii impozitelor indirecte avantajele constau în următoarele considerente: – sumele de plată nesemnificative; – comoditatea în ceea ce priveşte timpul; – lipsa caracterului obligatoriu; – inexistenţa pierderilor de timp pentru achitarea impozitelor; – nu este necesară acumularea unor sume speciale; – nu implică amenzi şi penalităţi.

5. Pentru stat, introducerea deliberată a impozitelor indirecte, precum şi utilizarea lor eficientă, conduce la îmbunătăţirea balanţei de plăţi şi ridică flexibilitatea întregului sistem financiar.

În ceea ce priveşte efectele negative ale impunerii indirecte, printre acestea pot fi enumerate următoarele:

1. Pentru unele categorii de persoane incidenţa impozitelor indirecte nu este proporţională cu capitalul sau venitul obţinut, iar povara lor este excesivă pentru păturile sociale defavorizate;

2. Din suma totală a impozitelor indirecte, cea mai mare parte este colectată de la populaţia cu venituri medii şi mici;

3. În categoria bunurilor supuse impunerii indirecte sînt cuprinse nu numai cele de larg consum, ci şi unele individuale, care au incidenţă asupra unor consumuri specifice;

4. Distorsiunea modului de realizare a producţiei. Dintre toate impozite indirecte T.V.A. exercită o incidenţă semnificativă asupra proceselor social-

economice. De aceea, este necesară sublinierea particularităţilor acestui impozit. T.V.A. reprezintă un exemplu demonstrativ al combinaţiei optime între funcţia fiscală a impozitelor şi

cea de stimulare. Indiferent de faptul că cea mai mare parte a veniturilor bugetare este formată din încasările T.V.A., acest impozit rămîne unul dintre principalele stimulente ale activităţii de producţie. Utilizarea pe scară largă a acestui impozit este determinată de o serie de efecte pozitive ale T.V.A., printre care:

1. T.V.A. este „neutră” faţă de întreprinderile producătoare, întrucît din veniturile obţinute din vînzarea produselor se scad cheltuielile de producţie sau comerciale.

2. Mărimea şi nivelul T.V.A. sînt diferenţiate (cote de la 0 pînă la 38%), determinînd direcţiile de perspectivă ale activităţii.

3. Utilizarea T.V.A. se efectuează concomitent cu aplicarea altor pîrghii financiare, precum taxele vamale, compensările etc.

4. T.V.A. se ia în calcul la achitarea impozitului pe venit. Astfel, la completarea declaraţiei pe venitul persoanelor fizice suma impozitului pe venit se micşorează în cazul prezentării documentelor justificative pentru bunurile achiziţionate, în preţul cărora este inclusă T.V.A.. În unele cazuri, mărimea acestor facilităţi poate constitui 100% din suma transferată (Afirmaţia vizează unele categorii de contribuabili).

5. Contribuabililor care activează în anumite ramuri şi contribuie la dezvoltarea lor, statul le oferă posibilitatea alegerii între plata T.V.A. şi a impozitului pe profit.

111

6. Obiectul direct al impunerii cu T.V.A. reprezintă cheltuielile şi, deci, creşte interesul pentru obţinerea veniturilor mai mari.

7. Eschivarea de la plata T.V.A. este dificilă şi, implicit, sînt mai puţine încălcări. Efectele negative ale T.V.A. Fiind unul dintre impozitele pe consumul final care este suportat de către

populaţie şi sfera bugetară, T.V.A., în cazul aplicării cotelor mari şi în condiţiile unei inflaţii galopante, se transformă într-un factor principal al restrîngerii dezvoltării activităţii de producţie. Aceasta poate fi rezultatul creşterii preţurilor şi a sumelor T.V.A. incluse şi, prin urmare, limitează capacitatea de cumpărare a populaţiei.

Accentuarea funcţiei de reglare a fenomenelor economico-sociale şi nu a celei fiscale, poate avea ca efecte restrîngerea crizei supraproducţiei şi excluderea rapidă de pe piaţă a producătorilor mici. În asemenea condiţii, aplicarea cotelor T.V.A. la nivelul 20%-28% intensifică procesele inflaţioniste, cît şi exercită influenţă negativă asupra procesului de producţie în sfera tehnologiilor înalte, cercetărilor ştiinţifice etc.

O altă sursă de natură indirectă, cu o pondere importantă în totalul încasărilor bugetare, o constituie accizele. Prin natura instituirii lor, accizele îndeplinesc funcţia de reglare, corectînd cererea şi oferta prin majorarea sau micşorarea preţului bunurilor supuse impozitării. Mecanismul colectării accizelor este comun cu cel al T.V.A.. Astfel, aceste impozite indirecte sînt incluse în preţul mărfurilor şi sînt plătite de către consumatori. Cu toate acestea, diferenţele existente dintre T.V.A. şi accize constau în următoarele momente principiale:

a. În timp ce cota T.V.A. se aplică asupra unei părţi din valoarea bunului, în cazul accizelor este supusă întreaga valoare a bunului;

b. În general, T.V.A. este aplicată tuturor mărfurilor livrate şi serviciilor prestate, în timp ce accizele sînt stabilite pentru unele mărfuri de consum şi servicii specificate de legislaţia ţării;

c. Accizele sînt strîns legate de politica financiară promovată de către stat şi, deseori, mărfurile importate sînt supuse impozitării atît cu accize, cît şi cu taxe vamale.

O altă categorie a impozitelor indirecte este reprezentată de taxele vamale, care exercită influenţă atît asupra activităţii economice interne, cît şi asupra celei externe, determinînd poziţia ţării pe plan mondial. Taxele vamale au devenit o categorie economică în etapa apariţiei schimbului de mărfuri între primele formări statale, adică mai tîrziu decît preţurile şi impozitele. Iniţial, taxele vamale au constituit un instrument fiscal aflat la dispoziţia statului pentru completarea veniturilor, deşi au exercitat o influenţă importantă asupra proceselor economice prin intermediul preţurilor.

Teoretic, taxele vamale nu pot influenţa nivelul preţurilor, deoarece reprezintă diferenţa dintre nivelul preţurilor interne şi celor externe. Însă, în realitate, tendinţa statului de acumulare în buget a unei părţi cît mai mari din valoarea nou-creată conduce la creşterea impozitelor şi corespunzător la creşterea nivelului general al preţurilor şi, în final, la reducerea puterii de cumpărare a monedei. Aceasta, la rîndul său, măreşte diferenţa dintre preţurile interne şi externe, şi determină necesitatea creşterii taxelor vamale. Concluzia generală poate fi formulată astfel: în condiţiile crizei economice, ţările cu nivelul scăzut al taxelor vamale pot beneficia de situaţie, realizînd politica vamală eficientă în cadrul negocierilor internaţionale.

O influenţă importantă asupra nivelului taxelor vamale o exercită determinarea preţurilor care stau la baza calculului taxelor. Aceasta depinde, în primul rînd, de politica financiară promovată de către stat, în perioada dată.

14.3. Impactul impozitelor indirecte asupra activităţii financiare a agenţilor economici Printre impozitele indirecte, o influenţă semnificativă asupra activităţii financiare la nivel

microeconomic o exercită T.V.A.. În materie de T.V.A., se poate distinge o incidenţă asupra bilanţului şi o incidenţă financiară legată de diferitele operaţiuni efectuate de agenţii economici.

În bilanţul unei întreprinderi, există două posturi referitoare la T.V.A.: T.V.A. deductibilă, care face parte din active curente, şi T.V.A. de plătit este un element al datoriilor nebancare pe termen scurt. Astfel, în faţa nevoilor de fond de rulment, există două soluţii la care se recurge: fie sînt reduse posturile de disponibilităţi, fie sînt majorate datoriile bancare pe termen scurt. Dacă T.V.A. de plătit este superioară T.V.A. deductibilă, diferenţa va antrena un efect pozitiv asupra structurii bilanţului pentru că se majorează

112

postul de disponibilităţi sau se diminuează postul de datorii bancare, în schimb, dacă T.V.A. deductibilă este superioară T.V.A. de plătit, se manifestă un efect negativ asupra structurii bilanţului.

Nevoia de fond de rulment reprezintă partea din nevoile sau utilizările ciclice, care este finanţată prin resurse permanente şi care rămîne în sarcina întreprinderii. Nevoile de exploatare rezultă, în principal, din stocuri şi din credite acordate clienţilor, iar resursele de exploatare provin, în principal, din creditele furnizorilor şi termenele de plată, acordate de diverse organisme (administraţie fiscală, securitate socială).

Ca tratament contabil, aplicat în acest domeniu, este de remarcat timpul, care intervine în calculul fondului de rulment necesar. Fiecare element se exprimă într-un număr de zile: durata medie a stocurilor este exprimată în zile de cumpărare, iar termenele acordate furnizorilor sau clienţilor sînt exprimate în zile de cumpărare sau vînzare. Diferenţele între T.V.A. de plată şi T.V.A. deductibilă sînt abordate în acelaşi mod. Prin urmare, totalitatea elementelor de fond de rulment: stocuri de materii prime, stocuri de produse finite, clienţi, furnizori, T.V.A. deductibilă, alte taxe şi disponiblităţi afectează structura bilanţului, şi demonstrează că activele curente trebuie să facă faţă datoriilor pe termen scurt, pentru a se evita situaţia de încetare a plăţilor.

Schematic, incidenţa T.V.A. asupra structurii bilanţului poate fi ilustrată astfel: a) T.V.A. de plată > T.V.A. deductibilă:

Utilizări permanente Resurse permanente

T.V.A. de plată

T.V.A. deductibilă

Disponiblităţi Datorii bancare

Sursa: T. Vîşcu-Barbu. Bugetul statului şi agentului economic Schema14.3.1

b) T.V.A. de plată < T.V.A. deductibilă

Utilizări permanente

Resurse permanente

T.V.A. de plată

T.V.A. deductibilă

Disponiblităţi Datorii bancare

Sursa: T. Vîşcu-Barbu. Bugetul statului şi agentului economic

Schema14.3.2 La o analiză sectorială a influenţei T.V.A. asupra structurii bilanţului, situaţia unei întreprinderi

industriale este diferită de cea a unei întreprinderi comerciale.



T.V.A. deductibilă T.V.A. de plată

T.V.A. deductibilă T.V.A. de plată

Întreprindere industrială

Întreprindere comercială Sursa: T. Vîşcu-Barbu. Bugetul statului şi agentului economic

Schema 14.3.3

113

Motivul unei asemenea diferenţe între nivelurile T.V.A. este următorul: în industrie, în general, se creează o valoare adăugată mai puternică, în timp ce, în comerţ, crearea valorii adăugate este mai redusă, iar constituirea unor stocuri importante face să crească T.V.A. deductibilă.

14.4. Corelarea dintre impozitele indirecte şi procesul formării preţurilor Impozitele indirecte joacă un rol important în formarea preţurilor. Prin intermediul preţurilor,

aceste impozite îndeplinesc funcţia de reglare a proceselor social-economice. În primul rînd, impozitele indirecte constituie principala sursă de formare a veniturilor bugetului de stat. În al doilea rînd, influenţează dezvoltarea activităţii de producţie, contribuind la creşterea sau restrîngerea acesteia. În al treilea rînd, reprezintă factorul de reglare a nivelului general al preţurilor prin acţiunea sa asupra circulaţiei băneşti şi inflaţiei. În al patrulea rînd, îndeplinesc în mod activ funcţia socială – determină nivelul echităţii sociale, afectînd veniturile diferitelor categorii sociale.

În perioada actuală, impozitele indirecte au devenit baza mai multor sisteme fiscale. În cadrul economiei de piaţă se consideră utilizarea impozitelor indirecte ca o măsură eficientă pentru restrîngerea consumului şi pentru asigurare. Totodată, această formă de impunere nu asigură o repartiţie echilibrată a sarcinilor fiscale, deoarece plătitorii impozitelor indirecte sînt persoanele care consumă bunuri din categoria celor impuse. Indiferent de mărimea veniturilor obţinute de consumatori, cota impozitelor aplicate este unică. Iar, raportat la întregul venit de care dispune cumpărătorul, impozitul indirect capătă un caracter regresiv. Astfel, cei care obţin venituri mari achită un impozit mai mic, iar cei ce au venituri mici plătesc o sumă mult mai mare.

Impozitele indirecte sînt acele impozite care se stabilesc asupra vînzării bunurilor sau a prestării unor servicii incluse în preţurile şi tarifele acestora. Prin realizarea bunurilor şi prestarea serviciilor, antreprenorii obţin sumele impozitelor care, ulterior, sînt transferate în bugetul de stat. Din categoria impozitelor indirecte care se includ în componenţa preţurilor şi tarifelor, fac parte taxa pe valoarea adăugată şi accizele.

După conţinutul său economic, T.V.A. reprezintă forma de percepere a impozitului, instituit asupra părţii din valoarea nou-creată inclusă în preţul bunurilor, serviciilor sau lucrărilor. În fiecare etapă a procesului de producţie, a prestării serviciilor sau executării lucrărilor, se creează o valoare nouă, iar creşterea acestei valori se determină ca diferenţa dintre valoarea de realizare a bunurilor obţinute şi valoarea materiilor prime şi materiale achiziţionate şi utilizate pentru efectuarea produselor.

În practică, T.V.A. se determină ca diferenţa dintre suma impozitelor obţinute la comercializarea bunurilor de la clienţi şi suma impozitelor plătite furnizorilor în momentul achiziţiei materiilor prime sau a materialelor. În Republica Moldova, cota de bază sau standard a T.V.A. care este inclusă în preţul mărfurilor este de 20%, iar calculul sumei acestui impozit se efectuează prin intermediul cotei de 16,67% din preţ şi se consideră derivată. Practica financiară arată că cota de 20% a T.V.A. este destul de ridicată, măreşte semnificativ preţul produselor şi, fiind suportată de către consumatori, participă la redistribuirea veniturilor lor.

La rîndul lor, accizele reprezintă taxele de consumaţie incluse în preţul produselor. În general, bunurile supuse accizelor sînt impuse cu T.V.A., ceea ce conduce la o dublă impunere a mărfurilor, adică accizele sînt incluse în baza impozabilă a T.V.A..

În cadrul economiei de piaţă, preţurile libere se formează în baza cheltuielilor de producţie, comercializare şi a profitului determinat în funcţie de conjunctura pieţei, calitatea şi cererea existentă pentru bunurile şi serviciile date. Întreprinderile comercializează bunurile la preţuri care includ sumele T.V.A. calculate la cote stabilite de legislaţia ţării. În faza finală, preţurile libere includ costurile totale de producţie (cheltuielile de producţie şi circulaţie), profitul, accizele (dacă este cazul) şi taxa pe valoarea adăugată. Formarea preţurilor libere este prezentată în schema 14.4.1.

114

Cheltuieli de producţie

şi circulaţie Profit Accize

T.V.A. pentru materiale

achiziţionate

Materiale

Valoarea nou-creată obţinută în urma prelucrării, supusă impozitării

T.V.A. produselor

finite

Baza impozabilă

Preţul de comercializare a mărfurilor

Schema 14.4.1. Formarea preţurilor libere la produsele supuse impunerii indirecte

Formarea preţurilor şi tarifelor reglementate de către stat la produsele supuse impozitării cu T.V.A., destinate vînzării cu ridicata, precum bunurile din complexul termo-energetic, din sfera comunicaţiilor, transportului de mărfuri etc., este prezentată în schema 14.4.2.

Preţurile reglementate de către stat T.V.A. Preţul de realizare a bunurilor

Schema 14.4.2. Formarea preţurilor şi tarifelor reglementate de către stat, destinate vînzării cu

ridicata Iar, formarea preţurilor şi tarifelor reglementate de către stat la produsele supuse impozitării cu

T.V.A. şi destinate vînzării cu amănuntul sînt prezentate în schema 14.4.3. Preturile reglementate de către stat, care includ T.V.A. Preţurile de realizare a bunurilor

Sursa: И.Г. Русакова. Налоги и налогообложение

Schema 14.4.3. Formarea preţurilor şi tarifelor reglementate de către stat, destinate vînzării cu

amănuntul

Sumele T.V.A. achitate furnizorilor pentru materiile prime, materiale, combustibil, piese, active materiale şi nemateriale, lucrările executate şi serviciile prestate nu se includ în cheltuielile de producţie sau de circulaţie, cu excepţia cazurilor de utilizare a acestora pentru producerea mărfurilor scutite de T.V.A. (sumele impozitelor plătite furnizorilor nu se deduc).

Privite prin prisma impactului asupra proceselor social-economice, cele două impozite indirecte aflate în componenţa preţurilor contribuie la creşterea acestora, şi prin urmare, mărfurile devin, în cele mai multe cazuri, inaccesibile familiilor cu venituri modeste. Astfel, mijloacele băneşti, sub forma impozitelor indirecte, sînt transferate din veniturile consumatorilor în bugetul de stat, reducînd cererea globală. Pe de altă parte, impozitele indirecte incluse în preţul materiilor prime, materialelor, pieselor de schimb etc. conduc la creşterea costurilor de producţie şi, prin urmare, la restrîngerea activităţii de producţie.

Ţinînd cont de cele expuse, este evidentă importanţa elaborării mecanismului de colectare a acestor impozite, pornind de la stabilirea nivelului acceptabil al cotelor, care reprezintă, în acelaşi timp, un instrument de reglare şi control al activităţii economice aflat la dispoziţia statului. Însă, deseori, statul determină volumul resurselor financiare necesar pentru îndeplinirea funcţiilor sale, după care se stabilesc cotele impozitelor.

Analizînd efectele impunerii indirecte în condiţiile creşterii nivelului general al preţurilor, se poate constata că T.V.A. şi accizele, fiind elementele componente ale preţurilor, se indexează automat cu rata inflaţiei, în timp ce impozitele directe se depreciază. În situaţia reducerii volumului de producţie,

115

T.V.A. contribuie nu numai la intensificarea procesului inflaţionist, ci şi are o influenţă directă asupra creşterii preţurilor.

Urmărirea impactului impunerii indirecte asupra proceselor social-economice scoate în evidenţă o întrebare firească şi anume: poate fi evitat deficitul bugetar în condiţiile reducerii cotelor impozitelor indirecte?

Mulţi economişti răspund afirmativ, considerînd că reducerea cotelor (de exemplu, a T.V.A.) va avea următoarele efecte:

1. Creşterea activităţii de producţie; 2. Acoperirea pierderilor legate de reducerea cotelor de către volumul încasărilor determinat de

creşterea activităţii de producţie. Însă, în multe cazuri, practica economică arată că creşterea volumului încasărilor din impozite (în

cazul reducerii cotelor) este posibilă doar în anumite condiţii şi, în special, atunci cînd sectorul productiv al economiei poate reacţiona rapid şi eficient la schimbările intervenite în cererea agregată.

14.5. Impozitele indirecte în cadrul activităţii economice externe Impozitele reprezintă unul dintre cele mai eficiente mijloace de reglementare statală în domeniul

relaţiilor economice internaţionale. Acesta este rezultatul creşterii influenţei activităţii corporaţiilor transnaţionale asupra economiei mondiale, adîncirii specializării proceselor de producţie, a intensificării cooperării pe plan internaţional, precum şi datorită procesului de globalizare economică dintre ţările dezvoltate. De aceea, studierea şi analiza factorilor de natură fiscală în relaţiile internaţionale capătă o importanţă tot mai mare, în special, prin prisma creşterii eficienţei activităţii economice externe a fiecărei ţări.

Dezvoltarea comerţului internaţional este însoţită de introducerea de către unele ţări a diverselor restricţii şi bariere în vederea protejării propriilor interese. În ţările dezvoltate, s-au creat sisteme fiscale complexe, avînd la bază mai multe trepte şi care determină eficienţa activităţii economice externe a acestor ţări. Dacă influenţa taxelor vamale asupra comerţului poate fi evaluată fără dificultate, în cazul determinării impactului financiar ca urmare a aplicării impozitelor indirecte, precum T.V.A. (existent în majoritatea ţărilor europene), este necesară o analiză mult mai complexă. De asemenea, pentru identificarea şi evaluarea pierderilor cauzate de achitarea impozitelor în cadrul mai multor jurisdicţii fiscale (în cazul impozitelor directe, care, deseori, apar într-o formă ascunsă şi sînt mascate în suma totală a consumurilor la determinarea preţului mărfurilor sau a valorii contractului), este necesară nu numai cunoaşterea legislaţiei fiscale, ci şi abilitatea interpretării corecte şi a utilizării tuturor normelor, scutirilor, facilităţilor prevăzute.

Jurisdicţia fiscală a oricărui stat se bazează, în primul rînd, pe suveranitatea teritorial-naţională. Astfel, fiecare stat, în limita frontierei naţionale, posedă dreptul integral şi imparţial de stabilire şi implementare diferitelor legi, care determină regulile comportamentale ale cetăţenilor şi ale agenţilor economici. Structura sistemului de impunere, mărimea plăţilor fiscale, aşezarea şi ordinea perceperii impozitelor sînt determinate de către fiecare stat şi au caracter obligatoriu pe întreg teritoriul ţării.

În acelaşi timp, în cadrul colaborării internaţionale, este frecvent utilizată introducerea unor regimuri vamale speciale destinate creării unor condiţii preferenţiale pentru mişcarea liberă a bunurilor şi serviciilor între diferite ţări, asigurînd astfel echilibrarea comerţului şi stabilitatea poziţiilor interne ţărilor participante. În acest sens, este concludentă analiza listei acordurilor privind cooperarea economică şi comercială semnate de către Guvernul R. Moldova şi guvernele altor ţări, precum şi urmărirea evoluţiei volumului comerţului exterior cu ţările respective.

116

Tabelul 14.5.1 Lista acordurilor privind cooperarea economică

şi comercială

Denumirea Acordului Data semnării Ratificare Azerbaidjan Acordul dintre Guvernul R. Moldova şi Guvernul R. Azerbaidjan privind comerţul liber

26-05-1995 Hotărîrea Guvernului R.M. Nr. 576-XII din 20-09-1995

Belarus Acordul dintre Guvernul R. Moldova şi Guvernul R. Belarus privind comerţul liber

16-06-1993

Kazahstan Acordul dintre Guvernul R. Moldova şi Guvernul R. Kazahstan privind comerţul liber

26-05-1995 Hotărîrea Guvernului R.M. Nr. 714-XIII din 01-02-1996

Cipru Acordul comercial dintre Guvernul R. Moldova şi Guvernul R. Cipru

18-02-2000

Kîrgîzstan Acordul dintre Guvernul R. Moldova şi Guvernul R. Kîrgîzstan privind comerţul liber


Rusia Acordul dintre Guvernul R. Moldova şi Guvernul Rusiei privind comerţul liber

09-02-1993

România Acordul dintre Guvernul R. Moldova şi Guvernul României privind comerţul liber


Turkmenistan Acordul dintre Guvernul R. Moldova şi Guvernul Turkmenistan privind comerţul liber


Uzbekistan Acordul dintre Guvernul R. Moldova şi Guvernul R.Uzbekistan privind comerţul liber


Ucraina Acordul dintre Guvernul R. Moldova şi Guvernul Ucrainei privind comerţul liber


CSI Acordul privind crearea zonei libere de comerţ 15-04-1994 Hotărîrea Guvernului R.M.

Nr. 220-XIII din 29-09-1994 Bulgaria Acordul dintre Guvernul R. Moldova şi Guvernul R. Bulgaria privind colaborarea economico-comercială

16-06-1993

Vietnam Acordul dintre Guvernul R. Moldova şi Guvernul R. Vietnam privind colaborarea economico-comercială

21-09-2000

Sursa: Culegerea actelor legislative şi normative privind reglementarea vamală şi fiscală a operaţiunilor de import-export în R.M.

Dezvoltarea comerţului exterior al R. Moldova, pe grupe de ţări, în perioada 2000-2002, este redată în tabelul 14.5.2

117

Tabelul 14.5.2 Comerţul exterior al Republicii Moldova pe grupe de ţări (milioane dolari SUA)

Exportul de mărfuri Importul de mărfuri 2000 2001 2002 2000 2001 2002 Total 471,5 568,1 643,9 776,4 892,7 1038,6 din care: Ţările C.S.I. – total 276,1 346,3 350,5 259,8 340,3 409 Belarus 21,8 30,2 39 31,9 38,9 40,9 Kazahstan 4,7 4,5 6,5 2,8 3,4 9,6 Kîrgîzstan 0,0 0,2 0,8 0,4 0,9 0,6 Rusia 210 248,4 238,9 119,4 144 153,5 Ucraina 35,5 57,2 61,4 104,6 152,6 203,6 Ţările Uniunii Europene – total 102,2 121 143,8 226 245,6 274,3 Franţa 7,9 8,4 11,4 20 25,6 23,5 Germania 36,2 40 46,1 87,7 84,2 85,7 Ţările Europei Centrale şi de Est – total 63,3 61,9 88,9 190,3 189,7 197,7 Bulgaria 3,6 3,7 3,4 13,6 20,5 20,7 Estonia 2,2 1,4 0,8 1,3 2,5 3 Letonia 3,7 2,3 2,6 4,6 1,7 2 Polonia 2 1,7 2,7 15,5 18 24,6 România 37,8 37,9 56,7 119,5 93,6 90,6 Ungaria 4,6 7,2 9,2 13 18,1 16,8 Sursa: „Moldova în cifre 2003”, Departamentul de Statistică şi Sociologie al Republicii Moldova.

Din datele celor două tabele, se pot determina corelaţia dintre acordurile semnate şi modificările

intervenite în liberul schimb dintre ţările participante. Astfel, în perioada analizată, se observă o creştere a volumului operaţiilor de import-export legată de crearea regimului vamal favorabil între R. Moldova şi Rusia, Belarus, Kazahstan, Kîrgîzstan, România, Ucraina.

14.6. Evaziunea fiscală în sfera impunerii indirecte Evaziunea fiscală reprezintă una dintre cele mai răspîndite fraude legate de încălcarea legislaţiei

fiscale. Dreptul fiscal, prin evaziunea fiscală, defineşte „orice acţiune ilegală, culpabilă sau inacţiune (omisiune comisă cu rea-credinţă), care conduce la neexecutarea sau executarea incorectă a obligaţiilor fiscale, la încălcarea drepturilor şi intereselor legale ale participanţilor sistemului fiscal, şi pentru care este prevăzută răspundere juridică”.

Evaziunea fiscală prezintă un pericol semnificativ pentru dezvoltarea economică a ţării şi societate în general. În primul rînd, statul nu încasează volumul prevăzut al veniturilor bugetare şi, implicit, se reduc sumele destinate finanţării programelor de stat. În al doilea rînd, persoanele care se eschivează de la plata impozitelor se află în situaţia mai avantajoasă din punct de vedere al poziţiei concurenţiale şi prin aceasta îi provoacă pe contribuabilii corecţi. În al treilea rînd, în cazul răspîndirii fenomenului de evaziune fiscală care, în final, conduce la deficitul resurselor financiare publice, statul poate recurge la compensarea acestor lipse prin instituirea unor noi impozite sau majorarea cotelor la impozitele existente.

Combaterea evaziunii fiscale este o preocupare continuă a organelor financiare şi poate fi realizată atît pe seama adoptării legislaţiei fiscale la condiţiile în continuă schimbare a economiei, cît şi pe seama îngrădirii fenomenelor de încălcare. În acest sens, este importantă cunoaşterea diferitelor forme de fraudă fiscală.

118

Evaluarea volumului evaziunilor fiscale pe categorii de obligaţii fiscale prezintă o importanţă deosebită în vederea perfecţionării legislaţiei fiscale, precum şi pentru derularea corectă şi eficientă a operaţiunilor de control. În figura 14.6.1 se observă că cele mai multe cazuri de evaziune fiscală au loc în domeniul taxei pe valoarea adăugată, a impozitului pe venit, accizelor.

Sursa: Raportul privind rezultatele activităţii de control în anul 2001, efectuate de către Direcţia Control

Fiscal şi Contestări a IFPS.

31%

29%

22%

3%

6% 9%

TVA Impozit pe venit AccizeImpozit pe imobil Impozitul funciar Celelalte impozite

Figura 14.6.1. Evaluarea evaziunilor fiscale pe categorii de obligaţii fiscale

La exercitarea controalelor documentare, întreprinse de către secţiile de control fiscal în teritoriu, au fost depistate o serie de încălcări care sînt răspîndite în rîndurile contribuabililor şi se referă la: În ce priveşte taxa pe valoarea adăugată:

• Aplicarea eronată a regimului deducerilor. Astfel de abateri s-au constatat la agenţii economici care realizează atît operaţiuni supuse taxei pe valoarea adăugată, cît şi operaţiuni scutite, prin nerespectarea prevederilor în ce priveşte calcularea raportului în care participă bunurile şi serviciile la realizarea operaţiunilor impozabile şi influenţarea, în acest mod, a taxei pe valoarea adăugată deductibilă. Sînt cazuri în care se fac deduceri de T.V.A. în bază unor documente ilegale, false sau ca urmare a înscrierii repetate a unor facturi în jurnale de cumpărări, sau se exercită anticipat dreptul de deducere;

• Unele operaţii ce intră în sfera impunerii cu taxa pe valoarea adăugată nu sînt incluse în bază de calcul al T.V.A.;

• Nerespectarea perioadelor fiscale la întocmirea declaraţiilor T.V.A.; • Efectuînd livrări impozabile peste plafonul de 200000 lei, unii agenţi economici nu se

înregistrează ca plătitor T.V.A.; • Aplicarea eronată a cotei zero pentru operaţiunile de export, în cazul operaţiunilor derulate

prin intermediari care efectuează operaţiuni de export în nume propriu; • Eschivarea de la plata T.V.A. aferentă importului de bunuri prin prezentarea în darea de

seamă a unor acte fictive de donaţie, de la parteneri externi, în loc de acte de cumpărare, precum şi neincluderea în decontări a T.V.A. amînată la plata în vamă;

• Emiterea de chitanţe fără ca agentul economic să fie plătitor sau fără înregistrarea în evidenţa contabilă;

• Calculul incorect al T.V.A. în cazul vînzării sau achiziţionării mijloacelor fixe; • Unii agenţi economici nu calculează T.V.A. pentru avansuri primite de la clienţi, la data

primirii acestora, ci la data livrării produselor pentru care au primit avansurile respective; • Neutilizarea sau utilizarea defectuoasă a formularelor tipizate, cu înregistrări incomplete sau

înregistrări repetate în jurnalele de cumpărări, facturi „pierdute”, întîrzierea întocmirii facturilor fiscale în scopul amînării plăţii T.V.A., neincluderea în baza de calcul a tuturor elementelor din factură (ambalaj, cheltuieli de transport etc.);

• Nu se calculează de către bănci T.V.A. aferentă veniturilor obţinute din vînzarea bunurilor gajate;

• Eschivarea de la plata T.V.A. prin declararea unor importuri ca fiind temporare;

119

În ce priveşte accizele, faptele evaziunii fiscale se referă la: • Neincluderea în baza impozabilă a tuturor sumelor supuse impunerii; • Utilizarea unor cote inferioare celor legale; • Încadrarea incorectă în termenele legale privind scutirile fiscale; • Necalcularea accizelor la modificarea concentraţiei alcoolice; • Producerea de alcool din materii prime primite spre prelucrare, cu plata contravalorii sub

formă de comision reţinut din producţia realizată; • Neincluderea accizelor în preţul de vînzare al produselor supuse impozitării (bijuterii

vîndute în consignaţii, băuturi alcoolice cumpărate de la particulari etc.); • Neînregistrarea în contabilitate a obligaţiilor de plată a accizelor; • Eschivarea de la plata accizelor prin schimbarea dimensiunii produselor alcoolice în facturile

de import.


1. Explicaţi tendinţele generale în evoluţia impunerii indirecte. 2. Enumeraţi cauzele creşterii ponderii impozitelor indirecte în formarea veniturilor bugetare. 3. Care sînt avantajele şi dezavantajele impunerii indirecte? 4. Care este incidenţa impozitelor indirecte asupra activităţii financiare a agenţilor economici? 5. Cum se manifestă corelaţia dintre impozitele indirecte şi procesul formării preţurilor? 6. Care este influenţa impozitelor indirecte asupra activităţii economice externe? Explicaţi esenţa

economică şi necesitatea semnării Acordurilor internaţionale. 7. Care sînt efectele evaziunii fiscale şi modalităţile de eschivare depistate în urma controalelor

fiscale?

Bibliografie:

1. Culegerea actelor legislative şi normative privind reglementare vamală şi fiscală a operaţiunilor de import-export în R.M., Chişinău, 2003.

2. Moldova în cifre 2003. Departamentul de Statistică şi Sociologie al Republicii Moldova, Chişinău, 2003.

3. Налоги и налогообложение. Под ред. И.Г Русакова, В.А. Кашин, Москва, 1998, p.9-96. 4. Налоги и налогообложение. Под ред. М.В. Романовского, О.В. Врублевской. Санкт-

Петербург, 2000, p.180-210. 5. Bugetul statului şi agentului economic. T. Vîşcu-Barbu, Bucuresti, p.40-60. 6. Налоги и налогообложение. Под ред. Т. Ф. Ютктна, Москва: Инфра-М, 1999, p.98-105,

p.268-307. 7. Налоги теория и практика / В.В Глухов, И.В.Дольдэ, Санкт-Петербург, p.17-25. 8. Сугырин, С. Ф. Налоги и налоговое планирование в мировой экономике / С.Ф Сугырин, А.И.

Погорлецкий, Санкт-Петербург, Полиус, 1998. 9. Черник, Д.Г. Основы налоговой системы, Москва, 2000, p.125-133.

10. Raportul privind rezultatele activităţii de control în anul 2001, efectuate de către Direcţia Control Fiscal şi Contestări a IFPS.

120

Bibliografie selectivă 1. Codul fiscal al Republicii Moldova. Titlul I. Noţiuni generale. Titlul II. Impozitul pe venit. Legea

Republicii Moldova Nr.1163 – XIII din 24.04.1997 / Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.62 din 18.09.1997

2. Codul fiscal al Republicii Moldova. Titlul III. Taxa pe valoarea adăugată. Legea Republicii Moldova Nr.1415 – XIII din 17.12.1997 / Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.40-41 din 7.05.1998

3. Codul fiscal al Republicii Moldova. Titlul IV. Accizele. Legea Republicii Moldova Nr.1053 – XIV din 16.06.2000 / Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.139-140 din 2.11.2000

4. Codul fiscal al Republicii Moldova. Titlul V. Administrarea fiscală. Legea Republicii Moldova Nr.407 – XV din 26.07.2001 / Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.1-3 din 3.01.2002

5. Codul fiscal al Republicii Moldova. Titlul VI. Impozitul pe bunurile imobiliare. Legea Republicii Moldova Nr.1055 – XIV din 16.06.2000 / Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.127-129 din 12.10.2000

6. Codul fiscal al Republicii Moldova. Titlul VII. Taxele locale. Legea Republicii Moldova Nr.93 – XV din 1.04.2004 / Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.80-82 din 21.05.2004

7. Legea Republicii Moldova Nr.1164 – XIII din 24.04.1997 „Cu privire la punerea în aplicare a titlurilor I şi II ale Codului fiscal” / Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.62 din 18.09.1997

8. Legea Republicii Moldova Nr.1417 – XIII din 17.12.1997 „Cu privire la punerea în aplicare a titlului III al Codului fiscal” / Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.40-41 din 7.05.1998

9. Legea Republicii Moldova Nr.1054 – XIV din 16.06.2000 „Cu privire la punerea în aplicare a titlului IV al Codului fiscal” / Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.139-140 din 2.11.2000

10. Legea Republicii Moldova Nr.408 – XV din 26.07.2001 „Cu privire la punerea în aplicare a titlului V al Codului fiscal” / Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.1-3 din 3.01.2002

11. Legea Republicii Moldova Nr.1056 – XIV din 16.06.2000 „Cu privire la punerea în aplicare a titlului VI al Codului fiscal” / Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.127-129 din 12.10.2000

12. Legea Republicii Moldova Nr.94 – XV din 1.04.2004 „Cu privire la punerea în aplicare a titlului VII al Codului fiscal” / Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.80-82 din 21.05.2004

13. Legea Republicii Moldova Nr.1198–XII din 17.11.1992 “Cu privire la bazele sistemului fiscal al Republicii Moldova” / Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.11, 1992

14. Codul vamal. Legea Republicii Moldova Nr.1149 – XIV din 20.07.2000 / Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 160-162 din 23.12.2000

15. Legea Republicii Moldova Nr.1380 – XIII din 20.11.1997 „Cu privire la tariful vamal” / Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.40-41 din 7.05.1998

16. Legea Republicii Moldova Nr.1104 – XV din 6.06.2002 “Cu privire la Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Coruptiei” / Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 91-94 din 27.07.2002

17. Legea Republicii Moldova Nr.123 – XV din 18.03.2003 „Cu privire la administraţia publică locală” / Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.49 din 19.03.2003

18. Legea Republicii Moldova Nr.397 – XV din 16.10.2003 „Cu privire la finanţele publice locale” / Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 248-253 din 19.12.2003

19. Legea Republicii Moldova Nr.1102 – XIII din 06.02.1997 „Cu privire la Resursele naturale” / Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.40 din 19.06.1997

20. Legea Republicii Moldova Nr.474 – XV din 27.11.2003 „Cu privire la bugetul de stat pe anul 2004” / Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.243 din 11.12. 2003

21. Legea Republicii Moldova Nr.186 – XIII din 19.07.1994 „Cu privire la taxele locale” / Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.8 din 06.10.1994

22. Legea Republicii Moldova Nr.720 – XIII din 2.02.1996 „Cu privire la fondul rutier” / Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.14-15, 1996

23. Instrucţiunea Inspectoratului Fiscal de Stat nr.06 din 30.12.2002 „Cu privire la restituirea sumelor TVA” / Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.190-197 din 31.12.2002

24. Instrucţiunea Inspectoratului Fiscal de Stat nr.14 din 19.12.2001 „Cu privire la reţinerea impozitului pe venit la sursa de plată” / Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 5-8 din 10.01.2002

121

25. Instrucţiunea Inspectoratului Fiscal de Stat nr. 4 din 29.01.2001 „Cu privire la modul de prezentare de către persoanele fizice a Declaraţiei cu privire la impozitul pe venit” / Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 21-24 din 27.02.2001

26. Instrucţiunea Inspectoratului Fiscal de Stat „Cu privire la modul de calculare şi achitare a impozitului pe venit de către persoanele ce practică activitatea de antreprenoriat” / Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 21-24 din 27.02.2001

27. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova „Cu privire la Direcţiile principale ale politicii bugetar-fiscale şi cadrul cheltuielilor pe termen mediu (2003-2005)” / Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.96-99, 2002

28. Alexandru F. Fiscalitate şi preţuri în economia de piaţă. Bucureşti 2002. 29. Brezeanu P. Fiscalitate: concepte, modele, teorii, mecanisme şi practici fiscale”. Bucureşti, 1999. 30. Manole T. Finanţele publice locale: rolul lor în consolidarea autonomiei financiare la nivelul unităţilor

administrativ-teritoriale. – Chişinău, 2003. 31. Hîncu R., Chicu N. Impactul impozitelor directe asupra proceselor social-economice. Analele ASEM.

Chişinău, 2004. 32. Şarcov P., Ipati Gh. Impozitarea şi facilităţile fiscale pentru micul business din Republica Moldova: ghid

pentru întreprinzători. Chişinău, 2003. Redactor literar – Constantin Crăciun Corector – Valentina Solovei Rectificare computerizată – Natalia Ivanov Procesare computerizată – Feofan Belicov

Semnat pentru tipar 18.07.05 Format 60 × 84 1/16. Rotaprint. Coli editoriale 11,5 Coli de tipar 16,1. Comanda . Tirajul 300 ex.

Tipografia Academiei de Studii Economice a Moldovei Chişinău, 2005, str. Mitropolit Bănulescu-Bodoni 59,

Tel: 22-27-68

122

METODE ŞI TEHNICI FISCALE

Documents

Transcript of METODE ŞI TEHNICI FISCALE